Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Histria D | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Antichitate; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Perioada modernă; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Neatribuit; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Terme; Descoperire monetară; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Histria D
Sector:
Sector RTS (Zid Roman Timpuriu Sud)
Localizare:
| 62039.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Angelescu | Mircea Victor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nastasi | Irina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
În efortul de a aduce noi date privind incintele histriene, campania 2014 a marcat deschiderea unui nou sector în partea de sud a sitului, în spaţiul adiacent feţei interioare a incintei romane timpurii. Sectorul RTS este delimitat de: Poarta I, porţiunea de curtină până la flexiunea incintei şi latura acesteia de după flexiune, până în capătul ei de sud, Mixindril, depresiunea din mijlocul cetăţii romane timpurii şi spaţiul aferent complexului Terme II.
Pentru lămurirea unor aspecte generale referitoare la organizarea urbană din spaţiul amintit s-a trasat o secţiune orientată N-S între axul porţii I şi curtina dintre flexiune şi următorul bastion dinspre sud (curtina 2 şi bastionul B). Orientarea secţiunii S1 a fost dată de axul porţii I, pe care S1 îl taie perpendicular.
Rezultatele vizate prin deschiderea S1 sunt următoarele:
- surprinderea nivelului străzii care intra în cetate prin Poarta K şi obţinerea unei situaţii stratigrafice nederanjată de săpăturile vechi pentru a putea verifica cronologia acestei incinte;
- surprinderea direcţiei axului arterei de acces în cetate prin poarta I;
- surprinderea unor trasee de ziduri şi raportarea lor la direcţia incintei şi a străzii amintite;
- verificarea topografiei Histriei romane timpurii propuse de Al. Ştefan pentru sectorul adiacent incintei corespunzătoate acestei perioade şi obţinerea d enoi date privind urbanismul histrian roman timpouriu;
- identificarea săpăturilor vechi (Z3, săpăturile din timpul operaţiunilor de restaurare a porţii I, a şanţului de dezvelire a feţei intrerioare a incintei, degajat în prima parte a secolului XX) sau a diferitelor intervenţii moderne, neconsemnate în publicaţii;
Secţiunea S1 – date tehnice
După curăţarea vegetaţiei din zona Porţii I (pe tot traseul fostei secţiuni Z3 şi a extinderii ei spre nord), pe linia S1 şi pe coama incintei între bastioanele B şi C) a fost trasată Secţiunea S1, cu lungime de 60 m. În paralel a fost practicat un mic sondaj de 2x2 m, între capătul de N al S1 şi poarta I, în cel mai de jos punct al intervenţiilor moderne (Z3 şi extinderea ei spe nord în vederea restaurării porţii I), pentru a se identifica nivelul pe care s- a oprit vechea săpătură. Pe trei sferturi din suprafaţa dezvelită, la
15 cm sub nivelul de călcare actual (format de fapt din pământul scurs din malurile vechii secţiuni Z3), s-a conturat marginea unei platforme de culoare albă, alcătuită din piatră de calcar mărunţită, orientată E-V şi mărginită de un strat de pământ negru, probabil un şanţ. Cota la care apare, precum şi materialul din pământul scos atât din sondaj, cât şi din capătul de nord al S1 indică apartenenţa sa la o perioadă anterioară celei romane timpurii, care constituia obiectivul investigaţiilor arheologice din această zonă.
În prima fază a cercetării s-au deschis cele două capete ale secţiunii. În partea din dreptul Porţii I a fost degajată o porţiune de 6 m din lungimea S1, ajungându-se până la o adâncime de 1,5 m, până la care nu s-a înregistrat niciun strat antic nederanjat, ci numai pământul scurs din săpăturile vechi, amestecat cu fragmente elenistice, romane şi moderne. Singulul material databil apărut aici, însă în pământul scurs de pe maluri în săpătura veche, este un fragment de amforă din Chersones, mai exact, o toartă ştampilată cu numele astinomului Νάνων, databilă în a doua jumătate a secolului III a.Chr. Din cauza timpului scurt avut la dipsoziţie în campania 2014 şi a numărului limitat de muncitori, am încheiat adâncirea în această parte a secţiunii şi am concentrat ambele echipe de muncitori în capătul de sud al S1, unde stratigrafia antică nu era deranjată la fel de mult precum în partea sa nordică.
