.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Jac | Comuna: Creaca | Judeţ: Sălaj | Punct: Porolissum | Anul: 2019

Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Castru;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Creaca
Localitate:
Jac
Punct:
Porolissum
Sector:
Dealul Pometului
Localizare:
| 142159.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Lăzărescu Vlad Andrei participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Oprean Coriolan Horaţiu participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
xxCocișxx Sorin Ilie participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Pop Horea Dionisiu participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Taloș Teodor participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Potra Ioana Mihaela participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Socaciu Sergiu participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Bologa Vlad participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Grosu Denisa participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Iugan Alexandru participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Raport:
Obiective În anul 2019 au fost continuate cercetările în praetentura sinistra a castrului de pe dealul Pomet, în zona praetorium-ului. Săpăturile au avut ca obiectiv stabilirea relaţiilor dintre cele trei clădiri ale complexului rezidenţial identificate anterior prin cercetări geofizice de suprafaţă, cronologia şi funcţionalitatea lor. Rezultate şi interpretare. În ceea ce priveşte ansamblul denumit praetorium din castrul mare, cercetarea în 2018 a unei suprafeţe de mari dimensiuni, respectiv 15 x 15 m, a putut clarifica şi certifica datele furnizate de către investigaţiile geofizice. A fost dezvelit colţul de nord-vest al unei clădiri (P1) din cadrul acestui important complex arheologic, fiind identificate un număr de 5 încăperi situate în jurul unei curţi interioare înconjurată de un portic. Zidurile din această suprafaţă erau precar păstrate, în majoritate fiind marcate doar de temelia lor. Piatra elevaţiei păstrate şi dărâmătura clădirii au fost sustrase sistematic pe parcursul Evului Mediu. În 2019 am urmărit stabilirea relaţiei între această clădire (P1) şi cea aflată la sud-est de ea (P2), extrem de bine marcată de măsurătorile geofizice. Această clădire se contura pe harta geofizica ca un edificiu de dimensiuni mai mari decât cel vecin, cu patru încăperi de mari dimensiuni dispuse simetric faţă de una centrală mai mare; toate cele cinci camera sunt aliniate pe latura nord-vestică în faţa unei curţi interioare cu o suprafaţă foarte mare şi cu un portic de jur-împrejur. Am cercetat o suprafaţă de 400 m.p. în cadrul secţiunii S3 (20 x 20 m) amplasată în colţul nord-vestic, acolo unde cele două clădiri păreau a fi alipite pe imaginea geofizică. A fost confirmată această ipoteză, zidul dintre ele fiind comun. Din păcate starea precară de conservare a zidului nu a permis stabilirea existenţei unor culoare, sau uşi care să fi asigurat circulaţia dintr-o clădire în alta. Una dintre camerele clădirii P2, camera A, de 10 x 9 m, a fost dezvelită în întregime. Situaţia stratigrafică se prezenta radical deosebită de cea surprinsă în S2/2018. În aria clădirii P2 dărâmătura antică este consistentă şi elevaţia zidurilor s-a păstrat pe o anumită înălţime. Prin urmare, săpătura a avansat mai lent, inclusiv datorită resturilor de criblură de granit tasate de circulaţia utilajelor grele, lăsate în zonă de la ultimele lucrări de restaurare din 2015. Încă de la început s-a văzut că zidul exterior al clădirii P2, paralel cu clădirea C8 şi cu zidul de incintă vestic era lucrat într-o tehnică deosebită fată de cel al clădirii P1. Pe suprafaţa ultimei asize păstrate, printre pietre existau numeroase fragmente de ţigle fixate în zid cu mortar. Prezenţa ţiglelor fragmentare şi a cărămizilor a fost vizibilă în partea laterală a zidului şi în asizele inferioare. Era evident că este o fază de construcţie ulterioară, ce refolosise materiale tegulare din resturile dărâmate ale uneia precedente. Acelaşi aspect l-a avut şi zidul interior de compartimentare care separa prima încăpere (A) de cea de-a doua B. Camera B a fost cuprinsă doar jumătate de aria secţiunii S3, marginea acesteia reprezentând un profil transversal prin încăpere. Aşa cum se prefigura şi pe harta geofizică, camera B fusese împărţită în două printr-un zid de compartimentare paralel cu zidul exterior, rezultând două încăperi (B1 şi B2) de circa 4,50 x 3,50 m. În dărâmătura fazei a doua s-au găsit fragmente de tencuială interioară de mortar alb cu urme de pictură de culoare roşie. Sub dărâmătura ultimei faze de piatră, compusă din piatră, mortar şi ţigle fragmentare a fost identificată o a doua dărâmătură provenind de la ziduri dintr-o fază mai timpurie. Ambele încăperi (B1 şi B2) au fost săpate până la 1, 80-2 m adâncime, fără a se ajunge încă la sterilul arheologic. Se va continua în 2020. Descoperiri Materialul arheologic din clădirea P2 a fost bogat şi variat, în contrast cu săracia din P1 (2018). De remarcat este o fibula întreagă în formă de ”T”, o gemă de carneol cu imaginea Minervei, un fragment de amforă de vin cretană, chei, vârfuri de săgeţi de fier cu trei muchii, elemente de echipament militar, feronerie, fragmente de vase de sticlă, ceramică TS, stampilată şi comună, fragmente de tencuială pictată. Cea mai reprezentativă descoperire este o diploma militară de bronz, fragmentară. S-a păstrat o singură tăbliţă aproape întreagă. Starea de conservare este bună. Importanţa acestei descoperiri sporeşte şi datorită faptului că este găsită în săpătură sistematică în context arheologic precis, contribuind la stabilirea cronologiei sitului. Tehnici de cercetare Săpătura pe suprafaţă a fost executată manual, pământul fiind eacuat cu roabele. Toate materialele arheologice au fost înregistrate cu staţia totală. Contextele arheologice au fost înregistrate prin fise de context arheologic (model MoLAS) şi s-a efectuat fotogrametrie în toate zonele cercetate. Obiectivele cercetărilor viitoare În campaniile viitoare vom continua proiectul de cercetare al complexului rezidenţial praetorium, urmărind etapele de construcţie şi cronologia clădirilor, relaţiile dintre acestea. Clădirea P2 va fi cercetată cu prioritate, încercând stabilirea funcţionalităţii precise a încăperilor de mari dimensiuni care o compun. Va fi finalizată cercetarea camerelor deja săpate (nu s-a atins încă partea inferioară a temeliei zidului perimetral) şi va fi săpată încăperea centrală, cea mai mare pe harta geofizică. Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare Zidurile descoperite au fost acoperite cu material geotextil şi protejate cu baloţi de paie.
Bibliografie: