Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Podanc | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kacsó | Carol | responsabil | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Ofrim | Livia | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Măgurean | Cristian | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Oanea | Ovidiu | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Cercetările din anul 2002 în necropola tumulară de la Lăpuş, finanţate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Muzeul Judeţean Maramureş, au început în 29 iulie şi s-au încheiat în 30 august.
Au fost continuate săpăturile în tumulul 21, începute încă în 1995. Obiectivul principal al cercetării a fost degajarea vetrei centrale, identificată deja în campaniile precedente în segmentul C (pentru sistemul de săpătură şi notaţii cf. CCA, campania 2001, 188 sqq., nr. 131).
Amenajată în partea superioară a unei movile de pământ cenuşiu, vatra centrală constă dintr-o zonă puternic arsă, deocamdată neevidenţiată în totalitate, curăţată parţial de resturile de arsură. Pe ea au fost găsite cantităţi apreciabile de oase calcinate, răspândite pe întreaga suprafaţă. Oasele nu au fost încă diagnosticate, pare însă destul de probabil că sunt resturi umane, provenite de la unul sau mai mulţi indivizi. Dispersate pe vatră se aflau şi foarte multe fragmente ceramice, provenite de la un număr mare de vase. Nu s-a putut stabili vreo regulă în depunerea lor. Spargerea ceramicii a avut loc, foarte probabil, în afara perimetrului vetrei, întrucât fragmente ce provin din aceleaşi vase au fost găsite atât pe suprafaţa arsă cât şi în pământul ce acoperea vatra, aici la diferite adâncimi. Alături de oase calcinate şi ceramică, pe vatră a fost găsită şi o mărgea de aur de mici dimensiuni, de formă bitronconică. Dintre formele de vase identificate, majoritatea repetă pe cele deja anterior puse în evidenţă în cadrul tumulilor fazei Lăpuş II. Este vorba de vasele de mari dimensiuni cu marginea lată şi răsfrântă în exterior, gâtul înalt, corpul pântecos, de culoare neagră în exterior, roşie în interior, ornamentate cu caneluri late şi proeminenţe hipertrofiate (aşa-numitele "urne" pseudoprotovillanoviene), străchinile cu marginea lată şi canelată (a fost descoperit acum şi un exemplar cu canelurile concentrice prelungite pe toată suprafaţa pereţiilor interiori), ceştile late cu toarta supraînălţată prevăzută cu buton discoidal etc. Au apărut pe vatră şi câteva vase cu o prezenţă extrem de rară la Lăpuş (ca de exemplu suporturi cilindrice cu decor canelat), precum şi vase pentru prima dată surprinse în cadrul necropolei, pentru care nici nu cunoaştem analogii în alte staţiuni: capace cu toartă, acoperite pe întreaga suprafaţă de caneluri concentrice, vas cu gâtul scurt cilindric, corpul puternic bombat, decorat cu nervuri longitudinale, între care sunt plasate fâşii de pliseuri. O bună parte a vaselor aparţine categoriei de ceramică de bună calitate, ceramica striată, de mai slabă calitate fiind slab reprezentată.
Singura piesă de metal descoperită până în prezent pe vatra centrală – deja amintita perlă de aur – are de asemenea analogii într-unul din tumulii din faza Lăpuş II, şi anume în tumulul 6. Descoperirile de la Lăpuş par a indica diferenţieri cronologice între perlele de aur cu profil rotunjit şi cele cu profil bitronconic, primele fiind găsite în tumulii primei faze, ultimele în tumulii celei de a doua faze. Este însă de notat că în tezaurul de la Sarasău, încadrat cronologic la nivelul Lăpuş I, cele două variante de perle se află în asociere, în afara lor fiind prezente şi perle cu profil drept.
În timpul degajării movilei de pământ cenuşiu, chiar la baza ei, tot în segmentul C, au fost găsite fragmente dintr-un vas cenuşiu, depuse în trei grupaje. Fragmente ceramice disparate au apărut şi în alte porţiuni ale acestei movile. Tot aici s-au aflat, de asemenea concentrate în mai multe grupuri, cantităţi mai mari sau mai mici de cărbune.
Datorită prezenţei unei cantităţi mari de apă în segmentul A, acum locul cel mai coborât de pe întreaga terasă Podanc, cercetarea sa nu fost decât parţial realizată în campaniile precedente. Pentru a se continua săpăturile şi aici, am amenajatat un sistem de canalizare, prin care am reuşit să menţinem relativ uscată şi această porţiune. În acest fel, s-au putut demonta pietrele din construcţia centrală de pe întreaga suprafaţă a segmentului A, sub construcţie fiind evidenţiată tot movila de pământ cenuşiu, identificată deja în celelalte segmente. Pe suprafaţa movilei au fost găsite mai multe fragmente ceramice, o anumită concentrare a lor fiind sesizată în partea sud-estică a segmentului. Au fost găsite şi aici urmele unei vetre (1,30 x 1,80 m) cu multă ceramică fragmentară. Ea este deocamdată parţial degajată.
În segmentul D, după delimitarea movilei de pământ cenuşiu, s-a adâncit săpătura, succesiv cu câte 0,20 m. Sporadic au fost găsite şi în această movilă fragmente ceramice, precum şi o lamă de obsidian. S-a stabilit că movila de pământ cenuşiu ce se află sub construcţia centrală formată din pietre de râu, bucăţi de stâncă şi plăci de gresie, a fost ridicată direct pe solul antic. Totodată, s-a constatat că marginile acestei movile corespund aproximativ cu limitele construcţiei centrale.
În segmentele A, B şi C a fost de asemenea săpată parţial şi movila de pământ cenuşiu. Au fost găsite, la fel ca şi în segmentul D, răzleţe fragmente ceramice.
Datorită dimensiunilor excepţionale ale tumulului 21, dar mai ales datorită prezenţei aici a unei cantităţi impresionante de pietre, cercetarea sa nu a putut fi terminată nici în campania din anul 2002. Sarcina următoarei campanii este săparea integrală a movilei de pământ cenuşiu (probabil prima etapă de construcţie a tumulului) şi cercetarea completă a vetrei centrale (probabil mormântul sau mormintele principale). Va trebui de asemenea investigată zona de pietre de râu apărută chiar în marginea sud-vestică a tumulului, în segmentul B, la o oarecare distanţă de ringul de pietre ce înconjura construcţia centrală.
Cu prilejul săpăturilor de la Lăpuş au fost efectuate şi cercetări de suprafaţă în raza localităţii, precum şi în teritoriile învecinate. Semnalăm printre obiectivele nou descoperite o aşezare din Hallstatt-ul mijlociu (?) de la Lăpuş - La arini şi o aşezare Lăpuş de la Rogoz - Şesurile Rogozului.
Materialele arheologice descoperite sunt depuse la Muzeul judeţean Maramureş din Baia Mare.
Rezumat:
Au fost continuate săpăturile în tumulul 21, începute încă în 1995. Obiectivul principal al cercetării a fost degajarea vetrei centrale, identificată deja în campaniile precedente în segmentul C. Datorită dimensiunilor excepţionale ale tumulului 21, dar mai ales datorită prezenţei aici a unei cantităţi impresionante de pietre, cercetarea sa nu a putut fi terminată nici în campania din anul 2002.