Jijila | Judeţ: Tulcea | Punct: La Grădini | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca romană târzie;
Categorie:
Domestic; Civil; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Amenajare/construcţie; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 160626.03 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jijila
Localitate:
Jijila
Punct:
La Grădini
Localizare:
| 160626.03 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ailincăi | Sorin Cristian | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail | Florian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mocanu | Marian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mureşan | Lucian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Micu | Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Bleoancă | Mihaela | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mureșan | Ioana | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ciulavu | Florin | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Introducere
Prin contractul 92/66553/25.09.2018 „Servicii de cercetare arheologică a terenului afectat de construirea obiectivului de infrastructură rutieră Pod suspendat peste Dunăre în zona Brăila (secţiunea aferentă jud. Tulcea)”, încheiat între CNAIR SA şi ICEM Tulcea, se precizează efectuarea cercetării arheologice într-o serie de situri, printre care şi cel denumit Jijila–La Grădini.
Zona supusă investigaţiilor se află în imediata apropiere a sitului roman de la Ghermea. Acesta a fost identificat de P. Polonic la sfârşitul sec. al XIX-lea. În prezent, pe suprafaţa sitului se regăsesc numeroase fragmente ceramice, ţiglă şi piatră. În cadrul cercetărilor de teren desfăşurate anterior a fost descoperită şi o monedă de bronz de la Constantin II. Toate descoperirile au fost atribuite sec. IV p.Chr. (1). Nu excludem posibilitatea ca ceva mai la nord să fie localizată o altă descoperire realizată de E. Comşa în timpul cercetărilor de teren din anul 1951 (2): „La aproximativ 100 m spre Nord de punctul numit La Cetate, din apropierea satului Jijila, am adunat diferite fragmente ceramice: unul din epoca neolitică, iar celelalte din prima epocă a fierului”. Situl La Grădini este menţionat şi în raportul asupra cercetărilor realizate în cadrul proiectului Chronos: „Jijila La Grădini/aux Jardins, com. Jijila, dép. De Tulcea (66) x 746877; y 428844 (zone centrale)” (3) fiind atribuit culturii Gumelniţa şi perioadei timpurii a epocii fierului.
Descrierea succintă a descoperirilor arheologice
Suprafaţa totală afectată de investiţie este de 11.101,77 mp. Proiectul nostru de cercetare propunea încă de la început cercetarea integrală a suprafeţei afectate de proiect. Identificarea la faţa locului a unei conducte de gaz metan a condus la instituirea unor restricţii de săpătură din partea TRANSGAZ SA, care practic ne-a interzis cercetarea unui culoar de-a lungul conductei (Fig. 1-2, zona marcată cu galben). O altă zonă necercetată a fost cea aflată în imediata apropiere a DN 22, zonă unde erau îngropate o serie de cabluri (Fig. 2 – marcat cu albastru). Vestigii arheologice au apărut doar în zona sudică a perimetrului cercetat (Fig. 1). Aici, pe o suprafaţă de peste 4000 mp au fost cercetate 135 de complexe arheologice.
Pe ansamblu, cercetările arheologice de la Jijila–La grădini au evidenţiat mai multe orizonturi de utilizare a spaţiului. Cele mai vechi urme datează din perioada timpurie şi mijlocie a epocii bronzului. În această perioadă putem data gropile cx. 5 şi 24, dar şi mormintele de inhumaţie, notate cu cx. 58, 63, 64, 65, 67, 78, 79 şi 94. Acestea aparţin unui orizont cronologic rar identificat şi cercetat cel puţin în nordul Dobrogei. Momintele aveau gropi circulare sau ovale, cu pereţii săpaţi vertical sau oblic. Defuncţii au fost depuşi în poziţie chircită, fiind orientaţi diferit. Cei depuşi în mormintele 64, 67 şi 78 păstrau pe oase urmele depunerii din abundenţă a ocrului. Înmormântările s-au făcut pe perioadă foarte lungă de timp (datările 14C indică un interval cuprins între începutul mileniului III şi prima jumătate a mileniului II a.Chr.) şi fac parte probabil dintr-o necropolă plană de dimensiuni mai mari, încă necercetată.
Următorul orizont cronologic este marcat de o serie de gropi ce pot fi atribuite sfârşitului epocii bronzului, cultura Noua. Situl de la Jijila este prima locuire de tip Noua-Sabatinovka cercetată în Dobrogea. Acestui orizont îi atribuim complexurile 2, 3, 5, 11, 13, 15, 20, 51, 52, 53, 54, 75, 76, 84, 100, 103, 105, 107, 108, 109, 110, 115, 116, 119, 130, 131, 133, 135. Din aceste gropi provin puţine fragmente ceramice, de cele mai multe ori de la oale bitronconice cu brâu sub margine şi mai rar de la ceşti sau alte recipiente. Din cx. 43 provin şi numeroase ”turte din lut” cu impresiuni de deget sau perforaţii. Datările 14C obţinute indică un interval cronologic cuprins între sfârşitul primei jumătaţi a mileniului II şi pragul mil. I a.Chr.
