Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Podanc | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kacsó | Carol | responsabil sector | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Poszpiesny | Łukasz | participant | Instiuție Nedefinită |
| Metzner-Nebelsick | Carola | responsabil sector | LM Univ. München |
| Peters | Michael | responsabil sector | LM Univ. München |
| Hodgson | John | participant | LM Univ. München |
| Knapik | Alexandra | participant | LM Univ. München |
| Łyszkowicz | Grzegorz | participant | LM Univ. München |
| Peters | Anita | participant | LM Univ. München |
| Reuss | Simone | participant | LM Univ. München |
| Thiel | Oliver | participant | LM Univ. München |
| Friedmann | Arne | participant | Universität Augsburg, Germany |
| Höck | Volker | participant | Universität Salzburg, Austria |
| Ionescu | Corina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Nebelsick | Louis D. | participant | Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego, Varşovia, Poland |
Raport:
Campania de măsurători: 6 - 11 Iulie 2009:
În cadrul acestei acţiuni, care a durat cinci zile, a fost prospectat tumulul 26 şi terenul aflat nemijlocit în jurul lui, un tumul încă nesăpat, la E de tumulul 26, precum şi arealul unui tumul deja cercetat prin săpături (tumulul 13). Aparatul utilizat a fost un gradiometru Bartington Fluxgate Grad 601-1 (sampling grid 0,25 x 0,5 m). [Łukasz Poszpiesny]
Campania de săpături din vara anului 2009:
Campania s-a desfăşurat în perioada 10 august - 7 septembrie. În afară de săpăturile arheologice propriu-zise, efectuate de echipa internaţională de arheologi şi studenţi, precum şi de muncitori din localitate, la Lăpuş s-au desfăşurat cercetări paleobotanice cu scopul de a studia mediul înconjurător al zonei de săpătura de o echipă formată din Michael Peters, Arne Friedmann şi Anita Peters. Au mai fost prezenţi pe şantier Corina Ionescu şi Volker Höck pentru expertize de ceramică.
Scopul şi rezultatele campaniei anului 2009 pot fi formulate în felul următor:
- Continuarea s săpăturilor la tumulul nr. 26, care fuseseră începute în anul 2007 şi continuate în 2008.
- Prospecţiunea magnetică efectuată ca acţiune preliminară a campaniei de săpături din anul 2009 a servit drept bază pentru trasarea noilor secţiuni, care urmau să fie deschise. Prospecţiunea avea ca scop recunoaşterea structurilor din suprafeţele încă necercetate până acum prin săpături din cadrul tumulului. În cadrul prospecţiunii magnetice a fost cercetată în mod suplimentar şi zona care înconjoară nemijlocit tumulul 26, precum şi tumulul învecinat, la E de tumulul 26, care încă nu a fost investigat.
Scopul de perspectivă:
- săparea completă a tumulului nr. 26 şi a perimetrului înconjurător;
Metoda săpării pe straturi, practicată deja în prima campanie, a fost utilizată în continuare. Alături de activitatea propriu-zisă de săpătura au fost luate numeroase probe pentru analize ulterioare (vezi mai jos).
În cadrul campaniei anului 2009 a fost folosit pentru măsurători un tahimetru. Paralel cu aceasta, descoperirile au fost documentate prin desenare şi prin fotografiere cu ajutorul unui aparat de fotografiat digital Spiegelreflex. Documentarea complexelor şi a materialului ieşite în cadrul săpăturilor a fost realizată prin desenare pe hârtie milimetrică şi cu creioane colorate la scara de 1:20 sau 1:10 (pentru detalii), precum şi în scris cu ajutorul jurnalului de săpătură şi a registrelor de descoperiri.
Toate straturile şi complexele au fost măsurate - unele chiar tridimensional - şi fotografiate.
