Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Gura Tinoasei | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kacsó | Carol | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Şomcutean | Zamfir | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
Raport:
Campania din 2006, desfăşurată în intervalul de timp dintre 21 septembrie şi 10 octombrie, a vizat cercetarea unor noi movile din cuprinsul celei de-a cincea grupări a necropolei tumulare de la Lăpuş. Totodată s-a urmărit şi cercetarea unor suprafeţe cât mai mari din preajma tumulilor.
Amintim că în campaniile din 2004-2005 a fost cercetat primul tumul (T 22) din această grupare, situată la S de celelalte grupări din cadrul necropolei1. Tumulul 22 se găsea în partea vestică a grupării, aproape de capătul pantei dealului, pe o suprafaţă relativ plană. Celelalte movile sunt dispuse pe panta dealului.
La E de tumulul 22 se găseşte un drum comunal care a aplatizat într-o oarecare măsură panta dealului înspre V dar, în acelaşi timp, a accentuat-o spre E. Diferenţa de nivel de la capătul estic al suprafeţelor E şi F (campania 2006) până la nivelul drumului este de aprox. 3,70 m.
Pentru realizarea scopurilor propuse a fost aleasă o suprafaţă în imediata vecinătate a drumului, în partea inferioară a pantei dealului, pe care puteau fi observate două mici ridicături, apropiate între ele. Prima dintre ele, denumită T 23, situată la cca. 8 m E de drum, avea forma uşor ovală, orientată S-N, cu dimensiunile de 9/7 m, iar cea de-a doua, T 24, 9/5 m, cu aceeaşi orientare. Înălţimea celor două movile nu depăşea 0,40 m.
În vederea obţinerii unor date cât mai concludente, au fost trasaţi trei martori stratigrafici dispuşi în partea cea mai înaltă a movilelor. Doi dintre ei au fost orientaţi aprox. S-N (15ºNNE), iar cel de-al treilea, perpendicular pe primii doi, avea orientarea E-V (15ºVNV). Dimensiunea primului martor, S-N 1, erau de 11,90/0,40 m, al celui de-al doilea, S-N 2, de 8.90/0,40 m (lungimea era mai mică, întrucât şi suprafaţa E avea dimensiunile mai mici), iar al martorului trei, E-V, de 13,60/0,40 m.
Aceşti martori separau şase suprafeţe denumite A, B, C, D, E şi F cu următoarele forme şi dimensiuni: A-rectangulară: 5,50/5,10 m; B-triunghiulară: 6/5,10/7,80 m (unde 7,80 este ipotenuza); C-rectangulară: 6/4,40 m; D-rectangulară: 5,50/4,40 m; E-rectangulară: 3/3,30 m; F-rectangulară: 5,50/3,30 m. Astfel martorul SN 1 separa între ele suprafeţele A şi B pe de o parte de suprafeţele C şi D, iar SN 2 separa pe acestea din urmă de suprafeţele E şi F. Martorul E-V separa suprafeţele dinspre S, A, D şi F de cele din N, B, C şi E.
Suprafaţa afectată de cercetările arheologice a fost de 122 m2 (fără martori stratigrafici).
Diferenţa de nivel de la capătul estic al martorului E-V până la capătul lui vestic este de -2,54 m.
Situaţia stratigrafică se prezintă astfel:
- strat de pământ vegetal cu o gr. de până la 0,10-0,15 m.
- strat de pământ galben nisipos cu urme slabe de limonit în partea lui inferioară, în care, în porţiunile celor două movile, se găseau pietre de râu şi fragmente ceramice sau vase întregi aşezate grupat; gr. acestui strat variază între 0,15-0,50 m.
- strat de pământ galben roşiatic în care, pe anumite porţiuni se găseau numeroase pietre de râu de mici dimensiuni. Steril din punct de vedere arheologic.
Tumulul 23 a fost deranjat de lucrările agricole practicate aici de-a lungul timpului. Se pare că iniţial a existat şi aici o aglomerare centrală de pietre de râu, care proteja probabil urna şi vasele de ofrandă. Pietrele de râu au fost dispersate pe o zonă relativ mare, în timp ce ceramica şi oasele calcinate, sesizate de la ad. de -0,32 m, erau răspândite pe o suprafaţă de 0,80/1,60 m. Alături de ele se găseau şi mici bucăţi de cărbune. O groapă, plasată aprox. central, de formă ovală, a cărei gura nu a putut fi cu certitudine marcată din cauza rădăcinilor, pornea din pământul galben nisipos şi se adâncea în pământul viu, având în umplutură câteva pietre de râu şi fragmente ceramice.
În apropiere de colţul sud vestic al suprafeţei D, la ad. de 0,08 m a fost descoperit un mormânt de incineraţie în urnă. Vasul, în care se găseau doar oase incinerate, era acoperit cu o dală de gresie groasă de 0,07. Nu au fost găsite urmele vreunei gropi în care să fi fost depusă urna. Deocamdată nu se poate stabili dacă urna menţionată a aparţinut vreunuia dintre movilele funerare din apropiere sau reprezintă un mormânt izolat. Este de notat că relativ aproape de locul acum cercetat a mai apărut un mormânt izolat de factură Lăpuş2.
