Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Gura Tinoasei | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kacsó | Carol | responsabil | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Cardoş | Raul-Vasile | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
Raport:
În campania din 2005 a fost finalizată cercetarea tumulului 22, al cărui investigare a început în anul 20041. Acest tumul se află în cea de a cincea grupare din cadrul necropolei de la Lăpuş, plasată la S de terasa Podanc, pe o pantă de deal cu înclinaţie vestică, în punctul Gura Tinoasei.
Primele săpături au avut ca scop lămurirea caracterului movilelor din punctul menţionat, amplasate excentric faţă de locul în care au fost ridicaţi ceilalţi tumuli din cadrul necropolei de la Lăpuş, şi pe o formă de relief diferită, precum şi stabilirea apartenenţei culturale şi cronologice a acestora, dar şi salvarea materialelor depuse într-un mormânt deja parţial distrus în urma lucrărilor de nivelare efectuate de proprietarii terenului. A fost cercetată o porţiune din zona sudică a movilei T22, cea mai afectată de distrugeri (suprafaţa A/2004). Concluzia cea mai importantă care s-a putut trage în urma campaniei din 2004 a fost aceea că gruparea recent identificată aparţine aceluiaşi complex funerar ca şi tumulii până acum săpaţi la Lăpuş.
Obiectivele campaniei din 2005 au fost: obţinerea de date cu privire la modul de construcţie al tumulului; efectuarea de observaţii cu privire la ritul şi ritualul funerar practicat; datarea tumulului.
Deoarece configuraţia terenului nu lăsa să se întrevadă foarte clar unde se termină movila în partea nordică, la N de sectorul A a fost cercetată o porţiune mai mare de teren împărţită în patru suprafeţe de dimensiuni diferite, denumite convenţional B, C, D şi E. De asemenea şi suprafaţa A a fost puţin extinsă faţă de campania precedentă. Între aceste suprafeţe s-au păstrat trei martori stratigrafici de 0,40 m lăţime.
- A este situată în partea sudică a movilei şi este compusă din două suprafeţe dreptunghiulare, alăturate, una mai mare, orientată E – V cu dimensiunile de 6,70 x 3 m în V (săpată în bună parte în campania din 2004) şi una mai mică de 2 x 1,40 m în E, însumând 22,9 m2.
- B se găseşte în partea estică, la N de suprafaţa A, are forma dreptunghiulară cu latura lungă orientată E – V şi dimensiunile de 5 x 2,60 m totalizând 13 m2.
- C situată la V de suprafaţa B şi la N de A are forma dreptunghiulară cu latura lungă orientată E - V şi dimensiunile de 3, 30 x 2,60 m însumând 8,58 m2.
- D se află la N de suprafaţa B şi are dimensiunile de 5 x 5 m totalizând 25 m2.
- E este situată la N de suprafaţa C are forma dreptunghiulară cu latura lungă orientată S – N, cu dimensiunile de 3, 30 x 5 m însumând 16,5 m2.
Pe direcţia E - V au fost păstraţi doi martori stratigrafici (I şi II) cu lungimea de 8,70 m şi lăţimea de 0,40 m. Primul martor separă suprafaţa A de B şi C, iar cel de-al doilea pe acestea din urma de suprafeţele D şi E.
Martorul N – S are lungimea de 8 m, lăţimea de 0,40 m şi se opreşte la profilul E - V, fără să intre în sectorul A.
După decopertare s-a constatat că sub pământul vegetal, de culoare neagră cenuşie se găsea o amenajare formată din pietre de râu şi gresii de diferite dimensiuni. S-a constatat că această amenajare nu continuă spre N decât foarte puţin, faţă de cum indica configuraţia terenului şi anume 2,30 m în suprafaţa C şi 2,40 m în B. Construcţia are formă aproximativ circulară, cu o mică prelungire de 1,40 x 0,50, orientată NE - SV, compusă exclusiv din pietre de râu, aşezate direct pe solul viu.
În acelaşi timp, s-a putut constata că înălţimea movilei actuale nu depăşea 1 m. Înălţimea şi diametrele sale iniţiale nu mai pot fi stabilite cu exactitate.
Succesiune stratigrafică este următoarea: sub stratul de pământ vegetal de culoare neagră cenuşie, cu o grosime medie de 0,10 m, (dar care în anumite porţiuni ajunge până la maxim 0,25 m) se găseşte un strat de pământ galben nisipos în care a fost amenajată o construcţie formată din pietre de râu şi blocuri de gresie, cu o grosime cuprinsă între 0,20 şi 0,60 m, în care se aflau grupaje de fragmente ceramice şi vase depuse iniţial întregii, oase incinerate, bucăţi mici de cărbune. Acest strat suprapune un altul de culoare crem-cafeniu, puternic tasat, cu o grosime maximă de 0,40 m şi cu un conţinut asemănător cu cel precedent. Urmează apoi un strat subţire de lut de culoare cenuşiu–albăstruie cu grosimea variind între 0,6 şi 0,10 m, fără materiale arheologice, care a servit ca strat de nivelare şi de delimitare a porţiunii pe care urmau să fie amenajate celelalte componente ale construcţiei tumulare. Sub acest strat se găseşte pământul viu de culoare galbenă sau galben roşcat, cu urme mai mult sau mai puţin consistente de limonit.