Au continuat săpăturile în sectoarele BI, BII, BIII, CI şi DI, deschise în anul 2008. Pe lângă aceasta, suprafaţa săpată a fost extinsă în E cu secţiunile CII şi DII, iar înspre N cu sectoarele DIV, DIII, AV şi AIV.
Complexele din sectoarele BI-BIII, CI şi DI, începute în anul 2008:
Sectorul DI - campania din anul 2009:
Sectorul DI, cu o suprafaţă de 4,50 x 5,85 m, a fost săpat până la solul steril. Pentru ca vechea limită a săpăturii să poată fi recunoscută, secţiunile din anul 2008 au fost acoperite cu o folie de plastic; prin aceasta a fost facilitată reluarea săpăturii.
Aceasta a debutat cu cercetarea ultimului strat descoperit în campania din 2008, de aspect cenuşos-ars, şi a fragmentelor ceramice depuse în el.
Sub acest strat a ieşit la iveală în centrul suprafeţei un pavaj de cioburi, care a putut fi urmărit pe aproximativ două treimi din suprafaţa sectorului. Fragmentele ceramice, pe alocuri foarte compact orânduite, fuseseră depuse în tumul - la o primă examinare - deja în stare fragmentară. Cioburile se găseau răspândite, într-un lut albicios-cenuşiu deschis, direct pe substanţa tumulului propriu-zis din prima fază de construcţie. În profilul de N s-a putut bine urmări, pe baza dispunerii fragmentelor ceramice care constituiau pavajul, linia care contura prima fază a tumulului. Mantaua de lut a fost construită din material local, pe solul virgin, după îndepărtarea stratului de humus de pe el. În profilul peretelui de V al sectorului DI a fost descoperită o bârnă de lemn, în bucăţi, care ţinea de fundamentul peretelui unei clădiri centrale din prima fază a tumulului.
Sectorul CI
Racordat spre S şi având o suprafaţă de 4,50 x 5,50 m, sectorul CI a prilejuit - ca şi în sectorul învecinat DI - dezvelirea unor structuri din prima fază a tumulului. O bucată de lemn carbonizat, descoperită încă în 2008, dar lăsată in situ, s-a dovedit a fi pragul care conducea în interiorul unei clădiri plasate central în tumulul din prima fază. În anul 2009 a putut fi săpată construcţia dinspre E a fundamentului acestuia, în sectorul CI. Este vorba de adâncirile semicirculare descoperite încă în 2007-2008 în sectoarele BII şi AII şi care fuseseră interpretate odinioară drept elemente de construcţie ale unui prag; actualmente ele sunt socotite a fi bucăţi de lemn înjumătăţite din trunchiuri de copaci mai mici. În timpul campaniei din 2009 a devenit limpede că avem de-a face cu construcţia din bârne de lemn a unui prag al unei clădiri mai mari, a cărei intrare estică era marcată de mai sus amintitul prag de călcare carbonizat. În mod suplimentar, au putut fi documentate două vanguri ale porţii rectangulare ale aceleiaşi construcţii. Direct în faţa pragului a apărut depus un obiect de lemn de genul unei cutii. In sectorul nord-estic al secţiunii au ieşit la iveală de asemenea fragmente ceramice izolate ale unei depuneri de ceramică, ele nefiind dispuse aşa de concentrat ca în DI.
În CI a fost atins solul virgin.
Martorul dintre CI şi BIII a fost demontat. Cu această ocazie au putut fi săpate straturile inferioare ale vetrei descoperite în 2008. În continuare, prin demontarea martorului, a putut fi terminată investigarea părţii estice a marii gropi fără descoperiri, care se afla lângă vatră. Conform interpretării actuale, ea este o groapă de stâlp de mari dimensiuni, care susţinea acoperişul unei mari clădiri a fazei de construcţie mai recente a tumulului.
Sectorul BIII:
Caseta măsoară 4,50 x 5,50 m şi a fost săpată până la solul steril.