Cele mai multe şi mai mari amenajări aparţin epocii romane. Pe lângă resturile unei locuinţe şi a unor gropi menajere aflate în jur, au fost cercetate o serie de silozuri de dimensiuni impresionante, cu adâncimi de pâna la 4 m. Epocii romane îi atribuim următoarele complexuri: 4, 16, 23, 25-34, 37-45, 48-49, 55, 70-74, 77, 80-82, 85, 87, 90, 93, 95, 98, 102, 111-114, 117, 120, 124, 127-129, 134. Acestea pot fi clasificate în funcţie de funcţionalitatea lor, după cum urmează: locuinţe – 1 complex, gropi menajere – 14 complexuri, gropi pentru chiup – 1 complex, gropi de provizii (silozuri) – 28 de complexuri, gropi cu funcţionalitate incertă – 9 complexuri.
Singura locuinţă cercetată parţial este localizată în extremitatea de SV a suprafeţei cercetate. Judecând după adâncimea gropii este o locuinţă semi-îngropată, iar în plan aceasta avea probabil o formă ovală. Din păcate nu putem stabili cu exactitate dimensiunile acesteia. În jurul acestei structuri de habitat (cx. 26) au fost săpate o serie de gropi cu rol menajer, atât către N, cât şi către E (cx. 25, 27-42). Situate în imediata vecinătate a locuinţei, cx. 27 a adăpostit o vatră amenajată din pietre, în timp ce cx. 29 repezintă groapa săpată pentru un vas de provizii de mari dimensiuni (chiup). Aşezarea se extinde către NE, unde au fost descoperite şi cercetate nu mai puţin de 28 de gropi cu adâncimi considerabile (în general peste 2 m.), care după dimensiuni, după forma profilului şi după faptul că aveau pereţii întăriţi prin ardere, sunt considerate silozuri pentru cereale. Nouă complexuri (cx. 10, 16, 23, 24, 44, 45, 72, 77 şi 129) nu pot fi încadrate cu certitudine în nici una din cele patru categorii amintite anterior, însă sunt asociate cu material arheologic specific epocii romane timpurii.
Analiza preliminară a materialului arheologic, constituit în proporţie de 99% din fragmente ceramice, indică că majoritatea materialului a fost recuperat din zona locuinţei (cx. 26) şi a complexelor adiacente acesteia. Remarcabile prin cantitatea mare de material recuperat sunt cx. 31-32 şi 39. Materialul ceramic rezultat poate fi împărţit în două categorii mari: material ceramic de factură locală, specific populaţiei autohtone, getice, şi material ceramic de import, specific epocii romane timpurii, mai cu seamă sec. al II-lea p. Chr. Din punct de vedere tipologic predomină vasele pentru depozitare şi transport, atât în cazul ceramicii autohtone, cât şi în cazul ceramicii romane (vase de provizii modelate cu mâna, la care se adugă un lot consistent de material amforic, şi fragmente de chiupuri). Urmează ca pondere vesela uzuală (pentru gătit şi servit), atât cea autohtonă (vase brocan, tigăi, căţui, etc.), cât şi cea romană (oale de bucătărie, veselă de masă, câteva fragmente de opaiţe etc.) Cele câteva obiecte din fier descoperite în zona locuinţei şi a complexelor învecinate sunt ustensile specifice traiului zilnic, cum ar fi o lamă de cuţit sau fragmente de piroane.
Din punctul nostru de vedere este vorba despre o aşezare autohtonă ce poate fi încadrată cronologic între a doua jumătate a sec. I p.Chr. Şi sfârşitul sec. II sau primul sfert al sec. al III-lea. Trebuie subliniat faptul că a fost cercetată doar o parte marginală a acesteia. Din perspectivă istorică, cercetarea arheologică a surprins o comunitate locală aflată în plin proces de asimilare culturală (romanizare) de către cei care stăpâneau din punct de vedere politic acest teritoriu. Pe de o parte avem aspectul unei comunităţi locale tradiţionale care trăieşte în locuinţe de pământ, semîngropate, care foloseşte ceramică locală, tradiţională şi metode de stocare a cerealelor la fel de tradiţionale (gropile silozuri), dar care în acelaşi timp are acces la produsele specifice epocii romane, iar aici nu ne referim doar la vasele ceramice, ci şi la conţinutul acestora, cum ar fi vinul adus din spaţiul sud-pontic sau uleiul de măsline importat din bazinul egeean (dovada fiind fragmentele de amfore specifice). La toate acestea se adaugă şi cazul particular al descoperirii din cx. 70, în umplutura căreia au fost descoperite 11 schelete umane, a căror prezenţă şi modalitate de înmormântare pot surprinde finalul aşezării de la Jijila.
O altă serie de complexe nu conţineau materiale arheologice şi nu pot fi atribuite cu precizie vreunei perioade.
Bibliografie:
Note:
1.
(1) P. Polonic, Raport 1898, Academia Română, ms. rom. Nr. 5132, f. 101 verso ; Comşa 1953, 748, 751.
(2) Comşa 1953, 751.
(3) Carozza, Micu, Bem 2011, 32-33.