În suprafeţele D şi E (parţial şi în B şi C) au fost surprinse în profile numai: stratul vegetal, stratul galben nisipos fără pietre dar cu câteva fragmente ceramice şi pământul viu.
Complexele:
Între pietrele de râu şi gresii sau imediat sub acestea au fost descoperite mai multe depuneri formate din vase iniţial întregi, vase întregibile, respective părţi din acestea:
În partea sud-vestică a construcţiei de pietre a fost sesizat un mic spaţiu dreptunghiular, cu dimensiunile de 1,20 x 1,50 m, orientat S - N, lipsit de pietre, având la –0,50 m două grupaje de fragmente ceramice, primul conţinând fragmente de la două vase (castron şi vas pântecos), al doilea fragmente de la un vas vatră. Imediat sub primul grupaj au fost găsite o ceaşcă şi un suport în formă de mosor.
O altă grupare s-a conturat la -0,40 m, în pământul galben nisipos, în partea superioară a suprafeţei B, înconjurată de pietre şi gresii, la 0,35 m N de martorul estic şi era formată dintr-o oală de dimensiuni mijlocii cu marginea răsfrântă, ce a servit drept urnă, ea adăpostind o mare cantitate de oase incinerate, precum şi fragmente de la o ceaşcă. Urna a fost acoperită cu un castron, depus cu gura în jos. După ordinea în care au fost găsite fragmentele de la ceaşcă, pare probabil că ea sa fi fost aşezată tot cu cu gura în jos.
În pământul galben nisipos la adâncimea de -0,36 m, lângă martorul nordic, în partea superioară a suprafeţei C se aflau două vase protejate înspre S şi N de pietre de râu şi gresii. Este vorba despre un castron de culoare neagră în interior, cărămiziu în exterior, cu marginea uşor invazată, ornamentat cu striuri, depus cu gura în jos. Castronul acoperea un vas aproape întreg de dimensiuni mai mari tot de culoare neagră, ornamentat cu patru mici proeminenţe. În interiorul vasului se găsea o mică piatră de râu şi pământ de culoare galbenă.
În suprafaţa C şi sub martorul vestic, la margimea movilei sub pietre şi gresii au apărut la adâncimea de 0,40 m mai multe fragmente ceramice aşezate pe stratul de pământ crem-cafeniu, tasat. Vasele nu au fost depuse întregi, ci sparte şi aşezate disparat pe pământ. Fragmentele ceramice descoperite aparţin unui castron ornamentat cu motive realizate prin incizie-excizie; unui vas vatră cu marginea faţetată, lucrat din pastă intermediară de culoare cărămizie; precum şi unei oale de mari dimensiuni cu corpul uşor arcuit lucrată din pastă grosieră, ornamentă cu striuri. Aici au apărut şi câteva oase calcinate şi bucăţi mici de cărbune.
Alte posibile complexe:
În colţul sud-estic al suprafeţei D, la adâncimea de -0,20 m (faţă de marginea estică a săpăturii), aşezată direct pe solul viu, a ieşit la iveală o mică aglomerare de formă aproximativ ovală, orientată S - N cu dimensiunile de 0,60 x 0,40 m, realizată din pietre mici de râu.
O altă aglomerare de acest fel a fost găsită în suprafaţa E la –0,40 m, tot de formă aproximativ ovală, orientată NV-SE, cu dimensiunile de 1,20 x 0,70 m. Partea vestică a acestei amenajări a fost deranjată de lucrările de nivelare efectuate de proprietarii terenului.
Nu au fost descoperite în aceste aglomerări de pietre materiale arheologice şi nu s-a determinat cu certitudine dacă ele aparţin sau nu construcţiei tumulare.
Nu s-a stabilit deocamdată, nefiind efectuată încă expertiza osteologică, ce fel de oase calcinate sunt prezente în T. 22. Pare totuşi foarte probabil că cele găsite în urna apărută în suprafaţa B sunt umane. Chiar dacă urna nu se afla în poziţie centrală, ea pare să fi fost mormântul principal al T. 22. Cel puţin una dintre depuneri, şi anume cea formată din două vase parţial întregibile din suprafaţa C, reprezintă cu siguranţă un mormânt simbolic.
Lipsesc orice urme ale vreunei vetre de incineraţie, dar şi a altor urme de foc făcute pe locul în care s-a amenajat tumulul. De asemenea, sunt prezente doar în cantitate foarte mică resturi de ardere provenite de la focuri făcute în afara incintei tumulului. Prin aceste aspecte, T. 22 se deosebeşte evident de ceilalţi tumuli cercetaţi în necropola de la Lăpuş.
Având în vedere caracteristicile ceramicii puse în evidenţă în T. 22, se poate conchide că noua movilă funerară este mai recentă decât faza Lăpuş II, el aparţinând unei noi faze, Lăpuş III, probabil ultima din evoluţia necropolei. Remarcabil este însă faptul că şi în această fază se păstrează anumite elemente tradiţionale, de factură Suciu de Sus, atât în cultura materială (ceramică cu decor spiralic incizat-excizat), cât şi în practica funerară (urnă acoperită de capac, cu o ceaşcă/cană depusă cu gura în jos în interiorul urnei).
Note:
1.
1. Vezi raportul preliminar în CCA 2005, p. 210.