Lapoş | Judeţ: Prahova | Punct: Poiana Roman | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cârstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Anghelinu | Mircea | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Cârciumaru | Marin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Cosac | Marian | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Dumitru | Florin Cosmin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţă-Bălăşescu | Loredana-Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Secţiunea XXXI/2006, cu o suprafaţă de 4 m2, a fost deschisă în punctul “La lizieră”, la NE faţă de S.XXVII/2003 şi împărţită în patru carouri, numerotate A1-A4. Decaparea a fost efectuată până la ad. de 1,30 m de la caroiaj. Coloana stratigrafică este formată dintr-o succesiune de trei mari depozite stratigrafice: I - depozit de acumulare de humus, cenuşiu-închis; II - depozit compact, lutos-nisipos, crem-gălbui; III - depozit compact, lutos-argilos, maroniu-roşcat, cu structură prismatică; partea superioară apare ca extrem de degradată, prezentând o nuanţă albicioasă (depuneri de calcar?), în timp ce partea inferioară prezintă numeroase “scurgeri”, de culoare gri-deschis. Cercetările desfăşurate aici de-a lungul mai multor campanii au furnizat informaţii interesante, privind opţiunile tehnologice (materie primă, debitaj, unelte finite) evidenţiate de eşantioanele litice. Decaparea în nivele minimale, de 2-3 cm şi înregistrarea poziţiei exacte, în trei dimensiuni, a fiecărui artefact au permis realizarea unei prelucrări statistice simple, în scopul definirii nivelurilor de maximă densitate a materialului litic.
Astfel, au fost identificate trei “lentile” de aglomerare a pieselor, situate fie la contactul dintre depozitele stratigrafice I (depozit de acumulare de humus, gri-cenuşiu) şi II (depozit compact, lutos-nisipos, crem-gălbui) (0,25-0,30 m ad., de la caroiaj), sau II şi III (depozit compact, lutos-argilos, maroniu-roşcat) (0,37-0,45 m ad., de la caroiaj), fie în depozitul III (0,55-0,60 m ad., de la caroiaj). În cazul primei “lentile”, piesele aparţin unei tradiţii microlitice bine definite prin prisma pieselor de tip grattoir unguiform şi a lamelelor de câţiva milimetri lăţime. Următoarele două aglomerări de artefacte, prezintă, în linii mari, caracteristici comune care le ancorează într-o etapă finală a paleoliticului (posibil epigravetiană). Ultima campanie a avut ca obiectiv, prin deschiderea secţiunii XXXI, verificarea poziţionării în cadrul coloanei stratigrafice a acestor “lentile”.
Dacă secţiunile anterioare nu au oferit, până acum, decât piese litice izolate dincolo de ad. de 0,70 m, în c. A2 şi A3 ale ultimei secţiuni deschise, la ad. de 0,80-0,83 m, au apărut resturi de debitaj (produse de amenajare fragmentare sau aşchii de dimensiuni reduse) puţin numeroase şi trei nuclee epuizate, din opal de calitate medie spre bună, purtând negative ale unor ultime desprinderi laminare. Piesele aparţin, probabil, unui “nivel” de densitate al artefactelor care nu a putut fi sesizat în secţiunile anterioare, datorită dimensiunilor sale reduse; definirea sa cu mai multă acurateţe presupune iniţierea unui demers de tipul remontajului, care să implice toate piesele litice descoperite în punctul “La lizieră”, în depozitul stratigrafic III, între aprox. 0,70 şi 0,95 m ad.. Acest demers ar putea oferi rezultate interesante, cu atât mai mult cu cât în cazul câtorva din secţiunile deschise în celălalt punct cercetat al poienii (colina D), au fost descoperite piese destul de numeroase până la ad. de 0,85 m, care s-ar putea constitui într-un nivel al densităţii de material cu o semnătură tehnologică şi culturală diferită de cele definite până acum.