Lăceni; Măgura | Comuna: Orbeasca | Judeţ: Teleorman | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1998
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Orbeasca
Localitate:
Lăceni; Măgura
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bailey | Douglass | participant | Cardiff University, UK |
| Mills | Steve | participant | Cardiff University, UK |
| Hamilton | Mike | participant | Cardiff University, UK |
| Sorloaica | Nicoleta | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Pătraşcu | Ion | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Tomescu | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Neumann | Haike | participant | Universitatea din Reading |
| Manea | Gina | participant | Institutul Geologic al României |
Raport:
Programul de cercetare, cu un caracter interdisciplinar, are mai multe obiective între care identificarea şi cartarea aşezărilor preistorice, reconstituirea mediului înconjurător şi a interacţiunii dintre acesta şi activităţile umane. Pentru realizarea acestor obiective a fost aleasă zona Lăceni-Măgura, aflată la circa 10 km nord-nord-est de Alexandria, care cuprinde pe o lăţime de aproximativ 3,5 km, valea Teleormanului şi valea unui afluent al acestuia, Clăniţa despărţite de o terasă, în această zonă se află şi aşezarea de tip tell de la Măgura-Bran.
Cercetările au debutat prin caroierea suprafeţei de cercetat în careuri de 100 x 100 m. Zona a fost aleasă datorită faptului că aici se află o serie de canale de desecare, unul dintre ele secţionând aşezarea preistorică aparţinând culturii Boian.
Cercetările au început pe mai multe direcţii, în primul rând au fost întreprinse câteva sondaje în malul canalului de desecare, în zona aşezării Boian. Au fost prelevate probe pentru analize sedimentologice. A fost începută taluzarea malului de sud-vest a canalului pentru a se obţine un profil stratigrafie al aşezării, (întinsă pe circa 170 m). Observaţiile preliminare au arătat că nivelul de cultură, aflat la circa 0,30-0,40 m sub suprafaţa solului actual, are o grosime inegală şi constă dintr-un sol argilos de culoare brun-închis. Materialul arheologic constă în fragmente ceramice, material osteologic, bucăţi de chirpici şi unelte de silex. Nu s-au identificat încă urmele unor locuinţe. Pe baza fragmentelor ceramice aşezarea a fost încadrată în cultura Boian, probabil faza Giuleşti. În paralel cu lucrările din aşezare au demarat măsurătorile geofizice, care, în final au acoperit circa 10 ha, în scopul identificării unor structuri aflate sub nivelul solului. Au fost practicate şi trei sondaje pentru verificarea rezultatelor măsurătorilor magnetometrice, descoperindu-se mici aglomerări de chirpici şi fragmente ceramice, fără a constitui o structură coerentă (o locuinţă).
Au fost demarate şi lucrările de reconstituire a istoriei naturale a râului Teleorman, în acest scop prelevându-se probe palinologice din malurile acestuia, precum şi probe de lemn pentru datare C14.
O altă direcţie de lucru a constituit-o cercetarea de teren făcut după o metodologie specifică, printr-o cercetare foarte amănunţită a terenului, cu înregistrarea tuturor descoperirilor. La circa 300 m de aşezarea nr. 1 au fost descoperite trei zone, apropiate una de cealaltă, în care se concentrează fragmente ceramice, bucăţi de chirpici ars, fragmente osteologice, silexuri şi câteva fragmente de statuete antropomorfe. Zonele sunt uşor mai ridicate decât nivelul văii şi ar putea indica trei aşezări preistorice. Dimensiunile lor aproximative sunt 120 x 50 m, 175 x 50 m şi 250 x 50 m. Materialul ceramic este asemănător cu cel descoperit în aşezarea nr. 1, de aceea o încadrare cronologică preliminare plasează aceste ipotetice aşezări în cultura Boian, faza Ciuleşti, fapt ce va trebui verificat prin sondaje arheologice. De asemenea, o încadrare cronologică mai precisă trebuie să aibă în vedere specificul regional al culturii Boian.
La circa 400 m spre nord de aşezarea nr. 1 a fost descoperită o altă aşezare, care se prezintă ca o movilă mult aplatizată spre sud. Materialul arheologic aparţine în special civilizaţiei geto-dacice, dar câteva fragmente ceramice şi silexuri ne fac să credem că sub nivelul geto dacic s-ar putea afla şi nivele preistorice (este posibil ca această aşezare să reprezinte o aşezare de tip teii). Dimensiunile sunt de aproximativ 100 x 100 m dar materialul arheologic se găseşte pe o arie mult mai întinsă în jurul acestei movile.
