Jibou | Judeţ: Sălaj | Punct: Biserica Reformată | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 139820.11 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Jibou
Localitate:
Jibou
Punct:
Biserica Reformată
Localizare:
| 139820.11 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pop | Horea | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cociș | Horațiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Proiectul investiţional Reabilitarea Bisericii Reformate din Jibou, include restaurare faţade, spaţii interioare, finisaje şi învelitori. Biserica este situată într- o zonă centrală din oraşul Jibou, la 1,5 km vest valea Someşului. Beneficiarul Parohia reformată Jibou, a solicitat Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, realizarea a patru sondaje care au ca finalitate studiul de parament, studiul geotehnic şi realizarea cercetării arheologice preventive în suprafeţele proiectate. Cercetarea arheologică preventivă era cu atât mai necesară cu cât condiţiile istorice şi geografice, privind biserica, sunt extrem de prielnice pentru existenţa unor faze medievale, indicii surprinse în puţinele surse scrise păstrate.
Biserica reformată din Jibou se situează în centrul localităţii Jibou, pe o parcelă de formă aproximativ triunghiulară, delimitată spre vest şi nord- vest de fosta str. Libertăţii (actualmente 1 Decembrie 1918), spre est şi nord-est de str. 1 Mai iar spre sud de o uliţă pietruită. Adresa: strada 1 Decembrie 1918 nr.15. Terenul are o formă neregulată în plan, cu axul lung orientat aproximativ est-vest.
Biserica este compusă dintr-un turn vestic, o navă de plan dreptunghiular prevăzută cu contraforţi, un cor cu închidere poligonală, flancată deasemenea de contraforţi şi un portic sudic.
Faţadele navei sunt penetrate de patru ferestre cu terminaţii semicirculare, câte două pe laturile nordic şi sudic. Ferestrele corului sunt cele medievale, cu terminaţie în arc frânt, dar fără traforuri. Spaţiul interior al bisericii este tăvănuit, însă iniţial corul era probabil boltit. Porticul sudic a fost ridicat în secolul al XIX-lea. Scopul cercetării a fost acela de identificare a unor posibile vestigii care ar putea fi afectate de proiectul investiţional, dar în primul rând stabilirea stratigrafiei şi a cotelor de fundare în proximitatea clădirii.
În cadrul cercetărilor bibliografice s-a constatat că în zona afectată de proiectul investiţional nu au apărut urme şi vestigii arheologice deocamdată. Există o singură menţiune indirectă medievală a bisericii din Jibou, cea care îl aminteşte pe preotul Cosma în 1460. Enoriaşii romano-catolici au trecut la Reformă în anii 1550. Biserica a fost pustiită în anii 1658 şi 1705. În anul 1749 clădirea a fost supusă unor ample lucrări de renovare, cu sprijinul lui Ştefan Wesselenyi şi a Polixenei Daniel, fapt imortalizat în inscripţia plăcii comemorative aşezate la intrarea vestică. Amvonul şi masa Domnului au fost realizate în anul 1749, din marmură. În acelaşi an a fost montat şi tavanul casetat şi pictat, însă cu excepţia unei singure casete, restul suprafeţelor au fost repictate monocrom. Alte lucrări importante de renovare au avut loc în anii 1772, 1879, 1887 şi 1892, an în care vechea învelitoare a coifului turnului a fost înlocuită cu una din tablă. În 1923 învelitoarea din şindrilă a corului a fost şi ea înlocuită cu una din tablă zincată. Proiectul de restaurare are în vedere următoarele intervenţii:Consolidare structurală, continuizare zidării, consolidare structură şarpantă, reabilitare scări şi podeste turn. Reabilitare finisaje: tencuieli, zugrăveli, pardoseli, tâmplării, tinichigerii, învelitoare navă şi cor, sistematizare verticală. Proiectul de reabilitare şi consolidare va avea în vedere concluziile Expertizei tehnice, iar Expertiza tehnică se va baza pe rezultatele Studiului geotehnic. Pentru întocmirea studiului geotehnic s-a prevăzut efectuarea a patru sondaje geotehnice, conform planului anexat. Săparea sondajelor respective au fost realizate sub directa coordonare şi supraveghere a specialiştilor Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Toate adâncimile sunt date faţă de cota 0. Care corespunde nivelului actual de călcare în portic.
