Jijila | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetăţuie | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Hallstatt; Epoca greacă; Epoca elenistică;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 160626.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jijila
Localitate:
Jijila
Punct:
Cetăţuie
Localizare:
| 160626.02 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
Raport:
Situl se află pe un platou înalt (cota maximă 170 m), înclinat de la S spre N, aflat la izvoarele Jijilei, la cca. 9 km E de localitatea Jijila; partea de E a sitului este acoperită de pădure.
Campania din anul 2004 a fost dedicată cercetării sistemului de fortificaţie de pe latura de S a sitului, vestigiile acestuia fiind încă impresionante. În acest scop, Secţiunea V, începută anul trecut, a fost prelungită cu 13 m, pentru a străbate toată fortificaţia, astfel că acum ea are 52 x 2 m. S-au efectuat, însă, şi câteva sondaje în partea estică a sitului, acum acoperită de pădure, pentru a se depista zonele de interes major pentru campaniile viitoare.
Cercetarea fortificaţiei în această zonă s-a făcut din două considerente: pe de o parte, fiindcă aici era mai uşor întrucât nu trebuiau tăiaţi copaci şi, pe de altă parte, fiindcă păreau a exista trei linii de apărare.
Rezultatele au fost oarecum surprinzătoare, mai ales în privinţa şanţurilor şi a unor ritualuri "de fondare". Astfel, au fost intersectate vestigiile a trei valuri şi a patru şanţuri (numerotarea vestigiilor s-a facut dinspre incintă spre exterior, alegere care s-a dovedit inspirată).
Valul nr. 1. Vestigiile acestuia se păstrează pe o lungime de aproape 9 m şi o înălţime de aproape 1,5 m, iar structura sa nu este prea complicată: peste stratul de loess nativ s-au depus straturi succesive de pământ cenuşiu-închis, brun şi maroniu. Nu s-a identificat, în această zonă, vreo infrastructură din lemn ori piatră. În schimb, pe coama valului era o zonă cu rocă sfărâmată, pe o grosime maximă de 0,4 m, şi se observau urmele a două gropi, ce ar putea indica o palisadă. Dacă prezenţa rocii sfărâmate este observabilă şi în alte zone ale valului, pentru atestarea palisadei mai este nevoie de săpături şi în alte zone.
Surprinzătoare a fost, în schimb, descoperirea unei gropi chiar la baza valului (diametru = 1,2 m, adâncime = -0,6 m), în care s-au descoperit un vas în miniatură şi mai multe fragmente de vase Babadag II; menţionăm că în pământul de umplutură al fortificaţiei nu s-au găsit materiale arheologice.
Şanţul nr. 1. În faţa Valului nr. 1 se afla un şanţ de formă trapezoidală (lăţime gură = 3,5 m, lăţime fund = 2,1 m, adâncime = -1,25 m), cu malul dinspre val vertical, dar cu o treaptă spre bază, iar celălalt uşor oblic şi fundul albiat ; umplutura era formată din pământ brun, iar spre fund era o piatră mare, alunecată de pe coama fortificaţiei.
Şanţul nr. 2. Aflat tot între V1 şi V2, este de formă trapezoidală, cu pereţii oblici şi fundul aproape plat (diametrul gurii = 3 m, diametru fund = 2,1 m, adâncime = -1,2 m); în umplutură nu s-au găsit materiale arheologice.
Valul nr. 2. Vestigiile acestuia, mai impresionante, observabile pe o lungime de peste 11 m şi o înălţime de peste 2 m, constă din straturi succesive de pământ. Miezul fortificaţiei este format dintr-o masă compactă şi groasă de pământ cenuşiu-închis, ce are spre incintă un «contrafort» de loess alburiu-gălbui, ambele acoperite de un strat de pământ gălbui. Nu s-au observat urmele unei infrastructuri din lemn ori piatră, iar pe coamă nu erau pietre şi nu se observau vestigiile palisadei.
De asemenea, la baza acestuia era o groapă de formă trapezoidală (diametru = 2,25 m, adâncime = -0,9 m), săpată în loess, cu umplutura formată din pământ brun, spre baza căreia s-au găsit: un craniu şi un femur de om, de la un matur, plus o bucată mare de vatră arsă, un fragment masiv de rocă, un os de mamifer mare şi trei fragmente de vase Babadag; peste acestea, pe toată suprafaţa gropii, s-a depus un strat de cărbune şi cenuşă, gros de 0,02-0,03 m.
