Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Podanc | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bodnár | Csaba | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| János | Júdit | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Spindler | Susanne | participant | Freie Universität, Berlin, Germany |
| Kralisch | Michael | participant | Humboldt Universität Berlin, Germany |
| Kaminski | Ştefan | participant | Ludwig Maximilians - Universität München |
| Kopal | Pavel | participant | Ludwig Maximilians - Universität München |
| Metzner-Nebelsick | Carola | participant | Ludwig Maximilians - Universität München |
| Schultz | Ulrich | participant | Ludwig Maximilians - Universität München |
| Kacsó | Carol | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Knapik | Alexandra | participant | Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego, Varşovia, Poland |
| Kuc | Marcin | participant | Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego, Varşovia, Poland |
| Nebelsick | Louis D. | participant | Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego, Varşovia, Poland |
| Osińska | Aleksandra | participant | Uniwersytet Kardynała Stefana Wyszyńskiego, Varşovia, Poland |
Raport:
Campania de cercetare din anul 2007 a necropolei tumulare de la Lăpuş, desfăşurată între 6 şi 31 august, respectiv 13 şi 20 octombrie, a avut, în principal, următoarele scopuri:
- ridicarea topo a punctului de hotar Podanc şi realizarea unei hărţi actuale a necropolei cu ajutorul unui tahimetru, precum şi localizarea altor grupări tumulare, pentru a se asigura o cunoaştere modernă a monumentelor necropolei de la Lăpuş, având în vedere şi numărul crescut al distrugerilor recente. Planul se realizează pe baza celei mai bune hărţi cadastrale existente în acest moment (foaia L-34-24-D-b-2-IV Nr. 150).
- cercetarea pe sectoare a unui tumul ameninţat de distrugere datorită unui drum local şi a lucrărilor agricole, pentru a se documenta complexele existente şi a se obţine artefacte. Cu ajutorul procedeelor de analiză specifice ştiinţelor naturale a complexelor ce urmau să apară, se dorea o datare precisă a cel puţin unui tumul. Se considera acest lucru important, întrucât până în prezent nu avem la dispoziţie astfel de date. A fost ales pentru cercetare un tumul de dimensiuni mai mari, despre care se putea presupune că a avut o perioadă mai îndelungată de timp de construcţie şi de folosire. Ţinând seamă de prezenţa în materialul ceramic al tumulilor cercetaţi, respectiv publicaţi a diferitelor stiluri de decor se spera ca, printr-o exactă observare a contextelor de apariţie a descoperirilor, să se obţină noi date cu privire la relaţia temporală între aceste stiluri, respectiv la posibila lor legătură contextuală. De asemenea, se spera ca, printr-o săpătură efectuată în mai multe suprafeţe, urmărindu-se diferitele straturi, să se obţină informaţii cu privire la relaţiile stratigrafice şi să se clarifice repartiţia diferitelor stiluri de decor. Pentru a fi realizată o încadrare cronologică precisă a descoperirilor de ceramică şi a complexelor, trebuiau obţinute mai multe probe pentru datări C14. Dispunerea celor trei suprafeţe de cercetare potrivit metodelor de săpătură a aşezărilor urmărea obţinerea de informaţii detaliate cu privire la construcţia unui tumul din cadrul necropolei.
Obligaţi de împrejurări subiective, respectiv obţinerea acordului proprietarilor terenului, am început lucrările campaniei din 2007 cu cercetarea parţială a tumulului 25, aflat în imediata vecinătate a tumulului 13, deci în gruparea tumulară 3. Încă înainte de demararea săpăturilor părea destul de probabil că movila a suferit serioase distrugeri. Această impresie a fost, din păcate, confirmată, partea cercetată prezentând serioase deranjări, astfel că continuarea săpăturilor în acest loc a apărut ca lipsită de sens.
