Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Podanc | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Spindler | Susanne | participant | Freie Universität, Berlin, Germany |
| Metzner-Nebelsick | Carola | participant | Ludwig Maximilians - Universität München |
| Peters | Anita | participant | Ludwig Maximilians - Universität München |
| Peters | Michael | participant | Ludwig Maximilians - Universität München |
| Kacsó | Carol | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Friedmann | Arne | participant | Universität Augsburg, Germany |
| Jaeger | Mateusz | participant | Univ. Adam Mickiewicz Poznań |
| Knapik | Alexandra | participant | Univ. Adam Mickiewicz Poznań |
| Pospieszny | Łukasz | participant | Univ. Adam Mickiewicz Poznań |
| Nebelsick | Louis D. | participant | Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego w Warszawie |
Raport:
Campania de cercetare din anul 2008 a necropolei tumulare de la Lăpuş, desfăşurată în perioada 3 august – 19 septembrie, a avut ca scop:
- efectuarea unei cercetări botanice în vederea reconstituirii relaţiilor de climă ale epocii bronzului, precum şi a evoluţiei climei în etapa postglaciară într-un teritoriu mai larg din zona săpăturilor;
- cu ajutorul diagramelor de polen, stabilirea intensităţii şi calităţii activităţii umane în zona văii Lăpuşului superior şi a regiunilor învecinate;
- continuarea întocmirii hărţii complete a necropolei, ridicarea topo recentă începând în 2007. Prin folosirea unor aparate şi a unui soft mai performant, se propune cunoaşterea detaliată a raporturilor topografice actuale din cadrul necropolei tumulare;
- continuarea săpăturilor în tumulul 26 (tum. 26) începute, de asemenea, în 2007. Se urmărea, prin cercetarea unor suprafeţe mai mari, înţelegerea mai exactă a fenomenelor surprinse în campania precedentă.
Ţelul mai îndepărtat al cercetării de la Lăpuş este săparea integrală a tum. 26 şi a împrejurimilor sale, precum şi terminarea lucrărilor de ridicare topo, astfel fiind obţinute un plan topografic complet al necropolei şi o reconstituire a terenului pe care au fost amenajaţi tumulii.
Metoda de săpătura, ca şi în campania precedentă, a fost cea de urmărire a straturilor în suprafeţe. Au fost, de asemenea, prelevate numeroase probe pentru noi analize.
Tumulul 26
Aşa cum arătau deja măsurătorile tahimetrice din 2007, este vorba de un tumul cu structură uşor ovală pe direcţia N-S, forma sa fiind asemănătoare altor movile funerare mari şi mijlocii din cadrul necropolei.
După cum era de aşteptat, profilele sectoarelor AI, AII şi AIII, lăsate deschise peste an, prezentau urme puternice de eroziune. Din acest motiv, odată cu îndepărtarea martorilor stratigrafici orientaţi N-S, profilul estic al sectorului AIII (lung. 5,50 m) a fost îngustat cu 0,50 m, iar profilul principal E-V (lung. 13,50 m) cu 0,50, respectiv 0,35 m. Profilele au fost din nou desenate şi fotografiate. Prin îndepărtarea martorilor stratigrafici N-S, s-a putut realiza în 2008 pe toată lungimea suprafeţelor deschise în 2007 un profil principal, de referinţă. În acelaşi timp, pe toată extinderea sectoarelor AI, AII şi AIII (dimensiunea totală 5,50 x 13,50 m), a fost adâncit nivelul săpăturii, pentru a se ajunge în mod cert la pământul neumblat.
În porţiunea dintre sectoarele AI şi AII a fost documentată continuarea pavajului de fragmente ceramice, pus în lumină deja în 2007. Acest pavaj era implantat în mai multe straturi despărţite de benzi de lut. De asemenea, s-a putut urmări arsura de sub pavajul de fragmente ceramice, în acest loc ea fiind mai bine documentată.
Prin adâncirea săpăturii a devenit clar faptul că construcţia de bârne constată în 2007 nu a fost amenajată pe solul antic, aşa cum s-a crezut, în imediata sa apropiere, dar la o adâncime mai mare apărând o depunere de ceramică.
