Izvoare | Comuna: Dumbrava Roşie | Judeţ: Neamţ | Punct: La Izvoare | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Tell;
Cod RAN:
| 120815.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dumbrava Roşie
Localitate:
Izvoare
Punct:
La Izvoare
Localizare:
| 120815.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Ceauşu | Silviu | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Mischka | Carsten | participant | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
| Tasimova | Imren | participant | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
| Niessner | Andreas | participant | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
| Hattermann | Merlin | participant | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
| Grigoraș | Valentin | participant | Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice Bucureşti / Filiala Centrul de Cercetări Biologice "Stejarul" Piatra-Neamţ |
Raport:
Dată fiind importanţa ştiinţifică deosebită pe care o prezintă pentru eneoliticul românesc şi pentru complexul cultural Precucuteni- Cucuteni-Tripolye (vestigiile preistorice descoperite datând din fazele Precucuteni II şi III, precum şi din etapele Cucuteni A1 , A2 şi A3 ), în anul 2015, după o pauză de peste două decenii, au fost reluate cercetările arheologice cu caracter sistematic şi interdisciplinar de la Izvoare, sit pentru care în literatura de specialitate au mai fost folosite de-a lungul timpului şi alte toponime, respectiv „Dealul Boteştilor” sau „La Iaz”. Renumitul tell are forma relativ ovală, cu diametrul mare de aproximativ 150 m şi diametrul mic de circa 100 m. Staţiunea se află în marginea de est a satului, în imediata apropiere a unor iazuri şi a drumului judeţean care leagă localităţile Izvoare şi Piatra-Neamţ. Extremitatea sud-vestică a depunerii antropice eneolitice se află pe terenul fostului Gostat, actualmente în proprietatea Comunităţii Penticostale Piatra-Neamţ a Cultului Creştin Penticostal din România. Extremitatea nord-vestică este pe proprietatea Centrului de Cercetare şi Prelucrare a Plantelor Medicinale „Plantavorel” din Piatra-Neamţ, aici găsindu-se în prezent şi ruinele unei construcţii dezafectate. Cea mai mare parte a staţiunii este ocupată de proprietăţile cetăţenilor Solomon Mihai (utilizată exclusiv în scop agricol) şi Vartic Gheorghe (care are amplasate aici casa, anexele gospodăreşti şi grădina). La nord-est şi sud-est de sit au fost realizate mai multe captări de apă moderne de către firma „Feromet”. Una dintre acestea străbate staţiunea pe direcţia NV-SE, afectând în mare măsură depunerile antropice, ca de altfel şi drumul comunal ce o străbate pe direcţia SV-NE şi face legătura între localităţile Izvoare şi Doina.
În anul 2015 au fost efectuate aici primele prospecţiuni geomagnetice şi SIG (modelarea digitală a terenului), precum şi câteva sondaje în imediata apropiere a sitului, în vederea obţinerii unor date privind caracteristicile mediul înconjurător, prin prelevarea şi analizarea (pedologică, palinologică şi sedimentologică) unor eşantioane de sedimente. Totodată, a fost efectuată o ridicare topografică în sistem STEREO 70 şi o georeferenţiere a sitului. Pe viitor se intenţionează realizarea şi a altor tipuri de cercetări arheologice interdisciplinare (analize privind rezistivitatea electrică a solului, aerofotometrice, arheobotanice, arheozoologice, petrografice, pirotehnologice, datări radiocarbon, constituirea unor colecţii de referinţă de natură petrografică, botanică şi zoologică sau demersuri de arheologie experimentală). Aceste proiecte vor fi posibile ca urmare a colaborărilor existente între specialiştii Complexului Muzeal Judeţean Neamţ şi cei ai unor prestigioase instituţii de cercetare din ţară şi străinătate.
Datele preliminare ale prospecţiunilor geomagnetice evidenţiază în premieră existenţa cel puţin a unuia sau poate chiar a două şanţuri dispuse în partea de est a staţiunii.
În 2015, ca de altfel şi în anii următori, săpătura arheologică va afecta depunerea antropică de pe proprietatea Comunităţii Penticostale Piatra-Neamţ. Aceasta are o suprafaţă de aproximativ 200 m2. În cuprinsul său a fost trasată o secţiune (S. I), împărţită în sectoare prin martori stratigrafici de 0,50 m lăţime, dispuşi la 8 m unul de altul, precum şi în carouri cu latura standard de 2 m. Punctul „0” al şantierului arheologic se află la aproximativ 337 m altitudine absolută.
În noua campanie derulată aici s-a degajat parţial nivelul vegetal de la partea superioară a depunerii antropice preistorice, care este destul de afânat, are culoarea neagră, granulometrie mare şi grosimea de 0,05-0,50 m. În cuprinsul său au fost identificate fragmente ceramice, resturi osteologice, artefacte de lut ars, piatră (cioplită şi şlefuită) şi os-corn. Artefactele descoperite sunt în general fragmentare şi corodate şi aparţin fazei Cucuteni A.
Cele mai importante rezultate constau în identificarea parţială a resturilor puternic incendiate ale unei construcţii de suprafaţă din faza Cucuteni A, de formă rectangulară, orientată pe direcţia est- vest. Aceasta a fost ridicată pe un pat de lut aşternut pe sol, care avea probabil rol protector împotriva umidităţii. Peste amenajarea de lut a fost aşezată structura lemnoasă a platformei, din care s-au mai păstrat doar amprentele, dispusă perpendicular pe axul lung al construcţiei, exceptându-se zona vetrei. Ulterior, platforma a fost acoperită cu un strat consistent de lut ce constituia podeaua, care de-a lungul perioadei de funcţionare a construcţiei a beneficiat de mai multe refaceri. Vatra, tot de formă rectangulară, a fost construită în zona cruţată din podea şi a avut două faze de utilizare, marcate de plăcuţe cu aspect mozaicat, suprapuse. Resturile pereţilor prăbuşiţi erau destul de inconsistente şi discontinui. Din păcate, construcţia – ca şi vatra de altfel – au fost afectate de numeroase deranjamente antropice şi bioperturbaţii. Înspre colţul de nord-vest al structurii a fost identificată o depunere rituală ce constituia probabil ritul său de fundare. Acesta consta într-o lentilă consistentă de cereale, acum carbonizate, şi o teslă de piatră şlefuită, de mari dimensiuni, fără urme de utilizare, care au fost depuse sub platformă, peste amenajarea de lut. Investigarea restului construcţiei va avea loc în campaniile viitoare, când – pe baza inventarului – vom putea preciza cu exactitate cărei etape a fazei Cucuteni A îi aparţine aceasta.