Istria | Comuna: Istria | Judeţ: Constanța | Punct: Sectorul Basilica cu criptă | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Istria, județul Constanţa. Sectorul Basilica cu criptă
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Structură de cult/religioasă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
CONSTANŢA
Unitate administrativă:
ISTRIA
Localitate:
ISTRIA
Punct:
Sectorul Basilica cu criptă
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Achim | Irina | responsabil sector | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dima | Mihai | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Obiectivele campaniei arheologice 2021 După o întrerupere de doi ani (2019 și 2020), datorată în parte situației sanitare mondiale, cercetarea a fost reluată în 2021 în sectorul Basilicii cu criptă. Cercetarea a vizat explorarea unui perimetru restrâns, la vest, respectiv nord de basilica paleocreștină, până la limita estică a clădirilor de pe flancul nordic al Pieței Mari [*1] a orașului roman-târziu (Fig. 1–2). A fost avută în vedere completarea stratigrafiei generale a zonei din fața edificiului creștin de cult, precum și stabilirea raporturilor stratigrafice ale străzii A cu construcțiile identificate de A. Petre pe latura de nord a Pieței Mari. Perimetrul supus investigării, imediat la vest de casetele B3 și C3 deschise în campania 2018, a fost la rândul său împărțit în două casete, B4 și C4, de dimensiuni egale (4 x 4 m), cu un martor de 1 m lățime față de precedentele suprafețe cercetate [*2] (Fig. 1, 3). Au fost supuse investigării două amenajări antice pentru evacuarea apelor pluviale, o groapă modernă de intervenție [*3], precum și un nivel de distrugere prin incendiere atribuibile perioadei romane târzii și romano-bizantine (Fig. 4). Rezultate imediate ale cercetării. Descrierea secţiunilor din sectorul nord Caseta C4 (Fig. 3–5) Secțiunea măsoară 4 x 4 m și pentru o înregistrare cât mai exactă a artefactelor descoperite a fost convențional împărțită în patru carouri numerotate A1 și A2 (în jumătatea sa vestică), respectiv B1 și B2 în jumătatea estică a casetei. Numărătoarea carourilor a început dinspre nord, în sensul acelor de ceasornic. Un martor de 1 m lățime separă caseta C4 de caseta C3 (2018), situată la est și de caseta B4 (2021), situată la nord. La vest se află Încăperea 1 din nucleul de locuire cercetat de A. Petre pe latura de nord a Pieței Mari, în campaniile 1958 și 1959. Ca și casetele B3 și C3 practicate în anul 2018, secțiunile din anul 2021 se situează la nord și nord-vest de basilica creștină de pe latura de est a Pieței Mari, spre sud până la limita nordică a Pieței Mari. În perimetrul acestei casete, în suprafața expusă în cursul săpăturilor s-au conturat clar două zone distincte : - în jumătatea nordică a casetei, lipsită de structuri constructive, o vastă groapă de intervenție din cercetări și lucrări de teren anterioare, cel mai probabil toate datând din diferite momente ale secolului XX; groapa a fost reumplută cu materiale diverse, printre care remarcăm 13 dale de calcar (de dimensiuni mari și grosimi importate, unele sparte în bucăți mai mici și păstrate pe loc după reumplerea cu pământ a acestei zone) – fig. 5; - în jumătatea sudică a casetei, un nivel probabil contemporan cu ultimele faze ale străzii A identificate de A. Petre cu ocazia cercetărilor sale din anii 1958 și 1959, care se compune din două rigole de evacuare a apelor uzate, care urmează un traseu est-vest și între ele, un posibil spațiu de circulație (pietonală?) – fig. 4. Groapă modernă de intervenție care ocupă carourile A1 și B1 în întregime și doar parțial caroul A2 este, de fapt, o vastă arie de intervenție datând din epoca modernă (Fig. 5–6). Are o formă ovalară și a fost pusă în evidență încă de la suprafața solului actual (respectiv adâncimea medie de 0,83 m, comparabilă cu cea a depunerilor superioare de pe strada A, aflată imediat la est). În această zonă a săpăturii, cercetarea a continuat în adâncime circa 60 cm față de limita superioară a săpăturii, până la adâncimea maximă de 1,34 m. În umplutura acestui sondaj atribuit de A. Petre săpăturilor întreprinse de Scarlat Lambrino în perimetrul Basilicii cu criptă în perioada interbelică, la adâncimi diverse, regăsim 14 dale de calcar de dimensiuni mari, întregi sau sparte pe loc. Pământul de umplutură era de culoare brun-cenușiu, afânat, cu numeroase pietre de toate dimensiunile (șisturi și calcare), amestecat cu fragmente ceramice și osteologice, precum și cu diverse alte elemente (resturi de ciment, cutii de conserve și sticle de plastic). Am putut constata că cinci dale din cele identificate în umplutura gropii prezentau un epanelaj oblic și anatiroză, fiind foarte asemănătoare ca tehnică de prelucrare cu dale aflate in situ în zona Porții Mari, amplasate în această zonă cu ocazia lucrărilor de restaurare ale incintei romane târzii și ale pavajului Pieței Mari/Porții Mari, în ultimele decenii ale secolului XX. Profilul nordic al secțiunii permite observația că la partea sa superioară groapa a fost reacoperită cu pământ galben sau galben-cenușiu, poate cu ocazia lucrărilor de conservare primară din zona clădirilor de pe latura de nord a Pieței Mari. Această situație stratigrafică este validată și de profilul vestic al secțiunii. Observațiile lui A. Petre rămân perfect valide, cu singurul amendament că în zona depresiunii rezultate post săpăturile din perioada interbelică și după săpăturile lui AP are loc o reintervenție ocazionată de lucrările de restaurare din zona Porții Mari și a Pieței Mari, care ar fi putut presupune existența unui punct de lucru pentru prelucrarea pietrei. Această observație ar putea valida existența unui număr așa de mare de dale de pavaj descoperite în săpătura din campania curentă, dar fără legătură cu vreo structură constructivă aflată în perimetrul explorat. Groapa modernă de intervenție se întindea spre nord și în secțiunea vecină, unde produce perturbări stratigrafice majore semnalate deja de A. Petre, practic jumătatea sudică a casetei B4 fiind ocupată de această intervenție. Este de remarcat și faptul că în acest segment al săpăturii (jumătatea sudică a casetei B4) nu apar deloc dale de calcar de tipul celor identificate în caseta C4. La sud de groapa de intervenție descrisă mai sus este de notat existența unui sistem de drenare a apelor uzate (două rigole amenajate din elemente plane din piatră, uneori blocuri mari, reutilizate) (Fig. 4–5). Cele două rigole, denumite Rigola 1 și 2 ocupă cea mai mare parte a caroului B2, respectiv cadranul sud-estic al casetei, în direcția casetei C3, la limita vestică a străzii A. Cele două amenajări, destul de rudimentare, au apărut aproape la suprafața solului actual, după îndepărtarea stratului vegetal modern. Rigola 1 (situată la limita sudică a gropii moderne de intervenție – Fig. 4–5) este o structură cu traseu rectiliniu, longitudinală, orientată est-vest, care ar putea să reprezinte o amenajare cu rol utilitar în conexiune cu fazele târzii ale străzii A, aflată la mică distanță la est (secolul VI p.Chr). Este pusă în evidență pe o lungime de circa 2 m, la adâncimi cuprinse între 1,02 m și 1,12 m. Este realizată din trei blocuri de calcar fasonate, dintre care unul este o piesă de arhitectură reutilizată (orificii de montare vizibile pe fața exterioară dreaptă a piesei), lărgimea canalului de scurgere fiind de circa 12 cm. Primul bloc de la est este încadrat de blochete de șist verde, cu suprafața superioară plană, iar spre vest, unde amenajarea nu mai este reperabilă, o aglomerare de piatră de dimensiuni mici și medii ar fi putut servi de pat de așteptare pentru această instalație astăzi dispărută în zona indicată. Din depunerile de deasupra acestei amenajări a fost recoltată de la adâncimea de 0,92 m o monedă de bronz care va fi analizată în perioada următoare (număr de inventar – 105). La sud de Rigola 1 a fost identificată o altă amenajare similară, Rigola 2, care pare să fie contemporană cu precedenta (Fig. Fig. 4–5). Este o amenajare longitudinală, orientată est-vest, al cărei traseu corespunde în linii mari canalizării C4 identificată în 2018 la colțul exterior nord-vestic al basilicii creștine din vecinătate. Traseul său poate fi urmărit pe circa 3,20 m lungime, spre vest fiind perturbată de groapa modernă descrisă anterior. La est rigola este mai degrabă o amenajare extrem de rudimentară din șisturi verzi, în timp ce la extremitatea sa vestică, rigola 1 este realizată din două blocuri de calcar de mari dimensiuni, din care unul de proporții considerabile (calcar cochilifer, L=0,95 m, l=0,55 m, canal de scurgere cu o lărgime de maximum 11 cm). Cele două rigole sunt paralele, între ele fiind amenajat un spațiu de circulație reprezentat de un complex depozițional din șisturi verzi, cu suprafață superioară plană, care prezintă numeroase lacune, cu o lărgime maximă de 0,80 m, aflat la adâncimi comparabile cu structurile învecinate. Succesiunea stratigrafică în zona profilului de vest al casetei permite observația că două straturi succesive conținând preponderent pământ galben nivelează, în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului XX, groapa modernă de intervenție. Caseta B4 (Fig. 4, 6) Este amplasată la nord de precedenta, la vest de caseta B3 și este de dimensiuni identice cu caseta C4 ( 4 x 4 m). Materialele arheologice rezultate în cursul săpăturii au fost recoltate pe carouri, numerotate A1, A2/jumătatea vestică și B1, B2/jumătatea estică, iar numărătoarea carourilor s-a făcut de la nord spre sud. În plus de groapa modernă de intervenție care se întinde pe o bună parte din suprafața casetei, cuprinzând practic jumătatea sa sudică, nicio altă structură constructivă din zidărie nu a fost identificată în acest perimetru. De altfel, dat fiind timpul de săpătură extrem de limitat, în această secțiune cercetarea a avansat destul de puțin în adâncime (circa 0,45 m) față de nivelul actual de călcare (materialul ceramic destul de numeros în umplutura gropii moderne fiind recoltat de la adâncimi cuprinse între 0,75 și 1,32 m). Este totuși de remarcat existența, în jumătatea nordică a casetei, unei structuri constructive din materiale ușoare (cel mai probabil chirpic) distrusă prin incendiere, așa cum o sugerează stratul de argilă rubefiată, cu urme de cărbune de lemn, posibil elemente de acoperiș ale construcției care se întindea spre nord. Ar fi de notat și faptul că în zona carourilor A1 și în cea mai mare parte a caroului B1 vecin materialele arheologice sunt rare, iar singura monedă de bronz descoperită în secțiune a apărut în apropierea profilului vestic, la limita carourilor A1 și A2. Cercetările arheologice realizate în anul 2021 în zona de la nord de Basilica cu criptă reprezintă doar un alt exemplu dintr-o lungă serie din domeniul cercetării sistematice românești, în confruntarea sa cu penuria de forță de muncă și cu situația sanitară globală. În pofida progreselor științifice modeste realizate în campania 2021, scurta cercetare de anul acesta a furnizat informații valoroase privind modul în care au fost organizate și conduse o serie de lucrări de restaurare în interiorul cetății romane târzii, aceste lucrări provocând bulversări stratigrafice incontestabile în perimetrul de la nord și vest de basilica creștină. Așa cum se precizează în preambulul acestui raport, obiectivele științifice ale campaniei 2021 rămân în vigoare și se cer rezolvate într-o campanie ulterioară. Dacă săpăturile conduse la nord de basilica creștină în anul 2018 au permis redezvelirea unei părți importante din traseul străzii A care conecta edificiul creștin cu flancul nordic al străzii care conducea la poarta mare a orașului roman târziu, ele nu au oferit însă și posibilitatea extinderii cercetării spre sud, în zona din fața basilicii. Acest deziderat nu a putut fi materializat nici în campania 2021, aspect care face o dată în plus necesară continuarea cercetării în microzona urbană dominată de Basilica cu criptă. Este deci utilă, din această perspectivă, continuarea săpăturilor în zonele care au făcut obiectul cercetării în 2018 și 2021, până la limita estică a complexului arhitectural de pe latura de nord a Pieței Mari, cu scopul de a stabili o diagramă cronologică cât mai completă cu putință a edificiilor romane, romane târzii și protobizantine reperate aici. Concomitent, se cere lămurită, fie numai și secvențial, organizarea și evoluția în timp a arterelor de circulație dintr-o zonă a Histriei intens ocupată de-a lungul întregii sale existențe.