În zona de margine a marii gropi centrale în formă de puţ şi a vetrei s-a conturat un strat subţire, cenuşos, pigmentat cu fragmente mici de cărbune de lemn. În partea de NV a putut fi identificată o altă groapă cu totul lipsită de descoperiri, umplută cu lut şi care tăia stratul amintit. În zona limitrofă au fost surprinse ultimele ramificaţii ale unei vetre de foc care aparţinea de prima fază de construcţie a tumulului şi care fusese constatată în anul 2008 în profilul principal de S al sectorului AIII/AII.
Perimetrul sectorului BIII a rămas în mare măsură lipsit de descoperiri.
Sectorul BII:
Caseta BII, măsurând şi ea 4,50 x 5,50 m a fost săpată de asemenea până la solul steril.
În sudul casetei a putut fi descoperită o structură identificată şi ea ca parte a construcţiei fundamentului clădirii din prima fază de construcţie a tumulului. Ea se găsea în aceeaşi linie cu presupusa construcţie de prag, respectiv de temelie a unui perete de casă, dispusă în două rânduri. În partea de S a casetei a putut fi dovedită - însă doar ca adâncitură - existenţa structurii unei bârne izolate. A fost încheiată săparea groapii alungite, cu contururi neclare, din partea de E a casetei.
Sectorul BI:
Săpătura casetei BI a fost reîncepută iniţial în cadrul suprafeţei de 3 x 2 m, trasate deja în anul 2008. Ulterior caseta a fost extinsă înspre N, la o suprafaţă de 4,5 x 5 m.
Pavajul de piatră, format din mai multe straturi, a putut fi reperat cu această ocazie până la profilul de N al sectorului în întregul areal al casetei. Fostul martor dintre sectoarele BI şi BII a fost şi el demontat cu excepţia unei suprafeţe care măsura în lăţime doar 0,20 m. Dedesubtul structurii constituite din pietre de rîu de dimensiuni mai mari au fost săpate în etape resturile unei structuri de lemn carbonizate, nefiind însă atins în acest loc solul virgin. In restul suprafeţei realizate prin extinderea casetei a fost stabilită existenţa unui strat de arsură, aflat sub pavajul de piatră. Fragmentele ceramice recoltate au fost relativ numeroase, neputându-se totuşi dovedi existenţa unui pavaj de cioburi.
Sectorul CII
Pe baza situaţiei stabilite cu ajutorului tabloului magnetometric, suprafaţa de săpătură a fost extinsă în anul 2009 substanţial spre V şi spre N.
Suprafaţa sectorului CII măsoară 5,5 x 15,50 m. În arealul de E al acestuia, chiar imediat sub stratul de humus, au ieşit la iveală pietre de râu mai mici în cadrul unui strat conţinând humus, de culoare închisă. Corespunzând imaginii magnetice, a fost descoperită în mijlocul casetei, precum şi în marginea de est, o structură aproximativ pătrată, realizată din pietre de râu de dimensiuni mai mari. Deasupra şi în structura care se găsea în centrul casetei au apărut fragmente ceramice. În acelaşi timp a putut fi stabilit faptul că lutul mantalei tumulului avea la E de structura de piatră centrală o nuanţă mai deschisă decât spre centrul acestuia. Această structură mai gălbuie aparţinea probabil încă de mantaua tumulului din prima fază, în vreme ce lutul mai deschis la culoare pare să reprezinte periferia dintr-o fază mai târzie. De-a lungul limitei de N a casetei a putut fi dezvelită, pe o lungime de 13,50 m şi o lăţime de ca. 1,40 m, o structură formată din pietre de râu mici şi de mărime mijlocie, care a fost interpretată ca rampă sau drum pavat în direcţia centrului tumulului. Aceeaşi structură a putut fi urmărită şi dincolo de martorul dinspre sectorul DII (vezi mai jos). În arealul vestic al casetei nu au mai fost descoperite în interiorul mantalei din lut gălbui a tumulului nici un fel de structuri care să merite atenţie, ci doar acumulări izolate de cioburi.