Au fost săpate în sectorul D al tumulului 25 trei suprafeţe alăturate de câte 4 x 4 m fiecare, adică un total de 48 m2, până la ad. de 0,50-0,90 m sub nivelul solului actual. În nivelul cel mai de jos au fost surprinse trei gropi dispuse liniar pe direcţia N-S, care se adânceau în pământul neumblat, un lut de culoare alb-cenuşie până la galben. Ele conţineau fragmente ceramice caracteristice fazei Lăpuş II şi bucăţi de cărbune de lemn. A fost prelevată o probă de cărbune pentru analiză de C14.
Lucrările au continuat cu cercetarea tumulului 26. El se găseşte tot în gruparea 3, la SV de tumulul 25. Tumulul apare în prezent ca o ridicătură de mică înălţime, cu un diametru de cca. 35 m. Partea sa vestică se află în zona unui drum de care, acesta distrugând o porţiune din tumul. Se poate observa în profilul şanţului de lângă drum o amenajare de pietre de râu ce a aparţinut, foarte probabil, tumulului.
In sectorul A al movilei au fost deschise trei suprafeţe, pornind de la partea cea mai înaltă şi ajungând până la drumul de care, cu dimensiunile 4 x 5 m pentru suprafeţele AIII şi AII, respectiv 3 x 5 m pentru suprafaţa AIII, însumând un total de 55 m2. Între suprafeţe s-au păstrat martori stratigrafici de câte 1 m lăţime.
Metoda de cercetare a fost similară celei de săpătură într-o aşezare de tip tell, săpătura urmărind straturile, martorii stratigrafici permiţând obţinerea de date detaliate asupra construcţiei tumulare (vezi şi scopurile cercetării). Straturile nu a putut fi indubitabil recunoscute în toate cazurile în timpul săpăturii, întrucât tumulul a fost amenajat din diferite rânduri de lut, delimitările dintre ele devenind vizibile abia pe profil. Dificultăţile cercetării au fost accentuate de seceta foarte mare din timpul săpăturilor, nefiind adesea posibilă efectuarea de săpături a pământului tare ca piatra cu şpaclul, ci doar cu hârleţul.
În cursul săpăturilor s-a evidenţiat faptul că tumulul 26 este un monument cu structuri extrem de complexe, care n-au fost constatate până în prezent în cadrul necropolei de la Lăpuş.
După o primă analiză a complexelor puse în evidenţă în porţiunile cercetate până în prezent, majoritatea măsurate şi tridimensional, toate documentate prin numeroase desene de planuri şi profile, precum şi fotografii digitale, se poate reconstitui parţial construcţia tumulară. Este de remarcat însă că este vorba în acest moment doar de primele cunoştinţe cu privire la această construcţie, întrucât doar o mică parte a tumulului a fost săpată.
Sectorul AIII (suprafaţa din apropierea centrului tumulului în porţiunea sa cea mai înaltă).
După îndepărtarea stratului de humus şi a stratului superior de culoare brun-gălbuie, amestecat cu lut, al mantalei tumulului, la o ad. de 0,20 m sub nivelul actual a apărut, pe o suprafaţă de 4 x 5 m, un strat roşu de pământ lutos ars, cu o gr. de 0,05 până la 0,10 m. În imediata vecinătate a profilului estic a fost sesizată o depunere formată din pietre mari de râu şi fragmente de râşniţe, care a fost pusă în evidenţă, doar parţial, pe o suprafaţă de cca. 2 x 1 m. Ea aparţinea suprafeţei arse de culoare roşie şi conţinea extrem de puţine fragmente ceramice. În parte acoperit de pietrele mari de râu, implantat de asemenea în stratul de lut ars la roşu, se aflau pietre mai mici rotunde, ce făceau impresia unui pavaj de mai mici dimensiuni. Sub stratul lutos de arsură, care se adâncea sub depunerea de pietre în formă de groapă, urma o depunere mai groasă de lut cenuşiu deschis-gălbui. Înspre marginea sud-estică a sectorului IIIA, în imediata vecinătate a depunerii de pietre, a fost cercetată o groapă extrem de complex structurată cu mai multe faze de umplere. În mod vizibil, ea a fost săpată abia după ridicarea mantalei tumulului şi a fost umplută în diferite etape cu pământ lutos ce conţinea cărbune de lemn, precum şi fragmente ceramice. În apropierea peretelui sudic al sectorului au apărut fragmentele unui vas Lăpuş II. Lipsesc însă orice indicii cu privire la existenţa vreunei înmormântări. În partea superioară a gropii centrale se aflau resturi lemnoase adâncite (posibil de la stâlpi) precum şi urme de cărbune de lemn. Existenţa acestora permite presupunerea că în partea cea mai înaltă a tumulului au avut loc procese rituale complexe. Evaluarea perioadei de timp în care s-au desfăşurat acestea, în lipsa rezultatelor analizelor de C14, nu poate fi încă realizată. Pe baza numeroaselor complexe cu cărbune de lemn in situ, au putut fi trimise la analize pentru datări de C14 în total 12 probe2.