Şanţul nr. 3. Lângă V2, la exterior, se află o albiere nu prea adâncă, ce ar putea reprezenta şanţul din faţa acestuia.
Valul nr. 3. Vestigiile acestuia sunt aproape aplatizate aici, el observându-se ca o zonă semiovală de pământ, pe o lungime de cca. 6 m şi o înălţime de doar 0,5 m.
Şanţul nr. 4. Se observă doar sub forma unei albieri superficiale, cu o lăţime la gură de cca. 3 m şi o adâncime de doar 0,4-0,5 m.
Aşadar, în această zonă, pe o lăţime de cca. 50 de m, s-au identificat vestigiile a 3 valuri şi 4 şanţuri, ce prezintă unele elemente insolite. Desigur, în consideraţiile pe care le facem asupra fortificaţiilor vom ţine seama şi de observaţiile de pe teren ale întregului sit.
Curios este faptul că între V1 şi V2 se află două şanţuri, ambele nu prea adânci, cu pereţii uşor oblici şi cu fundul albiat, între ele existând o zonă aproape plată, cu lăţime de cca. 3 m.
În infrastructura valurilor nu s-au găsi urme de bârne ori piatră, iar prezenţa unei palisade este probabilă doar pe V1.
De asemenea, Şanţurile 3 şi 4 se prezintă doar ca nişte albieri şi nu constituie obstacole reale, ele fiind, poate, doar rezultatul luării de pământ pentru valuri; problema va putea fi rezolvată doar prin viitoarele cercetări. De fapt, doar combinaţia Val 1- Şanţ 1, cu o diferenţă iniţială minimă de 5 m, constituia un obstacol real.
Este de semnalat descoperirea gropilor de sub V1 şi V2, evident cu rol cultual, poate ca ritualuri de fondare, altfel neexplicându-se săparea lor aici, exact sub coama fortificaţiilor, şi nici conţinutul - resturi umane, oase de animale, bucata de vatră, vase ceramice. Trebuie precizat că în pământul folosit pentru ridicarea fortificaţiei nu s-au găsit materiale arheologice, ceea ce indică ridicarea ei încă de la început.
Cercetările de aici, deşi aflate abia la început de drum, demonstreză importanţa acestui sit pentru cunoaşterea culturii Babadag.
Observaţiile din teren indică ample lucrări de amenajare a sitului. Astfel, pe latura de S, uşor accesibilă, întrucât nu există nici o diferenţă de nivel între incintă şi exterior, s-a ridicat un impresionant sistem de fortificaţie, format din două (în partea estică) şi trei linii de apărare (în partea vestică). Pe toată latura de est sunt vizibile două terase şi este probabilă şi existenţa unui anumit tip de apărare, poate o palisadă, chiar dacă aici panta este destul de abruptă. De asemenea, pe latura de V este probabilă existenţa unei terase şi, desigur, a unui mod de fortificare, chiar dacă şi aici panta este foarte abruptă.
Întrucât partea estică a sitului este acoperită cu pădure, până acum cercetările s-au efectuat doar în partea lui vestică. Este de menţionat că, într-o suprafaţă de 400 m2, s-au descoperit peste 50 de gropi cu un bogat material arheologic, îndeosebi vase ceramice, dar şi oase de animale. Deşi în gropi s-au găsit, uneori, fragmente de pereţi arşi ori de vetre, nu s-a identificat, în această zonă, nici un complex de locuire in situ. De aceea, campaniile viitoare se vor axa pe cercetarea incintei, îndeosebi în jumătatea estică, pentru identificarea vestigiilor de locuire.
Materialul arheologic recoltat până acum atestă ocuparea sitului în două etape, anume cultura Babadag II, de când datează vestigiile cele mai numeroase, inclusiv fortificaţia, şi din epoca elenistică (sec. IV-III a. Chr).
Materialul arheologic a intrat în patrimoniul ICEM Tulcea, iar documentaţia originală s-a depus la aceeaşi instituţie.
Bibliografie: