Jijila | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetăţuie | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 160626.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jijila
Localitate:
Jijila
Punct:
Cetăţuie
Localizare:
| 160626.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Scopurile acestei campanii au fost: verificarea existenţei celor două şanţuri de apărare dintre valurile 1 şi 2, cercetarea fortificaţiei de pe latura de E a sitului, efectuarea mai multor sondaje pentru verificarea stratigrafiei pe întreaga suprafaţă şi efectuarea unui sondaj pe platoul situat în vecinătatea de N a Cetăţuii.
Pentru a dovedi existenţa celor două şanţuri dintre valurile de apărare 1 şi 2, identificate în campania precedentă, am cercetat o suprafaţă de 9 x 1,5 m (SVI), paralelă cu SV, la o distanţă de 30 m spre E. Existenţa celor două elemente de fortificaţie a fost confirmată şi aici în mod asemănător cu cea din SV; astfel, şanţul 1 avea o deschidere de 4 m în partea superioară şi o adâncime de 2,5 m, de la nivelul actual de călcare (1,75 m de la nivelul antic de călcare). Pe fundul acestui şanţ au apărut mai multe pietre de dimensiuni mari şi mijlocii, alunecate de pe val odată cu pământul de culoare gri, plus pigmenţi de cărbune; lipsa unor materiale arheologice în umplutură ar sugera săparea lui încă de la început. Şanţul 1 (prin adâncime şi pereţii verticali) şi Valul 1 (masiv, acoperit de bucăţi de stâncă spartă, probabil şi cu palisadă) formau un obstacol serios.
Şanţul 2 are şi aici dimensiuni mai mici, prezentându-se ca o alveolare cu deschiderea de aprox. 3 m şi o adâncime păstrată de doar 0,50 m, colmatarea lui făcându-se printr-o scurgere lentă de pământ de pe Valul 2.
Nici în SV şi nici în SVI nu s-au observat, în zonele săpate, intervenţii ulterioare epocii Babadag II.
Încă de la începutul cercetărilor pe versantul estic au fost observate ample amenajări ale pantei, săpăturile încercând să vadă dacă au fost terasări ori fortificaţii. Pentru a verifica existenţa unui posibil sistem de fortificare aici s-a efectuat o secţionare a teraselor prin SVII, de 29 x 1 m (trebuie să menţionăm că lăţimea acestei secţiuni a fost determinată de imposibilitatea de a tăia copaci, fondul forestier de aici aflându-se sub protecţia Rezervaţiei Naţionale Munţii Măcinului). În profilul acestei secţiuni am putut documenta o situaţie foarte interesantă pe care o vom descrie de la V spre E, adică dinspre incintă pe pantă. În primul rând, am putut observa că în zonă a fost săpat un şanţ (ŞI), cu deschiderea de 5,5 m, pământul excavat fiind depus înspre aşezare pentru a accentua panta, aşa se explicându-se prezenţa pământului cafeniu-gălbui, gros de 0,60 – 0,80 m, ce suprapune nivelul de cultură antic. Pământul rezultat din săparea Şanţului II (ŞII) a fost, de data aceasta, depus spre exterior, creând un val (VI), a cărui margine exterioară aproape corespunde cu panta naturală a dealului care este, de aici, destul de accentuată. La ambele şanţuri marginile dinspre incintă sunt mai adânci şi aproape verticale pentru a îngreuna accesul, pe când cele exterioare sunt oblice.
În partea superioară a SVII au fost descoperite trei gropi ce conţineau material ceramic decorat prin imprimare, caracteristic fazei II a culturii Babadag. Trebuie precizat că aceste gropi sunt anterioare amenajării fortificaţiei fiind acoperite de pământul scos din primul şanţ. Pe de altă parte, din pământul de umplutură a celor două şanţuri provin mai multe fragmente ceramice de tip Babadag, câteva având acelaşi decor caracteristic fazei II din aşezarea eponimă, ca rezultat al colmatării lor cu materiale din incintă. Aşadar, părerea noastră este că fortificaţia a fost amenajată pe parcursul fazei Babadag II, în intervalul sec. X-IX a.Chr.
Pentru a verifica stratigrafia sitului, am cercetat o serie de suprafeţe de mici dimensiuni, forţaţi fiind şi de faptul că este pădure. Caseta 4 (4 x 2 m) a fost săpată perpendicular pe SVII, pe direcţia N - S, în profilul ei sudic am observat că nivelul de pământ cafeniu-gălbui, scos din ŞI, continua încă 1,5 m şi suprapunea o groapă tronconică (Gr.1), cercetată parţial, adâncă de 1,25 m, de la nivelul ei de săpare, ce a conţinut un bogat material ceramic, databil tot în faza II a culturii Babadag. În extremitatea nordică a Casetei 4 am identificat o altă groapă (Gr.2), tot tronconică, ce a conţinut puţin material ceramic.
O altă casetă, cu dimensiunile de 2 x 4 m, a fost trasată pe direcţia E - V, în partea de NE a aşezării, observându-se că stratigrafia de aici corespunde cu cea documentată în săpăturile anterioare. Astfel, sub stratul vegetal actual, gros de 0,25 m, se află nivelul arheologic de culoare neagră, cu o grosime de 0,35-0,40 m, sub care se află solul steril. Lângă malul sudic a fost descoperită o groapă, cu diametrul părţii superioare de aproximativ 1 m, acesta micşorându-se spre fund până la 0,75 m, adâncimea, de la nivelul de săpare, fiind de 0,75 m. În groapă s-au găsit fragmente de străchini şi de la vase de mari dimensiuni, cu suprafaţa lustruită, de culoare neagră şi gălbuie, plus un pandantiv confecţionat din partea inferioară a unei carapace de broască ţestoasă.
În partea de N a sitului, la limita dintre zona împădurită şi cea fără pădure, am mai săpat caseta 2 (4 x 2 m), orientată N-S, stratigrafia documentată aici fiind similară cu cea din C1, dar în această suprafaţă nu am descoperit nici un complex.
În apropierea valurilor din sudul aşezării am săpat Caseta 3 (4 x 2 m), orientată N-S, stratigrafia fiind aceeaşi cu cea din casetele anterioare. În extremitatea de N am identificat, parţial, un complex de mari dimensiuni, ca o alveolare adâncă de 0,65 m, de la nivelul ei de săpare, materialul ceramic descoperit fiind de la vase grosiere cu brâu alveolat, străchini, ceşti şi vase mari bitronconice, câteva dintre ele fiind decorate cu motive imprimate caracteristice fazei II a culturii Babadag.
Un ultim obiectiv al campaniei din 2005 a fost efectuarea unui sondaj pe platoul aflat în vecinătatea nordică a Cetăţuii, unde o cercetare de teren prealabilă a condus la descoperirea mai multor fragmente ceramice databile în perioada sec. IV-III a.Chr. Sondajul, cu dimensiunile de 4 x 2 m, orientat N-S, a fost efectuat într-o zonă în care am observat o concentrare mai mare a materialului ceramic. Stratigrafic, sub un nivel vegetal actual de 0,20 m, urmează un strat de culoare neagră, gros de 0,25 m, sub care se află stratul steril. În extremitatea de S a sondajului s-a identificat, parţial, o groapă tronconică, adâncă de 0,50 m, de la nivelul ei de săpare, în care am descoperit fragmente de amfore, căni şi vase cu picior din sec. IV-III a.Chr.
Bibliografie: