Izvoare | Comuna: Dumbrava Roşie | Judeţ: Neamţ | Punct: La Izvoare | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 120815.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dumbrava Roşie
Localitate:
Izvoare
Punct:
La Izvoare
Localizare:
| 120815.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ceauşu | Silviu | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Gafincu | Alexandru | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Ciprian-Dorin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
În anul 2017 au continuat cercetările arheologice sistematice din extremitatea sudică actuală a tell-ului calcolitic de la Izvoare. În această zonă se află numai niveluri de locuire suprapuse aparţinând fazei Cucuteni A, nu şi culturii Precucuteni.
Investigaţiile s-au derulat în cuprinsul Secţiunii I (S. I), amplasată pe proprietatea Comunităţii Penticostale şi orientată pe direcţia vest-est. Aceasta a fost extinsă spre est, astfel încât în prezent are 70 m lungime, 2-5 m lăţime şi o suprafaţă totală de 196 m2. Secţiunea I (S. 1) este actualmente împărţită în 9 sectoare (St. 1-9) prin intermediul a 8 martori stratigrafici (M. 1-8) şi în 47 de carouri (A 1-33; B 1-13; C 10).
Întreg sedimentul rezultat în urma săpăturii a fost tamisat, artefactele au fost recoltate exhaustiv, iar înregistrarea datelor s-a făcut după un sistem de coordonate tridimensional, raportat la punctul „0” (zero) al sitului.
Săpăturile s-au concentrat în jumătatea estică a Secţiunii I (S. I). În această parte se regăseşte spaţiul liber de complexe dintre zona locuită (ocupată de resturile construcţiilor incendiate şi gropi) şi sistemele defensive antropice, precum şi cele două şanţuri de apărare (cu o zonă liberă între ele), cercetările fiind extinse însă şi în exteriorul suprafeţei împrejmuite a sitului.
Zona ocupată de resturile construcţiilor incendiate şi gropi se află în jumătatea vestică a Secţiunii I (S. I) şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 116 m2 (lungimea: 28-30 m; lăţimea: 2-5 m).
Zona liberă dintre spaţiul locuit şi sistemele defensive antropice a fost cercetată integral în această campanie, ea ocupând o suprafaţă de aproximativ 38 m2 (lungimea: 19 m; lăţimea: 2 m).
Sistemul defensiv constă în unul sau două şanţuri de apărare identificate în urma prospecţiunilor geofizice efectuate în anul 2015 de către echipa de specialişti germani a Institutului de Pre- şi Protoistorie Erlangen din cadrul Universităţii „Friedrich-Alexander” Erlangen-Nürnberg, coordonată de Dr. Carsten Mischka. Cele două anomalii magnetice identificate sunt orientate relativ pe direcţia nord-sud, acestea străbătând transversal Secţiunea I (S. I). Primul şanţ de apărare (cert), se află spre interior şi pare a avea o lăţime maximă de cca. 5 m, iar cel de-al doilea şanţ (incert), se află spre exterior şi pare a avea o lăţime maximă de cca. 4 m. Distanţa dintre ele este de aproximativ 5 m.
Zona exterioară celei împrejmuite a sitului are o suprafaţă de aproximativ 14 m2 (lungimea: 7 m; lăţimea: 2 m). Aceasta a fost cercetată integral în cursul campaniei.
În urma cercetărilor efectuate în anul 2017 au fost descoperite fragmente ceramice, resturi faunistice, reprezentări plastice antropomorfe şi zoomorfe, piese de piatră cioplită şi şlefuită, artefacte de uz casnic, podoabă şi cult, aparţinând îndeosebi complexului cultural Precucuteni-Cucuteni.