În colţul nord-estic al suprafeţei C, la ad. de 0,35-0,40 m, a apărut o mică parte dintr-o vatră cu gr. de 0,10 m, ce pare să facă parte dintr-un tumul de mai mari dimensiuni, aflat la E de T. 24. În partea din vatră pusă în evidenţă nu au fost descoperite artefacte sau oase incinerate. Ea urmează să fie integral cercetată în campaniile următoare pentru a se stabili destinaţia şi apartenenţa sa.
Tot în suprafaţa C, dar în colţul său nord-vestic, a fost identificat un complex (groapă ?), care nu a fost decât parţial cercetat. În umplutura sa erau prezente fragmente ceramice şi pietre mici de râu. Nici funcţia acestui complex n-a putut fi deocamdată clarificată. Pare însă puţin probabil ca el să fi aparţinut tumulului 23.
Tumulul 24 a fost mult mai puţin deranjat decât T. 23. Aprox. în porţiunea sa centrală, la ad. cuprinse între 0,05-0,20 m, se afla o amenajare realizată din pietre de râu de dimensiuni mijlocii. Ele au ieşit la iveală în colţul nord-estic al suprafeţei D, în colţul sud-estic al suprafeţei C, în colţul sud-vestic al suprafeţei E şi în colţul nord-vestic al suprafeţei E. Amenajarea avea forma unei potcoave, cu partea deschisă (cca. 1 m) înspre S şi dimensiunile exterioare de 4/5 m, pe direcţia EV/SN. În interiorul amenajării exista un spaţiu rectangular cu dimensiunile de 1,50/2,20 m, unde nu au fost aşezate pietre. Aici au fost depuse mai multe vase, şi anume, într-o înşiruire de la N la S, o oală striată aşezată cu gura în jos, fragmente dintr-o ceaşcă, un vas vatră miniatural fragmentar, un vas cu oase incinerate acoperit cu o strachină ornamentată cu motive spiralo-geometrice, realizate în tehnica exciziei-inciziei, o oală aşezată culcat cu gura înspre SE şi, în fine, încă o ceaşcă fragmentară. O parte din spaţiul rectangular pe care erau aşezate vasele menţionate a fost arsă cu intensitate diferită înainte de aşezarea vaselor, rezultând astfel porţiuni mai mici sau mai mari roşiatice şi cărămizii de consistenţe deosebite. De pe aceste porţiuni resturile arse au fost îndepărtate cu grijă. Atât grupajul de pietre cât şi ceramica se aflau pe o platformă de pământ construită pe solul antic. Forma şi limitele platformei nu au putut fi clar stabilite, dimensiunile sale depăşeau însă pe cele ale amenajării centrale.
Mai multe grupări mici de pietre de râu de diferite dimensiuni au fost găsite disparat în suprafeţele cercetate. Nici între pietrele ce le compun şi nici în preajma lor nu au fost descoperite materiale arheologice. Este greu de apreciat dacă aceste grupări de pietre au avut sau nu vreo legătură cu construcţiile funerare.
Delimitarea dintre tumulii 23 şi 24 nu era evidentă. Doar o mică alveolare a terenului dintre cele movile pare să indice faptul că este vorba aici de două complexe funerare diferite. Având în vedere deranjările evidente observate în suprafaţa atribuită, fireşte cu anumite semne de întrebare, tumulului 23, reconstituirea ritualului practicat aici este doar ipotetică şi se bazează mai mult pe cele observate în ceilalţi tumuli cercetaţi din cadrul celei de a cincea grupări tumulare de la Lăpuş. În schimb, tumulul 24 a oferit date concludente şi în privinţa ritualului. Într-o primă etapă a fost construită o platformă de pământ, în centrul căreia au fost depuse numeroase pietre de râu dispuse în formă de potcoavă. Spaţiul interior, neacoperit de pietre, a fost ars slab, resturile de ardere fiind apoi îndepărtate. În acest spaţiu au fost aşezate pe direcţia N-S mai multe vase, printre care şi urna acoperită cu o strachină-capac. Ea conţinea o cantitate relativ mare de oase calcinate ce proveneau de la incinerarea efectuată în mod cert în afara perimetrului pe care a fost ridicat tumulul.
Spre deosebire de inventarul tumulului 22, care indică apartenenţa acestuia la faza cea mai recentă din cadrul evoluţiei necropolei tumulare de la Lăpuş (faza Lăpuş III)3, inventarul tumulilor 23 şi 24 are analogii clare doar în tumulii fazei Lăpuş I. În acest fel afirmaţia potrivit căreia aspectul, dimensiunile şi plasarea tumulilor din cea de a cincea grupare într-un loc distinct pledează pentru apartenenţa lor la o fază unitară, şi anume faza Lăpuş III4, îşi pierde valabilitatea. Este evident că în punctul Gura Tinoasei au avut loc înmormântări sub tumuli şi în prima fază a necropolei. Ele sunt însă mult mai modeste decât cele puse în lumină în prima grupare tumulară, plasată în punctul Podanc. Deocamdată lipseşte din punctul Gura Tinoasei veriga evolutivă dintre fazele I şi III ale necropolei, evidenţiată în celelalte grupări tumulare. Doar noi cercetări vor putea răspunde la întrebarea dacă şi în faza Lăpuş II au fost ridicaţi aici movile funerare. Este totuşi surprinzătoare asemănarea construcţiilor din tumulii 22 şi 24, apreciaţi pe baza ceramicii pe care o conţin ca distanţate din punct de vedere cronologic.