În 2008, suprafaţa cercetată a fost extinsă prin săparea a alte cinci sectoare – DI, CI, BIII, BII şi BI, fiind lăsate între ele şi acum ca puncte de referinţă martori stratigrafici cu lăţimea de 1 m. Dimensiunea sectoarelor era identică cu a celor din 2007. Datorită pământului extrem de greu de săpat, dar şi din cauza numărului şi complexităţii descoperirilor apărute nu s-a ajuns în toate suprafeţele nou deschise la nivelul pământului neumblat.
Complexe identificate prin extinderea sectoarelor AIII-AI:
Prin îngustarea martorilor stratigrafici cu câte 0,50 în direcţia E şi S, complexul de gropi din centrul tumulului, pus în evidenţă în 2007, a putut fi mai bine înţeles, respectiv în porţiunea sa sudică complet cercetat. În urma săpăturii din 2008 s-a constatat că depunerea de ceramică observată deja în profil conţinea un vas întreg, depus spart în groapă. În plus, s-a confirmat faptul, constatat deja prin seria de date 14C, că groapa a fost folosită într-un interval de timp mai îndelungat. A devenit evident şi că mai multe gropi cu umpluturi diferite au fost amenajate în faze deosebite de construcţie a tumulului.
Gropile din sectorul A II, ale căror umplutură se distingea doar cu dificultate în mantaua lutoasă a tumulului, au fost urmărite până la pământul neumblat. A fost cercetată parţial şi o altă groapă în formă de puţ, identificată anterior doar în profil. Adâncimea sa sub stratul de humus atinge 1,10 m, iar diametrul 0,90 m. Gropi asemănătoare fără inventar semnificativ au fost constatate şi în alte porţiuni ale tumulului. Aceste gropi dispuse regulat, lipsite aproape total de materiale arheologice, aparţin ultimei faze de construcţie a tumulului şi sunt adâncite în pămîntul neumblat.
În profilul de referinţă E-V se distinge o vatră, ce aparţine unei faze mai vechi de folosinţă a tumulului. O vatră asemănătoare, dar mai recentă, a apărut în sectorul BIII.
Sector DI:
Sectorul DI, cu o suprafaţă de 4,50 x 5,85 m, se află la E de sectorul AIII (2007).
După îndepărtarea stratului de humus, au apărut aici mai multe pete cu nuanţe de culoare diferite, unele dintre acestea conţinând concentraţii masive de chirpici. Altele sunt de atribuit unor gropi de stâlp. Stratul de arsură roşie din sectorul AIII continuă şi în sectorul DI. În partea estică a sectorului, pe întreaga sa lungime, a fost evidenţiat un şir de gropi, în umplutura cărora erau prezente resturi de ardere şi bucăţi de chirpici. El întâlneşte o suprafaţă de arsură, în care se remarcă, în mod asemănător pavajului de fragmente ceramice din AI, părţi izolate de vase. În DI nu s-a ajuns până la pământul neumblat.
Sector C I:
În direcţia sudică, separat printr-un martor stratigrafic lat de 1 m de DI, cu dimensiunea de 4,50 x 5,50 m, sectorul CI prezintă în partea sa superioară o structură comparabilă cu cea constată în DI. În partea sa estică continuă şirul de gropi, umplutura lor fiind identică cu cea a gropilor din DI. Se pare că aici au fost depuse resturile unei case incendiate. În anumite porţiuni au fost surprinse depuneri de fragmente ceramice, vasele întregi lipsind şi de aici. Stratul de lut de culoare roşie nu a fost decât din loc în loc sesizabil. La limita dinspre sectorul BIII a fost evidenţiată o suprafaţă arsă, care este în conexiune cu o vatră refăcută de mai multe ori din amintitul sector, care încastrează depuneri de pietriş, ce marchează etapele de refacere (vezi BIII).
La acelaşi nivel ca şi în sectorul DI, a apărut şi aici un strat de arsură cu depuneri de ceramică spartă intenţionat. Potrivit unor prime aprecieri, fragmentele ceramice din aceste depuneri nu sunt arse secundar. Au fost descoperite şi bucăţi mai mari de bârne carbonizate. Având în vedere importanţa lor, eventual chiar pentru demersuri de dendrocronologie, s-a hotărât salvarea lor integrală. Din cauza vremii nefavorabile din perioada finală a săpăturilor din acest an, ridicarea pieselor a trebuit însă amânată până la campania din anul viitor. Pământul neumblat nu a fost atins nici în acest sector.
