Jupa | Comuna: mun. Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Zidină | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 51038.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
mun. Caransebeş
Localitate:
Jupa
Punct:
Zidină
Localizare:
| 51038.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Benea | Doina | responsabil | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Agotici | Ştefan | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Micle | Dorel | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Popescu | Mihaela | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Socol | Gabriel | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Cercetările arheologice au fost întreprinse în castru şi vicus-ul militar, precum şi în zona cheiului roman.
Cheiul roman
Săpătura arheologică din colţul de SV a castrului mare de piatră de la Tibiscum a continuat şi în vara anului 2004 în încercarea de a detalia şi continua săpătura efectuată în vara lui 2003. Astfel S3/2003 a fost continuată în latura de V cu o nouă secţiune S3/2004 menită să confirme existenţa (sau nu) a amenajării de tip "chei" a malului stâng al râului Timiş, pe latura de S a castrului mare din piatră.
Amenajarea din pietre de râu şi piatră semifasonată din bazalt a fost identificată şi în S3/2004 care a fost trasată la 0,5 m de S3/2003, pe direcţia N-S, cu dimensiunile de 2 x 14 m, perpendicular pe latura de N a malului râului Timiş care curgea în antichitate pe lângă latura de S a castrului.
În carourile 1-7 la adâncimea de -0,5 m a fost descoperit un strat de dărâmătură format din pietre de bazalt semifasonate, pietre de râu şi mortar căzute, probabil, din zidul de incintă al castrului (colţul de SV). Stratul de dărâmătură este mai compact în zona peretelui de E a S3/2004, între m.3-5, în locul în care anul precedent (2003) părea să se ridice o amenajare peste platforma de pietre, amenajare ce fusese distrusă în anii ´70 de sondajul d-lui Moga.
De la m. 2,8 începe o platformă de pietre rotunde de râu care a fost distrusă parţial de bolovanii din bazalt căzuţi peste ea. Platforma a fost identificată la adâncimea de -1 m, din peretele de E al secţiunii, se întinde până la 1,65 m spre V, iar în lungime are 3,7 m. Grosimea stratului de dărâmătură din pietre de bazalt deasupra platformei era de 0,75 m. Spre malul de V al secţiunii, platforma coboară uşor în pantă până la adâncimea de -1,2 m, iar la 0,35 m de peretele de V se opreşte deoarece de aici începe panta şanţului de apărare al castrului mare din piatră de pe latura de V, şanţ pe care noi l-am surprins longitudinal pe axa secţiunii.
Spre S amenajarea de pietre de râu "curge" pe panta naturală a fostului braţ al râului Timiş, sistemul de construcţie fiind cel de batere a pietrelor pe un pat de balastru gros de 0,1 m, în lutul moale al malului antic. Deasupra platformei de pietre de râu, au alunecat pietre semifasonate din bazalt din zidul castrului.
În partea superioară a terasei, platforma de pietre rotunde de râu se află pe un pat de balastru la adâncimea de -1,4 m, panta coborând în unghi de 45o spre S până la adâncimea de -2,3 m, unde săpătura noastră s-a oprit deoarece am ieşit din spaţiul rezervaţiei arheologice şi am intrat în terenul proprietate privată al sătenilor din localitatea Jupa.
Important este faptul că pe latura de V, secţiunea noastă a identificat începutul şanţului de apărare a castrului mare din piatră, pe care l-a secţionat transversal pe axa lui de construcţie. Se pare că platforma de pietre de râu identificată anul trecut (2003) reprezenta o amenajare de tip "chei" a castrului pe malul de N al Timişului, şi închidea colţul de SV al castrului dintre râu (pe latura de S) şi şanţul castrului (pe latura de V), printr-o amenajare din piatră semifasonată din bazalt, amenajare care a fost ulterior distrusă atât de apele râului cât şi de sătenii din Jupa care au exploatat piatra în folos propriu. Fragmentele de ţiglă romană şi cărămidă căzută pe panta îndiguită a râului dovedeşte existenţa unei amenajări (probabil de tip turn) în colţul de SV al castrului, ceea ce ne obligă la continuarea săpăturilor în această zonă, pentru identificarea relaţiei dintre colţul castrului şi amenajarea malului râului Timiş.[D. Micle].
Castru
Săpăturile din castrul mare de la Tibiscum din anul 2004 s-au concentrat în zona edificiului IV – în vederea determinării funcţionalităţii acestei clădiri ridicate în imediata apropiere a zidului de incintă a castrului.
Zidurile şubrezite şi urmele vechilor tranşee ne-au obligat să deschidem o suprafaţă (16,5x5 m) pentru a ieşi din zona afectată de vechile cercetări arheologice şi de a avea o stratigrafie verticală şi orizontală inteligibilă. Încă de la primele nivele decapate am putut surprinde traiectul zidului de piatră de râu care mărgineşte spre V clădirea. În interiorul edificiului IV la aprox. –0,6 m a fost surprinsă în condiţii de păstrare destul de bună o podea de cocciopesto groasă de 0,1 m, sub care au fost identificate traiectele unor ziduri dintr-un sistem de încălzire cu hypocaustum. Un zid de piatră de râu, de 0,3 m lăţime, îngrădeşte un spaţiu îngust de 1,2 m lăţime, dezvelit parţial, care adăposteşte praefurnium-ul.
Între zidurile hypocaustum-ului au fost descoperite 2 inscripţii (votive), care împreună cu porticul de pe latura scurtă unde este şi intrarea în clădire, ne sugerează că am avea de-a face cu un edificiu de cult, ce a funcţionat sigur în ultima fază de folosire a fortificaţiei tibiscense. Descoperirile monetare (3 buc.) din interiorul edificiului IV sunt denari suberaţi de la Filip Arabul şi Traianus Decius.
În marginea de V a casetei a fost surprinsă fundaţia de piatră de râu a unei barăci a castrului mare, care se întinde paralel cu edificiul IV între cele 2 construcţii existând o stradelă de pietriş compact groasă de 0,4 m şi lată de 5,5–6 m. Baraca din suprafaţa noastră afectată şi de săpăturile lui M. Moga avea un nivel de călcare la 0,5 m adâncime şi pavat cu dale de cărămidă. Sub nivelul de călcare al barăcii au fost identificate 2 nivele de lemn anterioare, ale unor barăci aparţinând castrului mic de la Tibiscum.
În stratul de steril, pe care l-am atins la -2,15 m, au fost identificate mai multe gropi de stâlp, de la primul nivel de locuire de la Tibiscum şi o stradelă, orientată E-V şi dezvelită decât parţial, care foarte probabil înconjura castellum-ul mic (60 x 60 m) de la Tibiscum.
Materialul arheologic deosebit de bogat ieşit în această suprafaţă decapată se compune pe lângă ceramica, în mare măsură cenuşie din: 3 statui, fragmentare, din teracotă în zona barăcii, vârf de lance, 1 vârf de săgeată cu 3 aripioare, 2 frag. solzi de bronz dintr-o lorica squamata,o mărgea de chihlimbar, mai multe bucăţi de corn de cerb pregătite pentru prelucrare, cuie, piroane şi fragmente de chei romane, fragmente de vase de sticlă şi de geam, diferite aplici simple, traforate şi cu email.
Cercetările arheologice întreprinse au stabilit principalele elemente de arhitectură ale acestui edificiu, planul complet şi particularităţile constructive (reparaţii, extinderi, modificări etc.).[C. Timoc].
Thermae.
Cercetările arheologice au continuat prin dezvelirea complexului de băi aparţinând lui Numerus Palmyrenorum Tibiscensium. Edificiul apare la S-E de clădirea XII (edificiu similar de mari dimensiuni, încă nedezvelit complet).
Săpăturile arheologice au constat din două casete: A de 4 x 3 m, situată la NE de absidă şi B de 5 x 4 m, în sud-estul absidei descoperite în anul 2003. Ruinele antice au apărut la 0,3 m. Întregul complex termal a fost construit peste un nivel de locuire mai vechi, identificat la 1,9 m. Amenajarea s-a realizat prin întinderea pe podeaua amintită a unui strat de pietriş, suprapus de un strat de piatră de râu plată, aşezată pe cant (1,65 m de la nivelul actual al solului).
Cu această ocazie, după înlăturarea stratului de dărâmătură au fost dezvelite: absida A de pe latura de V a complexului de băi şi alte două abside B şi C (ultima doar parţial distrusă de anumite lucrări moderne). O încăpere dreptunghiulară închide absida A (7,55 m lungime), păstrată în condiţii relativ bune. În poziţie centrală, absida B avea un praefurnium, la fel ca şi absida A (identificată în anul 2003). Pe podeaua absidei B a fost descoperită o monedă de bronz pentru Antoninus Pius bătută de către Marcus Aurelius, element important de datare. Sistemul de suspensura avea o înălţime de cca. 0,7 m, cu o podea de cocciopesto groasă de 0,28 m, refăcută de 2-3 ori.
O etapă nouă în existenţa edificiului se leagă de introducerea sistemului de încălzire, a praefurnium-ului la absida A. Un canal lung de 3,2 m, lat de 0,64 m a fost construit din cărămizi. În zona canalului a fost descoperit un antoninian de la Caracalla.
Edificiul continuă spre S (cercetarea nu mai este posibilă întrucât întregul areal a fost distrus de săparea de către muzeul local a unei amenajări necesare pentru o baltă de peşte). La S de spaţiul absidei A se conturează o a doua încăpere, în cea mai mare parte distrusă, dar care a fost de asemenea încălzită.
În epoca romană târzie se constată în afara absidei urme de refacere şi de construire în afara absidei A a unei instalaţii de prelucrare a fierului, fiind descoperite fragmente de tuburi suflante, zgură metaliferă, fragmente de creuzete, urme de metal.
Amenajări târzii se constată în partea de N printr-un zid din piatră de râu (lat de 1,27 m).
Cercetările arheologice întreprinse în cele trei sectoare au evidenţiat informaţii documentare importante pentru existenţa aşezării de la Tibiscum. [D. Benea, S. Vlasici, Şt. Agotici, G. Socol]