Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Orgame/Argamum | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 160653.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jurilovca
Localitate:
Jurilovca
Punct:
Orgame/Argamum
Sector:
Sectorul Poarta Mică
Toponim:
Capul Dolojman
Localizare:
| 160653.02 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Grumăzescu | Gabriel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tofan | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Honcu | Ştefan | participant | Institutul de Arheologie Iași_ |
| Munteanu | Lucian | participant | Institutul de Arheologie Iași_ |
Raport:
Cercetările de anul acesta efectuate în sectorul „Poarta Mică”, a cetăţii Argamum, s-au desfăşurat în perioada 30.09-18.10.2019 şi au avut ca obiectiv recuperarea informaţiilor stratigrafice şi atingerea unor contexte nedranjate anterior de vechile săpături -nota 1. Deşi acest sector a fost cercetat parţial în anii anteriori, se cunosc puţine informaţii -nota 2.
Pornind de la aceste obiective, dar şi de la rezultatele obţinute din cercetarea efectuată în 2017, am redeschis secţiunea - S1, orientată nord-sud, cu dimensiunile de 18x9,5m, care a înglobat vechea secţiune (fig. 1), în care nu a fost finalizată cercetarea. Astfel, am modificat dimensiunile înspre zona de sud şi est a secţiunii cu 1 m la sud şi 0,50 m la est. Suprafaţa supusă cercetării – de 19x10 m – a fost împărţită în carouri de 1x1 m pe latura mare, notate de la 0 la 19, iar latura mică, cu litere de la A la J. Metoda de cercetare utilizată este „Wheeler-Kenyon”, combinată cu „open area excavation”, iar fişele de înregistrare folosite sunt MoLAS.
După îndreptarea profilelor de nord, est şi vest şi mutarea pământului aruncat din vechile cercetări în suprafaţa excavată am reuşit să identificăm dimensiunile secţiunii anteriore, cuprinse între 15,90 m x 6,75 m, fiind orientată, tot pe direcţia nord-sud, pe zidul de incintă. Această suprafaţă îngloba şi vechile şanţuri efectuate de P. Nicorescu pentru a dezveli incinta cetăţii. Şanţurile efectuate de acesta au lăţimea de 0,50 m intramuros, respectiv 0,50 m în extramuros, continuând, cel mai probabil, până la fundaţia zidului de incintă.
Încă din 2017 am constatat existenţa unui edificiu cu doua faze de funcţionare: cea veche, cercetată anterior şi cea nouă, aflată în curs de cercetare, care a fost excavată până la aflarea podelei clădirii, în carourile A7-11 şi B7-11. Anul aceasta am secţionat podeaua pe direcţia est-vest şi am constat că aceasta a fost făcută dintr-un pământ galben, bine tast, care conţine, pe alocuri, cu urme de ardere, bucăţi mici de blocuri de calcar cu fragmente ceramice şi osteologice în compoziţie (fig. 2). Podeaua a fost identificată pe o suprafaţă de 3,40/50x2 m, cu grosimea cuprinsă între 10-12 cm şi o înclinaţie de 100 spre vest. Între caroul A8-9 a fost surprinsă, parţial, vatra edificiului E1 (1,30x0,38 m) ce a fost realizată din pământ galben (cu grosimea de 12-14 m, orientată EV), puternic arsă până la vitrificare. Pe sola vetrei, în partea de sud-vest, au fost surprinse, în profil, două tegulae (prima are lungimea de 19 cm şi grosimea de 4,5 cm, iar cea de a doua are dimensiunile de 19x4 cm) pe care, probabil, se aşezau vasele. O dată cu îndreptarea laturii de vest a fost surprins, în profilul secţiunii, un strat de chirpici, ce credem ca a servit ca suprastructură a peretelui edificiului (fig. 4), situaţia întâlnită şi în alte sectoare ale cetăţii. După efectuarea acestei operaţiuni am surprins nivelarea pentru amenajarea podelei (fig. 3), pe care am acoperit-o pentru a fi cercetată în campania din anul viitor. Materialele arheologice descoperite în interiorul clădirii constau în: ceramică (amfore, ceramică de masă şi bucătărie), obiecte din fier şi o monedă, probabil din secolul al VI-lea p.Chr., găsită în nivelul de dărmătură antică.
Un alt obiectiv asupra căruia ne-am îndreptat atenţia este „Poarta Mică” a cetăţii, amplasată în extremitatea sudică a secţiunii. Deoarece aceasta a fost cercetată, anterior, până la adâncimea de 1,76-1,80 m, am decis secţionarea zonei intramurane a acesteia (între carourile E2-5 şi F2-5). Am constatat că poarta a suferit o refacere, probabil în timpul lui Iustinianus. Am identificat, de asemenea, pragul acesteia, ce constă din trei blocuri de piatră, cu dimensiuni cuprinse între 60x40 cm, având o înălţime la interior de aproximativ 40 cm, ceea ce ne îndreptăţeşte să presupunem ca este vorba o poartă pedestră. După înlăturarea stratului de dărmătură (este posibil ca acest strat să fie rezultatul acoperirii porţii de către cei ce au excavat-o, ca măsură de protecţie) a fost identificat un pavaj din lespezi de calcar, sumar fasonate, având dimensiuni mici şi medii, deasupra cărora a fost aplicat un strat subţire de mortar (fig. 5), care se păstrează doar pe latura de est a porţii (carourile F3-5).
Pe latura de est a secţiunii (carourile I1-19 şi J1-19) am procedat la îndreptarea profilului. În urmă demarării acestei acţiuni, după câteva zile de mutat pământul aruncat aici, am surprins un strat consistent de dărmătură, ce poate fi atribuit ultimului nivel de locuire a cetăţii. Acesta consta dintr-o depunere consistentă de pietre de calcar, mici şi medii, tegulae şi chirpici (fig. 6), precum şi fragmente ceramice şi cuie de fier (carourile I6-12 şi J6-12).
Un alt context arheologic, similar cu cel descris anterior, dar diferit ca datare, a fost surprins în carourile F6-10 şi G6-10. Nivelul acesta de dărmătură cuprinde bucăţi medii şi mari de calcar, dar şi o bază de coloană (?). Stratigrafic, acest context corespunde unei distrugeri, anterioare ridicării laturii de est a edificiului E1, din ultima lui fază de utilizare (fig. 7a-b). De pe această suprafaţă au fost recoltate fragmente ceramice (amfore şi ceramică de masă) şi câteva cuie din fier.
Un alt punct unde s-a concentrat cercetarea noastră a fost în zona profilului de vest al secţiunii, în carourile A/B11-19 şi pe latura de nord, în carourile A-J18-19. În această suprafaţă, doar în zona carourilor A şi B11-19 şi A-J18-19 am degajat pământul pentru a obţine un profil şi pentru a putea atinge la acelaşi nivel stratigrafic ca în celelalte carouri, excavate anterior (fig. 8). După eliminarea stratului de dărmătură din aceste carouri am ajuns pe un nivel de pământ galben-cenuşiu, tasat, care, probabil, reprezintă o suprastructură de chirpici a zidurilor de piatră. Materialul arheolgic descoperit în acest nivel constă în amfore, ceramică de masă şi de bucătărie, alături de resturi osteologice (de origine animală). În linii mari, acest strat de cultură ar putea avea ca terminus post quem sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul celui următor, încadrare bazată pe ceramica descoperită în acest punct (forma Hayes 10, precum şi amfore de tipul Kuzmanov 15).
În caroul A15-B15 şi A16-B16 a fost descoperită o amenajare de mici blocuri de piatră, care are forma unui zid în formă de absidă, ce a fost surprins şi în carourile A-F 13-4 (fig. 9a-b). Acesta a fost puternic deranjat de cercetările anterioare, noi surprinzând doar pietrele de la fundaţia zidului. În acest moment nu cunoaştem care este funcţionalitatea acestuia, dar sperăm că viitoarele cercetări vor putea contribui cu informaţii relevante despre această descoperire.
Între carourile A11-18 şi H11-18 am surprins, pe lângă limitele vechii secţiuni, un nivel de distrugere prin ardere. Acesta a fost identificat după ce, în prealabil, a fost mutat pământul deranjat anterior, în care am descoperit materiale contemporane (ceramică, baterii sau capace de băuturi răcoritoare). Aproximativ în coţul de nord-est, în carourile H19 şi I19, a fost surprins un zid realizat din blocuri de calcar, sumar fasonate, legate cu pământ galben (fig 10a-b). Acesta are o lungime de 2,5 m şi o elevaţie de cuprinsă între 0,80 m - 0,20 m, fiind orientat nord-est – sud-vest; zidul a fost deranjat de cercetările anterioare până la negativul fundaţiei. Amprenta acestuia şi, pe alocuri, resturi din fundaţie par a se uni cu zidul absidat, însă nu credem că cele două ziduri sunt contemporane, cel mai probbail, ele aparţinând unor nivele diferite. Revenind la nivelul de incendiere amintit anterior putem aprecia, în mod ipotetic, ca acesta s-ar data, cel mai devreme, în cea de-a doua jumătate a secolului al V-lea p.Chr. Ipoteza noastra se bazează pe cele câteva monede descoperite în acest context nederanjat anterior.
Anul viitor ne propunem să finalizăm cercetarea edificiului E1, cu scopul de a clarifica funcţionalitatea zidului absidat (fig. 11) şi, nu în ultimul rând, de a stabili momentul când a fost construită „Poarta Mică” a cetăţii Argamum.
Bibliografie:
Note:
1.
1. Cercetarea arheologică în acest sector a fost realizată de către doamna Cristina Opaiţ, care a trasat o secţiune perpendiculară pe zidul de incintă, dezvelind o parte a acestuia şi intrarea în cetate, dar, în cursul anilor ‚80, doamna C. Opaiţ nu a reuşit să-şi finalizeze cercetarea.
2. Mărgineanu Cârstoiu, Apostol 2017, 80 – planul săpăturii sector „Poarta Mică”, 86 – text, Honcu, Paraschiv, Costea 2018, 76-77.