Sector BIII:
Suprafaţa de 4,50 x 5,50 nu a fost integral săpată. Au fost identificate mai multe complexe de gropi. Remarcabilă este vatra deja menţionată, descoperită în porţiunea centrală a tumulului, în imediata vecinătate a complexului de gropi din sectorul AIII. Suprafaţa lutoasă, puternic arsă a vetrei a fost netezită cu un strat de pietriş mărunt. În partea sa superioară se aflau fragmente de la un vas roşiatic de factură grosieră, depuse în forma unui pavaj de fragmente. Într-un şir cu gropile din A III, a fost identificat şi săpat şi în BIII o groapă în formă de puţ adâncită mai mult de un metru. Ea tăia stratul de arsură deja evidenţiat în CI, care continuă în BIII, aici el nefiind încă cercetat.
Sector BII:
Cu o suprafaţă de 4,50 x 5,50, acest sector se remarcă prin prezenţa unui nou rând de gropi, ale căror formă şi conţinut diferă de cea a gropilor-puţ. În zona acestor gropi au apărut şi numeroase oase calcinate. Construcţia de bârne din AII/2007 continuă în direcţia sudică, ea fiind surprinsă în acest sector. Aici se află unul dintre capetele sale, având o deschidere înspre V. Acest capăt a fost marcat de un stâlp (păstrat sub forma unei gropi de stâlp). Există anumite indicii că aici a existat o intrare în interiorul tumulului, aceasta n-a putut fi însă urmărită înspre S. Construcţia de bârne este parte a unei suprafeţe arse extinse pe o mare suprafaţă. Într-o fază mai recentă de construcţie a tumulului, în apropierea presupusei intrări a fost amenajat un pavaj de formă dreptunghiulară, format din mai multe straturi de pietre de râu de diferite dimensiuni. Pavajul se extindea şi în sectorul BI, unde prezenta o linie de demarcaţie clară.
Sectorul BI:
Din cauza timpului limitat avut la dispoziţie, acest sector a fost cercetat doar pe o suprafaţă de 2x3 m. Aici s-a ajuns până la pământul neumblat. Aflat la periferia vestică a tumulului, sectorul prezenta în partea sa superioară pavajul de pietre deja menţionat, de aproximativ 0,20 m înălţime şi cu marginile drepte, care se continuă şi în porţiunea încă necercetată. Mai multe benzi de lut pot fi identificate ca aparţinând mantalei tumulului. În partea inferioară a apărut o concentraţie de fragmente ceramice, numărul acestora fiind totuşi mai mic decât al celor din pavajul de fragmente ceramice, aflat pe aceeaşi aliniere din sectorul A I.
În cursul campaniei din acest an a fost prelevat un număr total de 124 eşantioane: oase calcinate, lemn, pământ, precum şi o cantitate mare de cărbune de lemn pentru analize de 14C.
Cantitatea cea mai mare de material este constituită din ceramică, calitativ diferenţiată, aflată şi în stadii diferite de conservare. Au fost descoperite, alături de fragmente ceramice neatinse ulterior de foc, fragmente deformate datorită arderii secundare sau cu suprafeţele deteriorate. Se pare că depunerea unor anumite tipuri de ceramică şi calitatea lor era dependentă de contextul în care acestea apăreau. Majoritatea fragmentelor aparţine stilului Lăpuş 2, caracterizat prin decorul canelat. Au fost descoperite şi câteva fragmente de vas decorate în tehnica exciziei-inciziei.
După două campanii de săpături, în care s-a reuşit decopertarea a cca. 1/5 din movilă, se poate afirma că tum. 26 este un monument cu mai multe faze, care conţine structuri complexe.