Din porţiunea centrală a tumulului şi până pe la mijlocul flancului tumular cercetat s-a putut documenta foarte bine structura movilei. Deasupra stratului de arsură, care a putut fi urmărit până la mijlocul tumulului, se afla un strat de lut galben, iar sub stratul roşu un altul, de culoare galben-cenuşie, care în anumite zone, în special înspre centru, avea o gr. de 0,30 m sau chiar mai mult. În special în profilul sudic al sectorului IIIA au putut fi documentate diferite benzi de lut cu o grosime de 0,05-0,10 m, din care a fost ridicat tumulul. Recunoaşterea graniţei dintre partea construită şi solul neumblat a întâmpinat şi aici dificultăţi, întrucât la ridicarea mantalei tumulului a fost folosit lutul aflat la faţa locului. O expertiză geologică şi pedologică este în curs de realizare de către ing. Dumitru Istvan.
Sectorul AII
În sectorul de mijloc cercetat a devenit evident, ca de altfel şi în sectorul AIII, că după ridicarea tumulului au fost adâncite în manta gropi de mari dimensiuni. Ele conţineau doar fragmente ceramice răzleţe şi pământ lutos amestecat cu cărbune de lemn, lipseau însă descoperirile demne de remarcat ca şi oasele calcinate. În stadiul actual de cunoaştere nu poate fi încă clarificată funcţia acestor gropi.
Descoperirea cea mai remarcabilă, neîntâlnită până în prezent la alţi tumuli ai necropolei de la Lăpuş, este un rând dublu de bârne de lemn înjumătăţite, care se aflau în acest sector, la ad. de 0,50-0,60 m sub suprafaţa actuală a tumulului. Ele erau adâncite cu partea rotunjită în solul viu şi formau cu partea netedă la nivelul solului antic o construcţie de lemn. În direcţia periferiei tumulului se adăugau resturile unui strat de lemn carbonizat, părţi din acestea fiind constatate şi în partea estică a sectorului IA. Împreună cu bârnele înjumătăţite, acestea par a fi format un fel de podea de lemn.
Sectorul AI:
La marginea tumulului, pe un areal extins din suprafaţa de 3 x 5 m, a fost pus în evidenţă un covor de fragmente ceramice, adâncit într-un pământ lutos galben. Parţial, fragmentele provenite de la tipuri diferite de vase cu grosimi deosebite ale pereţilor se aflau unele peste altele într-un pachet gros. N-au putut fi constate vase sparte pe loc. Stratul de lut de 0,30 m gr., în care se afla covorul de fragmente ceramice, fusese izolat prin resturile stratului subţire de lemn, dedesubtul căruia fiind prezent un alt nivel de fragmente ceramice. Cele două niveluri de fragmente ceramice nu au putut fi separate pe întreaga extindere a sectorului AI, mai ales că stratul de lemn era prezent doar înspre marginea estică a numitului sector. Doar în profilul estic au putut fi constatate niveluri diferite, respectiv straturi separate. Este de aşteptat ca în timpul restaurării să se stabilească dacă în cele două niveluri de fragmente ceramice se află sau nu piese care se potrivesc. Potrivit observaţiilor din timpul săpăturii, ce urmează încă a fi verificate, în partea inferioară a covorului de fragmente ceramice se aflau şi fragmente de funduri de vas, în timp ce în părţile sale superioare erau prezente fragmente de pereţi şi, majoritare, de margini, dar lipseau fundurile.