Suprafaţa porţiunii săpate în sudul S1 este de 15 x 2 m (deoarece S1 pică oblic pe incintă numerotarea carourilor s-a început de pe coama emplectonului incintei, S1 numărând în prezent 8 carouri de 2 x 2 m, fără extinderea spre sud). În urma înregistrării colţului unui edificiu construit în tehnica opus mixtum, orientat NV-SE, S1 a fost lărgită spre sud cu încă 2 m, pe o lungime de 10 m (carourile 1bis – 5bis), pentru surprindearea în întregime a laturii sale de SV şi mai ales a colţului de S.
Complexe
C1
Edificiul are plan dreptunghiular, cu latura scurtă de 4 m. Niciuna dintre cele două laturi lungi nu a fost degajată pe întreaga sa lungime, ambele intrând în profilul de vest al secţiunii (cea de SV a fost curăţată pe o lungime de 0,65 m, iar cea de NE pe 4,35m. Orientarea edificiului este NV-SE. Este construit din piatră şi cărămidă, legate cu mortar. Din elevaţie s-au păstrat numai patru asize de cărămidă, pe o înălţime de 0,35 m. Fundaţia este din piatră nefasonată. Grosimea zidurilor pare să fi atins 0,65 m. Toate feţele interioare ale celor trei laturi surprinse în săpătură au fost distruse din vechime, însă grosimea zidurilor poate fi stabilită în funcţie de dispunerea cărămizilor în interiorul colţului de vest. Pe latura de SE se înregistrează o intervenţie ulterioară, care poate fi interpretată fie ca reparaţie, fie ca blocarea unei intrări. Lăţimea mică a porţiunii completate cu piatră legată cu mortar pare să indice mai degrabă o reparaţie.
A doua intervenţie ulterioară construcţiei C1 este reprezentată de construirea unui zid alcătuit din piatră de dimensiuni medii, nefasonată, legată cu mortar cu o compoziţie asemnănătoare cu cea a mortarului folosit la ridicarea C1, însă cu o tentă uşor mai închisă. Acest zid are axa longitudinală paralelă cu cea a zidului de NE al C1 şi este strâns lipit de el. Zidul de NE al C1 este demantelat până la ultima asiză de cărămidă, şi pare să marcheze un nivel de călcare interior dintr-o a doua fază a C1. La curăţarea acestei asize de cărămidă, a fost descoperită, între cele două ziduri, o monedă de la Severus Alexander, care ar marca un terminus ante quem pentru încheierea celei de-a doua faze de funcţionare a C1. Prin urmare, prin raportare la cronologia histriană, existenţa edificiului C1, cu cele două etape ale sale, s-ar încadra în perioada corespunzătoare nivelurilor I B şi I C.
Mormântul M1
Scheletul, aparţinând unui copil mic, orientat cu capul spre vest, cu mâna dreaptă îndoită pe piept, era marcat de o linie de pietre înfipte pe cant în stratul brun-cafeniu, care marchează ultimul nivel antic din zonă. Orientarea sa, poziţia mâinii drepte, adâncimea de conturare (imediat sub vegetal), cât şi parapetul de piatră de pe latura de nord a scheletului îl include în categoria descoperirilor funerare din aceeaşi arie cercetată în anii 50 ai secolului XX60.
Stratigrafie
- stratul de dărâmătură compactă, surprins peste edificiul C1 numai pe o parte din latura sa de sud, a fost înregistrat de o parte şi de alta a incintei61 şi pare să aparţină şi în cazul de faţă stratului de distrugere finală a incintei romane timpurii (adâncimea la care apare şi componenţa sa); caracterul discontinuu al acestui strat în S1 se explică prin existenţa mai multor intervenţii moderne în zonă, înregistrate pe profilele secţiunii, unele dintre ele ajunse până la asiza superioară păstrată a laturilor lui C1; de remarcat faptul că piatra pare să provină din emplectonul incintei şi apare peste asiza superioară de cărămidă a C1 şi peste şanţul săpat pe lângă zidurile sale, ceea ce indică o operaţiune organizată de spoliere a monumentelor romane timpurii din această parte, din care au fost alese blocurile de piatră fasonată; după încheierea acestei operaţiuni, în lipsa paramentelor, emplectonul incintei a alunecat treptat de o parte şi de alta a fostei incinte.
- Sub acesta apare un strat brun cafeniu, ce aparţine ultimei etape de viaţă în zonă; acestuia îi corespunde M1 şi groapa de demantelare a zidurilor C1, din care au fost recuperate blocurile de piatră din asizele superioare; groapa de demantelare se observă în grund pe o parte şi pe alta a laturii de NE a C1, taie nivelul de călcare dintre incintă şi C1 şi bulversează interiorul C1, unde se adânceşte până la – 2,25 m, faţă de nivelul actual de călcare. Feţele interioare ale zidurilor C1 sunt distruse în totalitate acum, iar spaţiul rămas gol după săparea gropii este umplut cu moloz provenit probabil din prăbuşirea, în timp, a ceea ce a rămas în picioare din C1 (piatră de dimensiuni diferite, cărămidă, dale de pavaj, fragmente de olane, funduri de amfore cu strat gros de mortar pe ele, mult mortar – în general material de construcţie deteriorat din antichitate).