Potrivit cunoştinţelor acumulate până în prezent, tumulul a fost ridicat simetric. În porţiunea sa centrală se aflau două vetre amenajate în etape diferite. Dispunerea diferitelor tipuri de gropi urmează de asemenea un anumit sistem. În mijlocul porţiunii centrale a tumulului, marcată de construcţia de bârne, era plasată o vatră şi o groapă cilindrică cu o depunere centrală de ceramică. Pe cele două laturi erau prezente alte rânduri de gropi, în care au fost depuse în principal resturi de arsură şi doar în cantitate foarte mică ceramică. Ele se adânceau dintr-un strat cu pământ ars şi depuneri de ceramică. În exteriorul construcţiei de lemn erau plasate alte gropi, ce conţineau în principal ceramică arsă secundar. Se disting deci în interiorul tumulului zone diferite de activitate, iar construcţia de bârne, ce forma un prag, poate fi definită ca zona de separaţie dintre centrul tumulului şi periferia sa. Până în prezent n a fost descoperit vreun mormânt cu resturi de oase calcinate. Pare destul de probabil că în tum. 26 au avut loc arderi pe loc, cu prilejul cărora au fost incendiate construcţii, resturile acestora fiind depuse ulterior în gropi. După cum rezultă dintr-o primă analiză a materialului osteologic recoltat în 2007, efectuată de Joris Peters (LMU München), oasele calcinate sunt de animale.
Poziţia gropilor de diferite forme, ca şi a resturilor de stâlpi, ce aparţin tot fazei mai recente de construcţie a tumulului, nu au fost deocamdată în întregime relevate. Totuşi, se poate aprecia că tum. 26 reprezenta un loc de cult. În şi, respectiv, pe tumulul ridicat în mai multe faze au avut loc evident procese rituale complexe, legate, având în vedere relaţia spaţială cu mormintele tumulare, de cultul funerar. Printre altele, aceste procese au cuprins evenimente legate de foc ca şi depuneri intenţionate de ceramică de diferite feluri. Potrivit datelor obţinute până în prezent, în centrul tumulului a fost incendiată o construcţie, părţi din acestea fiind depuse în tumul. [Carol Kacsó, Carola Metzner Nebelsick]
Cercetările botanice
În cadrul proiectului de cercetare a necropolei tumulare din Bronzul târziu de la Lăpuş, realizat în comun de către Institut für Vor- und Frühgeschichtliche Archäologie und Provinzialrömische Archäologie al Univ. Ludwig Maximilians din München şi Muzeul de Istorie şi Arheologie din Baia Mare, a fost întreprinsă în vara acestui an cercetarea botanică a unor mlaştini cu scopul de prelevare de profile de turbă pentru analize de polen în zone mai mult sau mai puţin apropiate de locul de săpătură, astfel fiind adusă o contribuţie la istoria evoluţiei vegetaţiei şi a habitatului în nordul Transilvaniei. Este de sperat că în acest fel se câştigă cunoştinţe cu privire la factorii antropogeni de modelare a peisajului în preistorie şi în perioadele adiacente, şi se obţin dovezi cu privire la activitatea minieră preistorică, încă neprobată pe cale arheologică, dar şi în legătură cu gradul de intensitate a intervenţiei antropogene prin activităţile agricole asupra peisajului. Se realizează astfel, cu toate că ţelurile de cercetare şi punctele lor de greutate diferă parţial, efecte sinergetice la diferite proiecte de cercetare ale unor institute internaţionale în regiunile imediat învecinate din nordul României, în special în nord-vestul Munţilor Gutâi şi în Depresiunea Oaşului.
Mlaştina Tăul Negru se află la câţiva km V de localitatea Băiuţ, în Munţii Lăpuşului, la altitudinea de cca. 1200 m. Este vorba de o mlaştină de înălţime tipică, ombrogenă, cu o vegetaţie oligotrofenă. Emil Pop (1965) a descris o turbărie cu o grosime de cca. 5,70 m. Această dimensiune a fost confirmată de cercetările noastre. La baza mlaştinii se află sedimente de câţiva decimetri, acoperiţi de cca. un metru de turbă inferioară de mlaştină. Deasupra acesteia se află turba superioară de mlaştină, cu grosimea de aproximativ 4 m.
Mlaştina Tăurile Chendroaiei se află la E de localitatea Hoteni, sub formaţiunea stâncoasă Creasta Cocoşului, la altitudinea de 1053 m. Şi aici este vorba de o mlaştină de înălţime tipică, ombrogenă. Dimensiunea stratului de turbă nu a putut fi deocamdată stabilită, perforarea ajungând până la adâncimea de 6,50 m. În mod surprinzător, partea cea mai de jos atinsă a turbei se prezintă tot sub forma de turbă superioară de mlaştină, ceea ce înseamnă că baza turbăriei se află la o adâncime sensibil mai mare. Cercetarea viitoare va trebui în mod obligatoriu efectuată cu o aparatură mai performantă, care să permită penetrarea stratului sedimentar de la Tăurile Chendroaiei.
