Lapoş | Judeţ: Prahova | Punct: Poiana Roman | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările Arheologice de la Lapoş - "Poian Roman"
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 133928.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Lapoş
Localitate:
Lapoş
Punct:
Poiana Roman
Localizare:
| 133928.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cârstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Anghelinu | Mircea | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Cârciumaru | Marin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
În luna iulie 1999 au fost continuate cercetările (reluate în 1993) în aşezarea atelier atribuită paleoliticului superior târziu de la Lapoş- Poiana Roman.
Lucrările s-au concentrat în sectorul D (nord- estic) al poienii unde, începând din 1993, au fost exploatate parţial resturile mai multor ateliere de cioplire, "in situ", aparţinând nivelului I, precum şi în partea de sud- vest a poienii, mai exact, la liziera pădurii şi imediat în dreapta drumului ce duce la Valea Unghiului.
Obiectivele campaniei 1999 au fost: decaparea exhaustivă a complexelor de cioplire din zona adiacentă SXIX/ 1998, în vederea precizării caracteristicilor tipo-tehnologice; prelevarea de noi eşantioane pentru analizele pluridisciplinare complexe; obţinerea de eventuale date stratigrafice suplimentare privind etapele ocupării sitului.
Au fost efectuate trei secţiuni de 3x3 m, notate S XXI, S XXII, S XXIII. S-au confirmat astfel numai parţial observaţiile stratigrafice din anii anteriori. Din punct de vedere stratigrafic, s-a constatat că la nivelul atelierelor atribuite de cercetările anterioare unui facies de tip Aurignacian, existenţa unor utilaje de mici dimensiuni în care excelează lamelele "a dos abattu", vârfurile "La Gravette" şi "a cran". Observaţiile din această campanie, cât şi din 1998, pun serios în discuţie existenţa Aurignacianului la Lapoş.
Din păcate nici în acest an, nu am reuşit să identificăm un profil nederanjat în partea superioară de lucrările agricole. Chiar şi aşa stând lucrurile, ca o ipoteză preliminară, la Lapoş s-ar putea vorbi în faza actuală mai mult de un Epigravetian decât de Aurignacianul menţionat aici cu mulţi ani în urmă.
Pentru plasarea celor trei secţiuni au fost luate în calcul observaţiile făcute începând din 1993, S XXII fiind amplasată pe colina D, în imediata apropiere a S XIX, unde se află concentrarea maximă de locuire, S XXIII pe aceeaşi colină, în partea de sud-vest, pe panta colinei, urmărindu-se existenţa sau nonexistenţa extinderii maximului de locuire spre zonele de la baza acesteia; pentru S XXI ţinându-se cont de rezultatele obţinute în secţiunea XX unde au apărut o serie de piese microlitice.
Observaţii preliminare asupra materialului litic:
S-a recuperat un lot de 1855 de piese litice diverse din opal (cca. 96,11% din total), silex de mai multe varietăţi, gresie silicioasă şi nisipoasă, cuarţit şi calcedonie. În fiecare suprafaţă s-au surprins aglomerări de material specifice complexelor de debitaj, aparţinând nivelurilor I şi II. Din numărul total de piese 75,25% sunt aşchii; 16,06% lame; 3,07% lamele; 0,37% gratoare, 0,32% percutoare; 3,23% nuclee; 0,37% retuşoare; 0,64% burine; 0,16% galeţi; vârfuri "La Gravette", "a cran",percoire 0,48%.
În S XXI, densitatea materialului este cea mai mare (1218 piese), din care se detaşează aşchiile (887), lamele (226), lamelele (37) şi nucleele (38). După cum s-a putut observa, în S XXI apar în număr ridicat o serie de piese microlitice (microgratoare, lamele "a dos", vârfuri "La Gravette"). Ca şi în celelalte secţiuni din 1999, cât şi în cele din anii anteriori, lamele şi lamelele sunt fragmentate. Nucleele sunt în general din opal, dar apar în număr ridicat şi nuclee din gresie. Considerăm remarcabilă frecvenţa deosebită a pieselor " a dos" şi " a bord abattu", atestând probabil o locuire epigravetiană. Morfologia nucleelor pentru lamele şi a lamelor sugerează existenţa debitajului cu ajutorul unei "chasse lame" şi nu a percuţiei dure directe. Lamele prezintă o retuşă abruptă sau semiabruptă cu afinităţi epigravetiene. În această secţiune au apărut resturi de debitaj din calcedonie, care nu are aceleaşi proprietăţi (mecanice) ca opalul şi jaspul, predominante în procesul de cioplire. Secţiunea XXI a fost trasată paralel cu S XX, lăsându-se un martor de 25 cm.
Din cele 188 de piese descoperite în S XXII (cele mai puţine), ponderea cea mai ridicată o au, cum şi era de aşteptat, aşchiile (144), urmate de lame (27), lamele (7) şi nuclee (7). După cum se poate observa, produsele de debitaj predomină cantitativ, aşchiile corticale sunt reprezentate, dar nu în proporţia pe care ar presupune-o în general decorticarea nucleilor pe loc, sugerând astfel posibilitatea ca aceştia să fi suferit un prim proces de îndepărtare a cortexului pe locul de procurare a materiei prime. Lamele sunt realizate din opal, materie primă ce se găseşte din abundenţă în sud-estul Poienii Roman, şi sunt în cea mai mare parte fragmentate şi abandonate. Uneltele tipice (gratoare 1; burine 1) sunt reprezentate printr-un procentaj scăzut, aceeaşi situaţie fiind evidentă şi pentru S XXIII (gratoare 4; burine 3), ceea ce denotă purtarea lor în afara sitului, probabil pentru export/ schimb, trăsătură inerentă a siturilor atelier, sau pentru folosinţă proprie.
Numărul ridicat al aşchiilor se menţine şi pentru S XXIII (365 dintr-un total de 449 de piese). Urmeză lamele (45), nucleele (15) şi lamelele (13). Este de reţinut că uneltele finite descoperite în cele trei seţiuni sunt în general din jasp (materie primă mai puţin folosită în procesul de debitaj – 2,31%) şi silex care nu apare în procesul de debitaj. În general, uneltele finite se regăsesc la adâncimi cuprinse între –0,40 – 0,60 cm.
Existenţa în număr elocvent în S XXI a pieselor microlitice, a lamelelor "a dos", a vârfurilor "La Gravette", coroborate cu rezultatele din 1998, ar putea conduce la concluzia existenţei unui epigravetian la Lapoş şi nicidecum a unui strat Aurignacian. De asemenea, considerăm că nu există suficiente argumente de ordin tipologic care să ne îndemne să acceptăm cu certitudine un presupus Tardenoazian la Lapoş. De altfel, şi Fl. Mogoşanu, aminteşte existenţa unor lamele "a dos" şi a vârfurilor "La Gravette", punându-le în legătură cu Kostenkianul (Gravettian oriental).
Referitor la aspectul microlitic al pieselor, trebuie realizat un studiu tipologic/tehnologic care să permită o încadrare exactă a sitului de la Lapoş. Şi în acest an s-au realizat o serie de sondaje, pentru o cât mai bună acoperire a suprafeţei Poienii Roman.