Au fost începute şi cercetări preliminare pe terasele văii dar nu au fost descoperite aşezări omeneşti.
Cercetări interdisciplinare
Prospecţiuni geofizice; Mike Hamilton, Universitatea din Cardiff, Nicoleta Sorloaica Complexul muzeal "Moldova" laşi, Gina Manea Institutul Geologic al României.
Prospecţiunile geofizice au avut drept scop depistarea unor structuri aflate sub nivelul solului (construcţii diverse, vetre, cuptoare, şanţuri de apărare, spaţii cu funcţionalitate cultică) pentru definirea tipului şi caracterului ocupaţiei antropice a spaţiului. S-au folosit trei metode de prospectare: susceptibilitatea magnetică, măsurători ale gradientului magnetic şi măsurători ale rezistivităţii solului, care s-au efectuat în paralel. Rezultatele primare au fost prelucrate la Alexandria, urmând ca finalizarea lor să se facă în laboratoarele de specialitate din Marea Britanie şi România.
Studiu sedimentologic. Haike Neumann, Universitatea din Reading, UK, Constantin Haită, MNIR-CNCP.
În cazul acestui sit, cercetarea a fost axată pe două obiective majore: procesele de formare a sitului si reconstituirea mediului natural din perioada neolitică. Materialul cultural din acest sit a fost descoperit în cadrul unui nivel de sol argilos, brun închis, situat la 0,30-0,40 m sub suprafaţa actuală. Extinderea acestui nivel de sol coincide cu distribuţia materialului arheologic, acest sol fiind considerat de origine antropică. Această situaţie oferă posibilitatea analizei proceselor de formare ale unor astfel de soluri ce sunt întâlnite şi în aşezările de tip teii. în acest sit, au fost excavate o serie de profile stratigrafice, de-a lungul unui canal de drenaj abandonat; după colectarea materialului arheologic, profilele au fost desenate şi înregistrate. După aceasta, au fost prelevate o serie de eşantioane pentru analize micromorfologice, chimice şi fizice. Eşantionarea s-a realizat într-un mod sistematic, prin colectarea unei probe de 100 g pentru fiecare unitate sedimentară şi a unor probe micromorfologice, sub formă de blocuri de sediment în stare neperturbată şi orientate, care surprind toate unităţile sedimentare, ca şi limitele dintre acestea. Lungimea canalului de drenaj a oferit oportunitatea cercetării acestui sit într-un context mai larg. A fost remarcată diferenţierea care există între zona principală a aşezării, în care se observă solul antropic, şi zone mai adânci ce conţin material arheologic contemporan cu cel din prima zonă. Extinderea spaţială a unui posibil nivel aluvial, care suprapune aşezarea, a fost cercetată în scopul identificării cauzelor posibile ale abandonului acestei aşezări.
Studiu palinologic; Mihai Tomescu, MNIR - CNCP. Principalul scop al studiilor palinologice este acela de a reconstitui evoluţia vegetaţiei din valea Teleormanului şi regiunea ce o înconjoară. Evoluţia vegetaţiei fiind legată atât de istoria sedimentară a văii, cât şi de locuirea umană şi activităţile pe care aceasta le implică (agricultura, etc.), concluziile cercetărilor palinologice vor contribui la reconstituirea acestor două aspecte ale istoriei văii Teleormanului.
Într-o etapă, cercetarea palinologică vizează definirea potenţialului de conservare a polenului pentru diferitele tipuri de depozite existente în valea Teleormanului şi, pe baza acestor informaţii, identificarea depozitelor ce pot permite analize care să ofere informaţii sigure asupra vegetaţiei din trecut a văii şi asupra evoluţiei acesteia.
Sedimentele văii Teleormanului au putut fi observate în profile tăiate în malul unui canal de drenaj şi în mici sondaje săpate în vecinătatea acestuia, în lungile deschideri naturale din malurile râului şi prin carotajele efectuate în diferite puncte de pe vale pentru studiile de micromorfologie şi sedimentologie.
S-au făcut prelevări palinologice atât în profilele tăiate în malul canalului de drenaj, cât şi în depozitele susceptibile de a fi conservat polenul din deschiderile naturale din malurile râului.