Sectorul DII
Separat doar de un martor de sectorul CI, sectorul DII, cu dimensiunile de 15,50 x 5,30 m, a fost dezvelit pe acelaşi aliniament. S-a constatat o situaţie parţial comparabilă cu cea din sectorul CII. Nemijlocit dedesubtul stratului de humus a ieşit deja la iveală pavajul de pietriş al unui drum, care ocupa, în sectorul DII, o mare parte din suprafaţa totală a casetei. La capătul ei vestic, structura măsura doar 0,80 m lăţime, extinzându-se mai apoi în formă de trapez şi atingând în partea estică a sectorului lăţimea de 4,80 m. Acolo a apărut totuşi pe acelaşi aliniament cu CII un amplasament de piatră, construit din pietre de râu de mai mari dimensiuni, măsurând 4 x 2 m şi a cărui limită spre E nu a mai putut fi reperată. Drumul, respectiv rampa de piatră prezenta în ansamblu o formă trapezoidală. În partea de V a casetei au putut fi dezvelite alte două complexe. Imediat la N de drum a fost depistată o pată de culoare, semicirculară, măsurând 3,80 x 2 m. Avem de-a face cu o structură de genul unei gropi, cu o umplutură brun-roşcată, de consistenţă lutos-humică şi care conţinea resturi de chirpici puternic ars şi o mare cantitate de ceramică. Structura aparţine evident unui strat de cioburi constituit din mai multe straturi (vezi mai jos), care se continuă în sectorul DIV, dar care în DII nu poate fi privită ca pereu sau pavaj de cioburi, ci ca umplutură amorfă a unei adâncituri asemănătoare unei gropi. În profilul de V al casetei apare pe o lungime de 3 x 1,20 m o altă structură de genul unei gropi, a cărei umplutură era însă constituită din lut galben. În ea se aflau alături de fragmente ceramice, provenind parţial din vase de mari dimensiuni, şi pietre izolate; la o primă examinare a materialului nu s-a remarcat un procentaj de chirpici demn de luat în considerare.
Structurile de piatră din sectorul DII nu au fost nici ele demontate, caseta fiind acoperită cu folie.
Sectorul DIV
Cu o extindere de 4,5 x 10,50 m, DIV este cea mai mică suprafaţă dintre cele nou amplasate spre N. Dimensiunile ei au fost condiţionate de complexele care ar fi fost de aşteptat conform tabloului magnetic. În arealul ei nordic s-a conturat imediat sub stratul de humus un amplasament de piatră, identic cu cel din sectoarele BI, CII şi DII şi care - conform stadiului actual al interpretării - aparţine aceleiaşi faze de construcţie; amplasamentul a putut fi urmărit pe mai multe straturi. În cel mai de sus strat se găseau cioburi izolate. Racordându-se imediat la amplasamentul de piatră, care ocupa întreaga lăţime a suprafeţei (săpate) în arealul ei nordic, se găsea un pavaj de cioburi constituit din mai multe straturi. S-a clarificat faptul că vasele, aflate deja în stare fragmentară, fuseseră depuse într-un strat de umplutură humic, de culoare roşiatică. Printre altele se aflau - pentru a da doar câteva exemple - părţi de vase de culoare negru strălucitor, precum şi ceramică roşie, ornamentată cu măturicea. După toate aparenţele, în acest loc din interiorul tumulului au fost depuse de preferinţă vase mari, respectiv vase cu gâtul înalt şi de provizii, fragmentate. La limita de SE a suprafeţei, depunerea de cioburi avea în straturile superioare o consistenţă de lut afânat, brun-roşcat, foarte apropiată de cea a unei gropi. Se pare că este vorba de aceeaşi structură ca în sectorul DII, cu care se învecinează spre S.