Primele analize de polen indică faptul că cele două profile de turbă, datorită păstrării excelente a conţinului de polen, deţin o cantitate importantă de informaţii şi reprezintă, pe baza ratei înalte de formare a turbei, o rezolvare adecvată a problemelor intervalelor de timp trecute, mai ales a perioadelor preistorice. Sunt deja previzibile foarte importante constatări cu privire la procesele de evoluţie a peisajului şi a habitatului pentru regiunea Maramureş. Fără îndoială, pe baza cantităţii de informaţii actuale, tendinţele acum creionabile sunt în bună măsură ipotetice. Numeroase analize (cel puţin 300-400 de probe) urmează încă a fi realizate. Pentru fiecare profil sunt necesare şi datările 14C pentru ca rezultatele în totalitatea lor, dar mai ales fazele de habitat preistorice să fie puse într-o relaţie de cronologie absolută. [Michael Peters]
Măsurători geofizice în necropola tumulară
Cea mai mare parte a necropolei – cca. 447 120 m2 – a fost măsurată cu o densitate 3624 de puncte cu o staţie totală Leica TRC407 Power. De cele mai multe ori, distanţa dintre punctele măsurate este de la 10 la 15 m. Anumiţi tumuli şi particularităţi naturale mai complicate au fost măsurate în intervale mai scurte, de până la 1 m. Prin folosirea unui navigator portabil GPS (Garmin GPSMAP 60Cx) a fost verificată regularitatea punctelor măsurate. Datele obţinute au fost calculate, reprezentate şi analizate cu programele MapInfo 8.0 cu Vertical Mapper 3.0 şi Surfer 8.0. Modelele de elevaţie digitale create de noi indică cu toată claritatea geomorfologia şi răspândirea tumulilor prezenţi deja pe planurile mai vechi. S-au putut documenta gradele diferite de conservare a tumulilor încă existenţi, dar şi negativele movilelor deja săpate.
Un grup tumular aflat în partea sudică a obiectivului (gruparea 5), precum şi o altă grupă din punctul Podul Hotarului au fost separat cartaţi cu 827 de puncte. Nu a fost posibilă măsurarea întregii suprafeţe a sitului, întrucât vegetaţia (tufişurile şi lanurile de porumb) au limitat raza de acţiune a instrumentului.
Zona periferică a tum. 26 a fost cercetată cu gradiometer Bartington Fluxgate Grad 601-1 cu un raster de puncte de 0,25 x 0,50 m, fără a fi descoperite structuri arheologice. [Łukasz Pospieszny]
Notă:
1. Cercetările s-au desfăşurat cu sprijinul financiar al Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) şi al Muzeului de Istorie şi Arheologie Maramureş Baia Mare. Ca parteneri fără contribuţie financiară au mai funcţionat, Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego w Warszawie (Polonia), Universitatea Adam Mickiewicz Poznań (Polonia) şi Landesamt für Archäologie Sachsen in Dresden (Germania).
Die Kampagne 2008 wurde durch die Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) und Muzeul de Istorie şi Arheologie Maramureş Baia Mare finanziert. Kooperationspartner waren die Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego w Warszawie, die Uniwersytet im. Adama Mickiewisza Poznań sowie das Landesamt für Archäologie Sachsen.
Note:
1.
C. Kacsó, C. Metzner-Nebelsick, Internationale Kooperation in Rumänien, Archaeo 4, 2007, 82-83.
C. Metzner-Nebelsick, C. Kacsó, L. Nebelsick, The Late bronze Age (13th-12th c. B) Barrow Necropolis of Lăpuş, reg. Maramureş, Romania. New Research, în Ancestral Landscapes Burial Mounds in the Copper and Bronze Ages (Central and Eastern Europe-Balkans-Adriatic-Aegean, 4th-2nd millenium BC), Udine, May 15th-18th 2008, Abstracts, 13.
C. Metzner-Nebelsick, C. Kacsó, Kontinuität und Diskontinuität im Bestattungsverhalten der spätbronzezeitlichen Eliten in Nordwestsiebenbürgen am Beispiel der Hügelnekropole von Lăpuş, în Paysages funéraire de l’Âge du bronze, Colloque International sur l’Âge du bronze, Herne, 15-18 octobre 2008, Résumés des communications, 78.