Sondajul S1 a fost trasat pe latura nordică a corului bisericii, în zona de contrafort din care se deschide absida altarului. Forma casetei este trapezoidală cu dimensiunile de 1,2 x 1,5 x 1,9 m. În acest sondaj au fost descoperite două ziduri, Z1 zidul corului şi Z2 zidul contrafortului la care s-a adosat săpătura noastră. Cota 0 se află la 0,3 m deasupra nivelului actual de călcare. Z2 a fost construit ulterior corului fiind aşezat pe decroşul fundaţiei zidului Z1. Fundaţia Z1 prezintă un decroş lat de 0,35 m la -1,45 m, talpa acestuia fiind la -2,2 m adâncime. Contrafortul Z2, adosat zidului corului şi aşezat pe decroşul acestuia, are talpa neregulată la -2,00 m. Probabil la construcţia acestuia au fost deranjate nivelele de depunere şi mormintele de la care au fost recoltate oase umane rulate. Stratigrafia casetei de la suprafaţă la bază este următoarea: 1. nivelul actual de călcare la -0,30 m; 2. strat de sol afânat cu var, calcar spart, fragmente ţiglă solz şi cărămidă spartă puţină -0,30 - 0,55 m; Complexul C1 (groapă de var) cu moloz, cărămidă şi ţiglă spartă -0,55 - 1,20 m; sol maro compact cu pigmenţi de ceramică şi oase rulate 1,20 - 2,30 m. Peretele corului prezintă trei zugrăveli păstrate, cea veche albăstruie, următoarea cenuşie, ultima albă. Primele două indică posibile incendieri. Ceramica rulată descoperită (recipiente şi fragmente de cahlă) sugerează datări începând cu sec. 15.
Sondajul 2 (1,50 x 1,50 m) a fost trasat la îmbinarea navei cu corul (Z3 cu Z4). Colţul navei este prevăzut cu un contrafort (Z5). Cele două ziduri se ţes între ele, precum şi cel al corului cu nava. Spre deosebire de latura nordică, zidul corului în sectorul sudic (Z4) prezintă un decroş de 0,10m la - 0,9 m faţă de cota 0. La aceiaşi adâncime, un decroş la fel de lat este sesizat şi la zidul navei (Z3). Contrafortul (Z5) prezintă şi el un decroş la -0,8 m încălecând parţial decroşul zidului navei. Talpa zidurilor în acest sector este sesizată la Z3 şi Z5 la - 1,90 m, iar cea a corului Z4 la 1,75 m. Pe peretele corului au fost sesizate două tencuieli cu zugrăveala aferentă, cea actuală albă, iar sub ea una cenuşie. Stratigrafia în casetă se prezintă astfel: sol negru afânat -0,20 - 0,0,50 m; lut maroniu cu pigmenţi - 0,50 - 0,70 m; sol maroniu cu piatră şi materiale de construcţie sparte 0,70 - 0,90 m; strat subţire de sol maroniu cu cenuşă şi lemn ars şi pigmenţi de materiale de construcţie -0,90 - 0,95 m (la nivelul decroşului); sol maro cu pigmenţi de piatră de calcar (-0,95 - 1,60 m); argilă sterilă maronie (1,60 - 2,10 m). Umplutura casetei conţinea şi oase umane rulate şi puţină ceramică premodernă şi modernă.
Sondajul S3 (1,50 x 1,50 m) a fost trasat la zona estică de adosare a porticului lateral la navă.