- Lutuială galbenă, groasă de 0,20 m surprinsă numai pe o mică porţiune, tăiată pe de o parte de şanţul modern de dezvelire a incintei şi de şanţul antic de demantelare a C1 pe de altă parte; această lutuială nivela un strat de dărâmătură şi o linie de zid format din blocuri de piatră de dimensiuni medii, legate cu pământ şi orientat N-S; orientarea total diferită a zidului, tehnica de construcţie, neutilizarea mortarului ca liant şi materialul recoltat din nivelul ce îi corespunde îl plasează într-o epocă pre-romană.
Intervenţii moderne:
Pe profilul de V se disting două intervenţii moderne. Prima este şanţul de dezvelire a feţei interioare a incintei, lată de aproximativ 1 m. A doua se observă în capătul de N al S1, şi are
forma unui şanţ îngust de aproximativ 1 m, care taie vegetalul până la limita cu stratul burn-cafeniu. Acestua din urmă se distinge şi pe profiului de E, unde se observă încă o groapă de dimensiuni mai mari şi neregulată ca formă, care a atins faţa dinspre NE a zidului cu piatră şi mortar. În urma acestei săpături au fost dislocate pietre din faţa exterioară a zidului şi a fost înlăturată o parte din dărâmătura interioară a C1. În continuare, pe profilul de E al caroului 4 bis, se observă încă o groapă, cu aspect neregulat, la aproximativ 10 cm distanţa de prima.
Concluzii preliminare
- C1 respectă orientarea zidului de incintă roman timpuriu, fiind contemporan cu funcţionarea sa.
- Stratigrafia este deranjată de groapa antică de demantelare a zidurilor lui C1, dar şi de o serie de intervenţii moderne.
- Singurul nivel surprins clar în capătul de S al S1 este stratul de lut galben, care, având vedere complexul pe care îl nivelează, poate fi considerat cel mai vechi nivel roman timpuriu, cel corespunzător ridicării incintei de după flexiune şi a ridicării C1; această nivelare, lată de 1,75 m (din care acum se păstrează
numai 0,50 m) reprezintă un spaţiu pietonal, ce însoţea probabil incinta pe toată lungimea ei, facilitând accesul către treptele bastioanelor ce flancau porţile.
- Într-o etapă ulterioară, lui C1 i-a fost adosat un zid din piatră legată cu mortar, de-a lungul feţei exterioare a laturii de NE a edificiului, lipit de aceasta. Campaniile viitoare vor lămuri utilitatea sa.
Note:
1.
58. Z47 (orientat N–S, paralel şi suprapus de incintă, traseul continuă şi în I1) dimensiuni surprinse: L = 9 m, l = 0,30–0,50 m (construit din calcare şi şisturi legate cu mortar); Z48 (perpendicular pe Z47, orientat E–V), L =5,60 m, l = 0,45 m (construit din blocuri mari de calcar); Z49 (orientat N–S, perpendicular pe Z53 şi probabil pe Z48, construit din blocuri de calcar aşezate vertical), dimensiuni surprinse L = 5,90 m, l = 0,20–0,40 m; Z53 (orientat E–V, paralel cu Z48, construit din calcare, spolii şi şisturi), dimensiuni surprinse L = 2,30 m, l = 0,40 m.
59. Este dificil în stadiul actual al cercetării să afirmăm dacă este vorba despre o nouă clădire sau este o continuare a edificiului nr. 2.
60. În secţiunea Z2, la E de incintă, M1, M2 şi M3, Histria I, p.185.
61. Surprinsă şi în spaţiul intra muros, la -0,75 m de la nivelul actual de călcare şi în cel extra muros, la -0,70 m, în S1 şi -0,95 m, respectiv -0,75 m în S4, Sector sud, campania 2009 cf. CCA 2010. Campania 2009, p.81; în zona porţii K, ”nu e liberată în întregime, adică deschizătura porţii a rămas sub dărâmături” (ceea ce arată că dărâmătura s-a păstrat pe o arie mai întinsă, fiind degajată în momentul curăţării zidului) cf. Histria I, p. 291 şi Pl. XXXI;