Izvoarele | Comuna: Gruia | Judeţ: Mehedinţi | Punct: km fluvial 860,5 | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Agricultură şi subzistenţă; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală; Structură de cult/religioasă;
Cod RAN:
| 112058.02 |
Județ:
Mehedinţi
Unitate administrativă:
Gruia
Localitate:
Izvoarele
Punct:
km fluvial 860,5
Localizare:
| 112058.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stîngă | Ion | responsabil | Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin |
Raport:
În vara anului 2006, apele crescute ale Dunării au scos la iveală, în malurile prăbuşite, mai multe situri arheologice. Printre ele se numără şi cel de la Izvoarele, com. Gruia, în apropierea km. Fluvial 860,5. Pe plajă au fost descoperite multe fragmente de ţigle, olane bolovani de râu şi piatră de carieră mai puţine fragmente de cărămizi şi tot atât de puţine fragmente ceramice.
În vatra satului, la cca. 5 km N de noul sit arheologic, mai este cunoscută şi cercetată o fortificaţie romană târzie, acum dispărută. Pe insula Ostrovul Mare, în apropierea capului aval, a fost cercetată o altă fortificaţie romană târzie şi o locuinţă dintr-o aşezare romană rurală datată la sfârşitul sec. III şi începutul sec. IV. Malul Dunării este acoperit de o vegetaţie abundentă, liane şi lăstăriş.
În anul 2007, pe zidăria văzută în mal, a fost deschisă SI de 12 x 2 m, orientată N-S. A doua secţiune a fost plasată spre V de prima, cu un martor de 0,50 m, cu dimensiunile de 8 x 2 m şi cu aceeaşi orientare.
În ambele secţiuni, zidăria şi nivelul de locuire au apărut la adâncimea de 1,60 m. Sterilul de deasupra, este nisip aluvionar depozitat în timp de apele Dunării.
În cele două secţiuni a fost evidenţiată o construcţie semicirculară, cu zidul gros de 0,60 -0,62 m. Construcţia în formă de absidă are diametrul interior de 4,70 m şi este perfect orientată spre E. Construcţia absidată se închide în interior cu două urechi, cea dinspre S lungă de 0,50 m, cea dinspre N de 0,60 m, lăsând între ele un spaţiu de 3,55 m. Numai colţurile urechilor interioare sunt ordonate cu fragmente de cărămizi sau cărămizi întregi ce dau o ţinută mai îngrijită intrării.
Pe acelaşi aliniament cu cele două urechi, în exterior, zidăria este prelungită cu doi umeri – lungi de 0,65 m, din care spre V pornesc pereţii construcţiei. Între pereţii interiori N şi S ai construcţiei este o distanţă de 6,50 m.
Stratul de cultură gros de 0,25-0,35 m, cuprinde efectiv toată suprafaţă interioară a construcţiei şi este format exclusiv din fragmente de ţigle şi olane. Nu am constatat urme de incendiu, iar construcţia pare să nu fi avut podea.
Materialul arheologic descoperit în săpătură este destul de sărac dar suficient pentru o încadrare cronologică destul de strânsă. Au fost descoperite mai multe monede datate preliminar pe tot parcursul sec. IV şi posibil sec. V.
Fragmentele ceramice, în general atipice, pot fi atribuite sec. IV-V. Printre ele un fragment de opaiţ glazurat, cu o singură lumină şi o fibulă însoţită de o monedă tip FEL TEMP REPARATIO.
Întâmplător, în afara construcţiei a fost descoperită o „cheie pe inel”, de mici dimensiuni, care are realizată din turnare, pe partea activă o cruce.
Concluzii preliminare:
- deşi nu pare a fi cuprinsă într-o fortificaţie, forma, datele tehnice ale zidăriei, orientarea clar spre est a absidei construcţiei, ne fac să atribuim acest edificiu unei bazilici paleocreştine
- construcţia nu a fost distrusă violent;
- prezenţa masivă numai a fragmentelor de ţigle şi olane, dovedeşte că materialul întreg a fost selectat şi folosit într-un moment ulterior, neprecizat;
- elevaţia bazilicii a fost ridicată numai din piatră iar acoperişul din ţigle şi olane;
- pentru moment, încadrarea cronologică a bazilicii este asigurată de cele 18 monede descoperite în săpătură, care sigur se eşalonează pe tot parcursul secolului al IV-lea;
- în aval şi amonte de bazilică, prin cercetări arheologice au fost descoperite numeroase materiale arheologice datate în sec. IV-V, ce presupun existenţa unei întinse locuiri rurale
- existenţa unei bazilici paleocreştine, în acest loc şi în acest moment, ridică aspecte deosebite privind consistenţa stăpâniri romane la nordul Dunării, după recucerirea constantiniană. [Ion Stîngă]
Rezumat:
În vara anului 2006, apele crescute ale Dunării au scos la iveală, în malurile prăbuşite, mai multe situri arheologice, printre care şi cel de la Izvoarele. Materialul arheologic descoperit în săpătură este destul de sărac dar suficient pentru o încadrare cronologică destul de strânsă. Au fost descoperite mai multe monede datate preliminar pe tot parcursul secolului IV (posibil şi în secolul al V-lea). Descoperirea unei bazilici paleocreştine, în acest loc şi în acest moment, ridică aspecte deosebite privind consistenţa stăpâniri romane la nordul Dunării, după recucerirea constantiniană.