Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Capul Dolojman | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 160653.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jurilovca
Localitate:
Jurilovca
Punct:
Capul Dolojman
Toponim:
Argamum, Orgame
Localizare:
| 160653.02 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Topoleanu | Florin George | responsabil sector | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Rusu | Vera | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Vizauer | Iulian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuţu | George | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Macamol | Cristina | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Lebiti | Manuela | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Sectorul central5
Cercetările din campania anului 2003 au urmărit degajarea completă a edificiilor identificate anterior spre SV de bazilica 2 şi obţinerea unui profil continuu pe latura de S a sectorului6, pentru întregirea stratigrafiei. În acest scop, pe aliniamentul anexelor bazilicii, spre V, au fost practicate şase noi casete, fiecare având dimensiunile de 5 x 5 m, separate prin profile cu lăţimea de 1 m.
Toate zidurile dezvelite în campania anului 2003 sunt construite din blochete de piatră de talie mijlocie legate cu pământ, majoritatea lor fiind aşezate direct pe stâncă, al cărei nivel, în partea de N a cetăţii, este mai ridicat, apropiindu-se de suprafaţa actuală de călcare. Lăţimea zidurilor oscilează între 0,60 m - 0,70 m.
În caseta 1, în partea de V şi SE, au fost dezvelite laturile unei încăperi cunoscute din săpăturile anterioare. Primul nivel de locuire a fost găsit la -0,70 m şi este slab păstrat, fiind perforat de dărâmătura masivă şi prezentând un inventar arheologic sărac. Următorul nivel se conturează la -1,25 –1,40 m şi prezintă şi el denivelări, fiind acoperit cu multă cenuşă, fragmente de ţiglă şi piatră măruntă. De-a lungul zidului de E a fost dezvelit un cuptor de uz casnic, cu dimensiunile de 1,30 m x 1,10 m. Platforma cuptorului este construită foarte îngrijit, din plăci de piatră, bine fixate în lut ars, cu urme masive de arsură. Pereţii, păstraţi pe o înălţime de 0,50 m doar pe latura de N, sunt căptuşiţi, la interior, cu un strat gros de chirpic.
În caseta II dărâmătura masivă începe aproape de la suprafaţa actuală de călcare. Au fost identificate patru ziduri. Primul, apărut în colţul de SE al casetei, la adâncimea de -0,46 m, se păstrează pe o lungime de 1,83 m pe direcţia E - V. La adâncimea de -0,80 m, pornind din jumătatea profilului de N, s-a conturat un alt zid, pe direcţia N - SV, din care se păstrează doar 1 - 3 asize, pe o lungime de 1,30 m. Un al treilea zid a apărut la adâncimea de -1,00 m, la mijlocul laturii de E a casetei, orientat SE - NV, pe o lungime de 1,12 m. În sfârşit, la -1,45 m, în colţul de SE al casetei, a fost descoperit un zid gros de 1,03 m, lung de 1,85 m, orientat N - S, din care mai bine se păstrează exterior de E. De-a lungul laturii de E a casetei, la adâncimea de 1,25–1,45 m, a apărut stânca promontoriului pe o lăţime maximă de aproximativ 2 m.
Particularitatea acestei casete, parţial cercetată, constă în faptul că, în jumătatea de V, începând cu adâncimea de -0,90 m, a apărut o mare cantitate de ceramică grecească: fragmente de amfore de Thasos, Chios şi Heracleea Pontică; ceramică getică, vârfuri de săgeţi din bronz şi o monedă histriană cu roata. Acest material arheologic, datat preliminar în sec. V-IV a. Chr., nu pare a proveni din pământ adus spre nivelare sau umplutură. Aşadar, avem de-a face cu unul dintre puţinele cazuri când, în partea de N a platoului cetăţii Argamum se mai păstrează in situ urme ale locuirii preromane. Probabil că o amenajre de epocă romană (edificiu, stradă) construită în această zonă a păstrat în fundaţie această depunere anterioară.
În caseta III, sub obişnuita dărâmătură, a apărut o încăpere a unui edificiu cunoscut din campaniile precedente. Cele două ziduri pornesc din colţurile de NE şi NV ale casetei şi se întâlnesc la jumătatea laturii de S, formând un colţ cu aspect absidal. În interiorul edificiului au fost identificate două niveluri de locuire la adâncimile de 0,60 m, respectiv 0,30 m.
Caseta IV interceptează traseul străzii străzii principale, ce pătrunde în oraş prin poarta de pe latura de V a fortificaţiei romano-bizantine. În caseta IV strada apare la adâncimea de 0,15–0,50 m şi este construită din pietre de mici dimensiuni, prinse într-un lut dur .
În caseta V strada se păstrează în colţul de SE, la adâncimea de 0,25 m. Un zid orientat NE - SE delimitează încăperea unui edificiu în care ne-am oprit pe un prim nivel la adâncimea de 0,60, m. Acelaşi edificiu a fost identificat şi în caseta VI. Un zid orientat NE - SV, pornind de la mijlocul profilului de N, formează şi aici un colţ absidal cu o latură orientată NV - SE. Cercetarea în această casetă s-a oprit pe un nivel din pământ galben şi resturile unui pavaj, situate la -0,13 m – 0,62 m, diferenţa de adâncime fiind datorată pantei accentuate din acest punct.
În cadrul inventarului arheologic descoperit se remarcă şase opaiţe întregi sau fragmentare, cinci monede din bronz, fragmentele unor recipiente din sticlă şi obişnuita mare cantitate de fragmente ceramice provenind de la amfore, veselă de masă şi de bucătărie. [Florin Topoleanu]
Note:
1.
5. Pentru amplasarea sectorului în cadrul sitului, v. Mihaela Mănucu-Adameşteanu, Orgame/Argamum, fig. 14.
6. Principalele rezultate ale cercetărilor anterioare din sectorul central sunt prezentate în Maria Coja, Noi cercetări în aşezarea greco-romană de la Capul Dolojman – Argamum (?), BMI 41, 1972, 3, p. 33-42; Monica Mărgineanu Cârstoiu, Mihaela Mănucu-Adameşteanu, Zidul de incintă romano-bizantin de la Argamum: un tronson din curtina de est, SCIVA 49, 1998, 3-4, p. 233-258; Florin Topoleanu, Argamum. Sector "Bazilica II" (1981-1994). Consideraţii preliminare privind locuirea romană târzie, Materiale SN 1, 1999, Bucureşti, p. 191-201; Florin Topoleanu, Iulian Vizauer, CCA 2003, p. 174-175.