Zidul navei Z6 prezintă un mic decroş lat de 0,10m la -0,55 m. Talpa sa a fost surprinsă la -1,65
m. Baza porticului, realizată din piatră pe o elevaţie de 0,35m neregulat, a fost surprinsă la -0,35 m adâncime. Stratigrafia în casetă este relativ simplă: lut cu pământ -0,00 - 0,45 m; lut cu amestec de piatră şi fragmente de cărămidă spartă -0,45 - 1,65 m; pietriş cu lut sterile1,65 - 1,75 m; lut steril compact -1,75 - 1,85 m; pietriş, balast -1,85 - 1,95
m. Umplutura casetei conţinea şi oase umane rulate şi puţină ceramică medievală şi premodernă.
Sondajul S4 (1,50 x 1,50 m) a fost trasat pe latura nordică a turnului bisericii la colţul pe care îl face cu latura vestică a navei. În acest sector cota 0 este ”îngropată” între 0,40 - 0,60 m. De asemenea zidul navei prezintă două rânduri de tencuieli, albă (actuală) şi cenuşie (anterioară). Sondajul a surprins relaţia dintre zidul vestic al navei (Z9) şi zidul turnului bisericii (Z8) şi adâncimile de fundare ale acestora. Z8 vestic al navei prezintă un decroş lat de 0,15 - 0,20 m la -0,40 m adâncime. Baza zidului a fost surprinsă la -1,30 m, elevaţia fundaţiei fiind înaltă de 0,90m. Zidul turnului, Z9, nu prezintă decroş, dar la -1,50 m prezintă o retragere la verticală după ce între +0,3-(-1,50 m) s-a îngroşat cu până la 0,40 m în zona în care practic se „înfinge” în latura vestică a navei (în Z8). În profilul vestic al casetei zidul turnului este construit vertical având baza la -2,10 m, adâncindu-se cu 0,85 m în plus faţă de zidul Z8 al navei. Stratigrafia casetei este următoarea: Humus negru +0,50 - 0,25 m; lut maro cu pigmenţi de cărămidă şi var +0,25 - 0,10 m; Nivel reabilitare turn şi biserică (anii 30-40). Groapă de var (complex C2) cu materiale ceramice şi sticlă -0,10 - 0,60 m; Lut steril maroniu compact -0,60 - 2,20 m.
Concluzii:
Cercetarea preventivă de la Biserica Reformată din oraşul Jibou (jud. Sălaj), deşi de mică anvergură, a identificat principalele cote de fundare ale elementelor constructive prioritare pentru realizarea proiectului de restaurare propus.
Au fost surprinse şi relaţiile dintre zidurile identificate, fără a se putea realiza o datare absolută a succesiunilor constructive.
Complexele identificate au fost gropi de var databile doar în anii 30-40 ai sec. 20 după materialele descoperite, sugerând o fază de reabilitare a faţadelor în această perioadă.
În cercetarea noastră au fost identificate şi oase umane rulate de amenajările ulterioare depunerilor funerare sugerând îngropări în imediata apropiere a monumentului.
Ceramica descoperită în săpătură este extrem de fragmentară, dar provine de la recipiente şi sobe datate începând cu sec. 15-16 şi apoi 17-18 şi 19-20. Au fost descoperite sporadic ţigle solz fragmentare provenind probabil de la acoperişul monumentului de la sfârşitul sec. 19 şi prima jumătate a sec. 20.
Zidăria bisericii în fundaţii este una destul de îngrijită, lucrată din piatră de calcar legată cu mortar, dar prezintă umiditate excesivă.
Exteriorul bisericii a cunoscut intervenţii la adăugarea unor contraforţi (Z2 şi poate şi alţii) şi mai ales la ridicarea turnului. Stratigrafia a fost astfel afectată în unele sectoare. A fost sesizată şi o ridicare a terenului exterior, faţă de cotele decroşurilor, cu umpluturi aduse din preajmă (cu 1,20 m la cor şi 1,00 m în zona turnului).
Faţă de cota 0, stabilită de proiectant, nivelul actual de călcare este la est cu 0,20 m mai jos, iar la vest cu cel puţin 0,40 şi chiar 0,60 m mai sus.