Sectorul DIII
Sectorul DIII a fost dezvelit pe o lungime de 16,50 m şi pe o lăţime de 4,50 m. Un martor lat de 1 metru îl separă de sectorul DIV. După îndepărtarea stratului de humus, a fost surprinsă ramificaţia vestică a amplasamentului de piatră, care se racorda nemijlocit la DIV. Alături şi spre S s-au găsit cioburi formând o concentrare apreciabilă.
În arealul sudic al sectorului s-a conturat la aproximativ 20 cm sub limita superioară a humusului o structură orientată N - S, cu o uşoară deviere oblică, care s-a dovedit a fi o parte din temelia peretelui unei mari clădiri.
Până în momentul de faţă ea nu a fost săpată, ci doar documentată prin desenare şi fotografiere. Cu toate acestea, a devenit deja clar că o serie de pietre izolate, aflate deasupra petei de culoare, au putut servi drept fundament unei construcţii de bârne pentru prag.
Între pietre s-au păstrat porţiuni de chirpici puternic ars. Clădirea a fost distrusă prin incendiu. În suprafaţa interioară din sectorul DIII a fost constatat, în stratul superior, lut ars de culoare roşie. O privire de ansamblu, luând în considerare şi sectoarele AV şi AIV din imediata vecinătate vestică, ne arată că la această clădire e vorba de o construcţie de mari proporţii, cu ante în partea ei nordică (lungimea complementară a antelor fiind de 3 m), construcţie măsurând pe lăţime cca. 11 m, iar pe lungime deocamdată (cât a fost cuprinsă în săpătură) 19 m. O pată de culoare, care până în momentul de faţă nu a fost săpată, dar care se conturează ca atare şi se întinde în direcţie E - V, a putut fi identificată drept capătul de N al clădirii. Şi aici este vorba de o construcţie cu fundaţie, care constă dintr-o bârnă carbonizată şi înjumătăţită şi care nu a fost însă cercetată în săpătură decât doar în sectorul AV. Fundaţia peretelui de E al clădirii, amplasat pe direcţia N - S, este întrerupt de gropi mai mari de stâlpi, care slujeau probabil la stabilizarea acoperişului. Îndeosebi întretăierea dintre anta de E şi colţul casei este marcată de o groapă de stâlp de mai mari dimensiuni. Înspre N, urmând succesiunea straturilor tumulului, a fost săpată mai în adâncime mantaua de lut, fără ca în acest areal să fi ieşit la iveală structuri semnificative.
Sectorul AV:
Sectorul AV, măsurând 16,50 x 4,50 m, constituie aproximativ până la jumătate arealul interior, Nic, al marii clădiri cu ante. Capătul clădirii a putut fi surprins ca fundament sub forma unei bârne de lemn carbonizate. Nu s-a clarificat deocamdată situaţia intrării.
Stratul lutos, de culoare roşie, din sectorul DIII se continuă şi în sectorul AV. În acest context a ieşit la iveală în special pe latura dinspre N, însă aflându-se încă în interiorul clădirii, o concentrare mai accentuată de lut roşcat ars. Spre limita de S a casetei, precum şi în partea centrală a arealului ei sudic au putut fi săpate diferite gropi, care trebuie interpretate în majoritatea lor ca gropi de stâlpi pentru acoperişul clădirii cu ante.
Nici la N de caseta AV nu au putut fi găsite până acum în exteriorul clădirii mari vreuna din structurile conturate în tabloul magnetic. Aici trebuie săpată în continuare mantaua tumulului, a cărui pantă a putut fi bine urmărită. În sectorul AV nu au fost descoperite structuri de piatră.
Sectorul AIV:
Sectorul AIV este - cu suprafaţa lui de 18,50 x 8 m - cel mai mare sector din cadrul tumulului 26. Partea estică a arealului sudic al suprafeţei este ocupată de clădirea cu ante, care se contura sub stratul de humus, în lutul galben. Peretele exterior vestic al clădirii a putut fi atestat cu ajutorul unui fundament, precum şi a unor porţiuni prăbuşite, din perete, care constau din chirpici puternic ars. De-a lungul peretelui au fost săpate şi gropi de stâlpi, mult adâncite, precum şi trei dintre ele care se aflau în zona antei vestice. O suprafaţă arsă, constituită din lut ars la roşu a putut fi urmărită şi în sectorul AIV, ca o continuare a unei structuri amorfe, asemănătoare, din sectorul AV. O groapă puţin adâncită, cu lut bine ars, a fost săpată şi la profilul de S, în interiorul clădirii.
În exteriorul clădirii s-au găsit din nou gropi de depunere cu o umplutură arsă, bogată în humus, care conţinea îndeosebi fragmente ceramice de mari dimensiuni, chiar şi de la vase arse secundar, şi bucăţi de chirpici. Din cele două gropi aflate în arealul sud-vestic al sectorului, cea dinspre S se găseşte pe acelaşi aliniament cu gropile dezvelite în anul 2007 la periferia sectorului AI. Nemijlocit spre N se găsea o groapă alungită, care nu a fost cuprinsă în întregime din cauza faptului că a fost atinsă marginea suprafeţei; gropa avea o umplutură asemănătoare cu cele de mai sus. În interiorul acesteia a fost descoperită o depunere de bronzuri distruse de foc şi resturi de plante calcinate (diferite soiuri de cereale şi un sâmbure de viţă de vie sălbatică) (parteno cysos**). După decopertarea de humus, partea de N a suprafeţei a fost lăsată la nivelul planului superior. La acest nivel nu se conturau nici un fel de complexe în mantaua de lut galben a tumulului.
În comparaţie cu celelalte suprafeţe, situaţia din săpătura anului 2009 se prezintă după cum urmează. În sectoarele BI, CII, DII, DIV şi DIII au fost puse în evidenţă părţi ale unei construcţii de piatră, printre care un drum, precum şi probabil substrucţii pentru părţi de clădire care nu s-au mai păstrat, fiind eventual construite din lemn. Deocamdată nu a fost clarificată în mod mulţumitor relaţia cronologică cu o anumită fază de construcţie a tumulului, care a scos la lumina zilei în principal o mare clădire cu dimensiunile, surprinse deocamdată în săpătură, de 11 x 22 m (inclusiv ale antelor). Construcţia având planul de forma unui patrulater alungit posedă ante în partea ei nordică. Pe baza gropilor de stâlpi puse în evidenţă, acoperişul se cere reconstituit, în stil de construcţie cu coamă de acoperiş, ca aparţinând unei construcţii-hală cu două nave. În interiorul casei distruse prin incendiu s-a găsit în poziţie centrală o vatră care a fost săpată în anul 2008 aproape complet în suprafaţa BIII.
Pe baza construcţiei cu ante şi a vetrei centrale se poate vorbi de o clădire asemănătoare unui megaron. Mai trebuie clarificat un fapt, şi anume dacă drumul pavat a dus spre o intrare laterală a clădirii care până acum nu a fost încă reperată.
În exteriorul clădirii au fost efectuate depuneri de ceramică spartă intenţionat, iar distribuirea lor în spaţiu, de-a lungul pereţilor lungi ai clădirii, a permis să se recunoască o structură simetrică. Depunerile de ceramică din faza de construcţie cu ante s-au găsit în acelaşi areal cu pavajele de cioburi din exteriorul clădirii rectangulare aparţinând primei faze a tumulului. [Carola Metzner-Nebelsick].
Probe:
În decursul campaniei de săpături au fost recoltate în total 127 de probe. Dintre acestea, 27 de probe - cele mai multe provenind de la oase calcinate foarte mici - au fost înregistrate separat. Restul sunt probe de lemn şi sol precum şi câteva macroresturi vegetale, a căror determinare, în mod selectiv, trebuie terminată încă în acest an.