Bibliografie:
1. Achim, Dima (2018): I. Achim, M. Dima, 35. Istria, com. Istria, județul Constanța [Histria]. Punct: Basilica cu criptă, în CCA 2018, București–Sibiu 2019, p. 90–96;
2. Munteanu (2011): F. Munteanu, Contribuții la topografia Histriei romane târzii (II), SCIVA 62.3–4, 2011, 233–249;
3. Petre (1962): A. Petre, Sectorul « Poarta Mare », în E. Condurachi și colaboratorii, Șantierul Histria, MCA 8, 1962, 389–396;
4. Stefan (2019): A.S. Stefan, Histria. Photographies aériennes et topographie générale : paléo-environnement, configurations urbaines, installations portuaires, nécropole tumulaire, voies vers la chôra (VIIe s. av. J.-C. – VIIe s. ap. J.-C.), 9–92;
5. Ștefan (1974): A.S. Ștefan, Cercetări aerofotografice privind topografia urbană a Histriei I. Epoca romană (sec. I–III e.n.), Revista muzeelor și monumentelor. Monumente istorice și de artă 43.1, 1974, 39–51.
6. Ştefan (1975): Al.S. Ştefan, Cercetări aerofotografice privind topografia urbană a Histriei: II. Epoca romană târzie (sec. III–IV e.n.), Revista muzeelor și monumentelor. Monumente istorice și de artă 44.2, 1975, 51–62.
2. Munteanu (2011): F. Munteanu, Contribuții la topografia Histriei romane târzii (II), SCIVA 62.3–4, 2011, 233–249;
3. Petre (1962): A. Petre, Sectorul « Poarta Mare », în E. Condurachi și colaboratorii, Șantierul Histria, MCA 8, 1962, 389–396;
4. Stefan (2019): A.S. Stefan, Histria. Photographies aériennes et topographie générale : paléo-environnement, configurations urbaines, installations portuaires, nécropole tumulaire, voies vers la chôra (VIIe s. av. J.-C. – VIIe s. ap. J.-C.), 9–92;
5. Ștefan (1974): A.S. Ștefan, Cercetări aerofotografice privind topografia urbană a Histriei I. Epoca romană (sec. I–III e.n.), Revista muzeelor și monumentelor. Monumente istorice și de artă 43.1, 1974, 39–51.
6. Ştefan (1975): Al.S. Ştefan, Cercetări aerofotografice privind topografia urbană a Histriei: II. Epoca romană târzie (sec. III–IV e.n.), Revista muzeelor și monumentelor. Monumente istorice și de artă 44.2, 1975, 51–62.
Note:
1.
Grupul I de construcții de pe latura de nord a Pieții Mari, complex care se întinde între străzile A și B după notațiile folosite de A. Petre (vezi Petre 1962, în particular p. 392-396, pl. IV; o relectură critică a construcțiilor de pe latura de nord a Pieței Mari este oferită de Munteanu 2011, în particular p. 236–238, fig. 1–4. Îi datorăm, de asemenea, lui A.S. Stefan o nouă sinteză privind topografia generală a Histriei (Stefan 2019, p. 73-79, fig. 35, 37), care în pofida imensei sale documentații nu oferă o imagine mai cuprinzătoare decât cea deja conturată în contribuțiile mai vechi ale autorului (Ștefan 1974; Ştefan 1975).
2.
Obiectivele și rezultatele campaniei 2018 au fost detaliate în raportul care a urmat acestei cercetări - Achim, Dima 2018. Ca și în anul 2018, în campania 2021 toate adâncimile au fost măsurate cu luneta optică și au fost raportate la un punct de referință situat pe zidul perimetral nord al basilicii creștine aflate în imediata vecinătate a zonei investigate.
3.
În raportul său de săpătură posterior campaniei arheologice din 1959, A. Petre identifică în teren, fără însă să descrie în detaliu această vastă zonă de intervenție modernă, pe care o numește „sondaj” sau „groapă” și pe care o atribuie săpăturilor întreprinse de Scarlat Lambrino, în perioada 1927–1943 – vezi Petre 1962, p. 392, pl. IV (încăperea 1).