În partea extremă a tumulului se aflau gropi de mari dimensiuni cu adâncimi şi umpluturi diferite. Remarcabilă este o depunere parţial dezvelită în formă de groapă ce conţinea preponderent ceramică arsă secundar (fragmente de la vase de mari dimensiuni), resturi de ardere, cărbune de lemn, bucăţi mari de chirpici, ultimele provenite de la case, respectiv construcţii cu pereţi. Era evidentă o deosebire. Gropile periferice conţineau în principal ceramică arsă secundar, în timp ce din covorul de fragmente ceramice lipsea o astfel de ceramică. Şi în sectorul AI, înspre marginea vestică, a fost surprinsă o groapă de stâlp.
Rezumând observaţiile referitoare la tumulul 26, deocamdată doar parţial cercetat, se poate afirma că acesta a fost ridicat pe un teren uşor ascendent. Îi lipsea o manta de pietre sau o depunere mai mare de pietre, eventual doar un ring de pietre, care nu a fost evidenţiat în săpătură, urmele sale fiind vizibile în şanţul drumului aflat la marginea vestică a tumulului. Doar în porţiunea cea mai înaltă, centrală a movilei se afla o depunere de pietre cu dimensiunile de 2 x 1 m, încă nepusă total în lumină, formată din mai multe rânduri şi plasată într-un strat extins de pământ lutos ars la roşu. Lângă această depunere centrală se afla o groapă amenajată în mai multe etape, încă nici ea total cercetată. Groapa se adâncea 0,50-0,60 m în solul viu, fundul său aflându-se la 1,50 m sub nivelul actual al tumulului.
Numeroase gropi de mari dimensiuni în toate porţiunile cercetate ale mantalei tumulare, ca şi gropile de stâlpi sunt martorii unor procese rituale complexe, care înseamnă intervenţii în tumulul deja ridicat. La acestea se adaugă depunerile intenţionate de ceramică arsă secundar într-un foc aprins într-un alt loc, ca şi bucăţile de chirpici.
Până în prezent nici în tumulii de la Lăpuş, dar nici în alţi tumuli din Bronzul târziu al Bazinului carpatic nu se cunosc paralele pentru construcţia de bârne evidenţiată aproximativ în porţiunea de mijloc a tumulului, mărginită în porţiunea periferică de un covor de fragmente ceramice şi gropi cu resturi arse.
Potrivit unei prime selecţii a ceramicii descoperite în tumulul 26 înainte de restaurare, se poate afirma că aceasta aparţine în majoritatea sa celei caracteristice fazei Lăpuş II. Sunt prezente în număr mare fragmente de la vase pântecoase înalte, cu marginea faţetată, decorate cu caneluri late. A apărut şi un fragment cu decor excizat. Remarcabilă este cantitatea mare de ceramică cu pereţii groşi din covorul de fragmente ceramice aflat înspre marginea tumulului.
Rezumat:
Campania de cercetare a necropolei tumulare de la Lăpuş a avut următoarele obiective: ridicarea topo a punctului de hotar Podanc şi realizarea unei hărţi actuale a necropolei cu ajutorul unui tahimetru, precum şi localizarea altor grupări tumulare; cercetarea pe sectoare a unui tumul ameninţat de distrugere datorită unui drum local şi a lucrărilor agricole, pentru a se documenta complexele existente şi a se obţine artefacte. Până în prezent nici în tumulii de la Lăpuş, dar nici în alţi tumuli din Bronzul târziu al Bazinului carpatic nu se cunosc paralele pentru construcţia de bârne evidenţiată aproximativ în porţiunea de mijloc a tumulului, mărginită în porţiunea periferică de un covor de fragmente ceramice şi gropi cu resturi arse.