De asemenea au fost luate probe din fiecare din straturile tumulului şi din diferitele specii de ceramică în vederea analizelor petrografice cu metoda Electron Microprobe. Scopul propus este cercetarea arheometrică a materialului ceramic din tumulul 26.
Descoperirile:
Principala categorie de material ieşit din săpături o reprezintă ceramica. A fost recoltată în mari cantităţi atât ceramică obişnuită, cât şi ceramică deformată ulterior datorită arderii secundare sau cea a cărei suprafaţă fusese deteriorată.
Lucrările de restaurare a ceramicii sunt în curs. Primele materiale supuse restaurării sunt cele din complexul notat provizoriu 358 din cadrul sectorului DIV. Toate fragmentele provin de la vase sparte intenţionat. Sunt prezente în cadrul depunerii fragmente de la cel puţin cinci vase de mari dimensiuni, aşa-numitele vase de provizii de culoare roşie, bine arse, cu pereţii groşi şi cu diametrele gurii şi corpului foarte mari, decorate cu striuri. Au fost recoltate, de asemenea, fragmente de la mai multe vase negre în exterior, roşii în interior, decorate cu caneluri. Cele mai multe vase de acest fel aparţin categoriei de vase pântecoase înalte.
Şi în campania din 2009 au fost descoperite, în număr mic însă, fragmente ceramice cu decor incizat-excizat.
Mica depunere de bronzuri din sectorul AV constă dintr-o faleră cu urechiuşă, deteriorată de foc, precum şi din spirale şi din două obiecte asemănătoare cu o sulă, lipite prin corodare de faleră. [Carol Kacsό].
Situaţia cercetărilor în domeniul botanic:
Pentru interpretarea analitică a polenului au fost realizate, în zona muntoasă aflată imediat la N de Bazinul Lăpuşului, două profile de turbă cu o lungime de cca. 6 m (în Tăul Negru şi în Tăul Chendroaii; 2008).
Din profilul de la Tăul Negru vor fi analizate 120 de probe (luate la fiecare 5 cm); peste 100 de probe au fost deja prelucrate. În momentul de faţă beneficiem şi de cinci datări cu radiocarbon, care îngăduie presupunerea că orizontul corespunzător epocii bronzului se află între 2 şi 3 m adâncime. În acest caz trebuie efectuată o numărătoare sub lupă (probele fiind luate la distanţe de 1 cm). Sunt aşteptate, în ansamblu, rezultate noi, fundamentale în legătură cu evoluţia peisajului şi a vegetaţiei în regiune, accentul punându-se pe epoca metalelor.
Din profilul de la Tăul Chendroaii au fost cercetate doar 20 de probe, fiind considerat ca profil de referinţă. Cu toate acestea se pot recunoaşte bine - în linii mari - succesiunile biostratigrafice, orizontul corespunzător epocii bronzului putând fi evaluat în comparaţie cu profilul de la Tăul Negru. [Michael Peters].
Totalizând rezultatele obţinute, se poate spune că au fost verificate observaţiile campaniilor din anii 2007 şi 2008. În cazul tumulului 26 este vorba de un monument cu mai multe faze şi cu structuri edilitare complexe. În faza de construcţie iniţială, care până în momentul de faţă nu a putut fi datată, a fost ridicată o clădire de forma unui patrulater alungit, cu fundament de lemn şi cu vatră centrală. Pe acelaşi aliniament a fost înălţată o construcţie de mari dimensiuni cu ante şi de asemenea cu vatră centrală, edificiu care ocupă cea mai mare parte a tumulului de formă ovală rotunjită. Ambele clădiri au fost incendiate în mod intenţionat. În exteriorul acestora au fost realizate, de fiecare dată, depuneri de ceramică, fiind vorba în ambele faze de ceramică deja fragmentată provenind de la diferite specii de recipiente de lut.