Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Histria B | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Histria B
Sector:
Sector Sud
Localizare:
| 62039.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Kucsinschi | Linca | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Din anul 2010 obiectivul principal al cercetării arheologice în Sectorul Sud de la Histria este acela de a pune în evidenţă, atât din punct de vedere ştiinţific dar şi muzeistic, oraşul roman timpuriu de la Histria, mai puţin cunoscut şi cercetat în economia investigaţiilor arheologice de pe acest sit. În campania din anul 2014, cercetarea arheologică în Sectorul Sud al cetăţii greco-romane Histria s-a concentrat în zona de la vest de secţiunea S3b, una din sub-secţiunele componente ale secţiunii magistrale S3 începută cu trei ani in urmă. (Fig. 1)
Scurt istoric
În campania arheologică din anul 2012, într-o a treia etapă
de cercetare în sub-secţiunea S3b, în caroul 9 şi la adâncimea de -
1,20 m, a fost descoperit un zid (Z8) lat de aproximativ 1,80 m, orientat E-V, cu un contrafort în caroul 10 de 0,50 m, zid din piatră de şist verde legată cu mortar. Acesta continuă în adâncime până
la -2,45 m, fiind de fapt fundaţia acestui zid. Continuarea aceastei structuri constructive impozante a fost identificată în aceeaşi campania arheologică şi în secţiunea de verificare S 5 (6 m x 2 m) situată la 3,50 V de S3b, unde s-a surprins continuarea acestui zid atât spre V, dar şi un colţ al lui care duce zidul spre N (Z10). Deasemenea, continuarea acestei structuri a fost sesizată şi în extremitatea nordică a S3b, unde la adâncimea de -2,00 m a apărut, după toate probabilităţile, latura de nord a unui posibil edificiu public de mari dimensiuni, aici fiind surprinsă doar o laţime de 1,60 m din laţimea totală a acestui zid (Z9), care mai continuă şi sub martorul dintre S3a şi S3b. Concluzia noastră din campania arheologică 2012 a fost aceea că este foarte posibil ca aceste ziduri de piatră legate cu mortar, Z8, Z9, Z10, cu lăţimi foarte mari, să facă parte dintr-un edificiu de epocă romană timpurie, de mari dimensiuni (aproximativ 20 m laţime), cu o funcţionalitate publică, oficială, având în vedere atât poziţionarea sa în mijlocul oraşului roman timpuriu, cât şi faptul că, în campania din 2011 cât şi în cea din anul 2012 s-au descoperit mai multe fragmente de tenciuală pictată între cele două limite de N şi de S ale secţiunii S3b. Ca urmare a acestei descoperiri arheologice importante s-a impus nevoia cercetării şi analizării acestei structuri constructive de mari proporţii, de epocă romană timpurie, precum şi a structurilor arheologice conexe acestei clădiri oficiale, respectiv orizontul de locuire romană timpurie şi cele două necropole care suprapun acest edificiu.
În campania din anul 2014, obiectivul central al cercetării arheologice din Sectorul Sud a fost continuarea identificării planului
arhitectonic al edificiului roman timpuriu de mari dimensiuni cu un caracter public, oficial, mai exact a laturii sale de vest, a colţului de
nord-vest şi a compartimentării vestice a acestui monument. Pentru atingerea acestor obiective au fost continuate cercetările arheologice în S6 şi S7 (secţiuni deschise în campania din 2013) şi au mai fost începute alte trei secţiuni S8, S9 şi S10. Secţiunea S6 (fig. 2, 3),(6 x 2 m), este poziţionată perpendicular pe S3b, la 1,5 m
vest de S3b şi la mijlocul distanţei dintre cele două capete ale S3b
şi perpendiculară pe obiectivul căutat, zidul de vest al edificiului. Suprafaţa S7 (Fig. 7, 8) (7 x 4 m) este poziţionată la 1, 5 m vest de martorul dintre S3a şi S3b şi la 6 m nord faţă de S6, obiectivul aici fiind identificarea colţului de nord-vest al acestui edificiu. Secţiunea S8 (Fig. 9 10) (7 x 2 m) a fost deschisă la 7,20 m V de aleea centrală a sitului arheologic Histria, obiectivul fiind aici, identificarea continuării spre V a zidului compartimentării edificiului roman timpuriu, respectiv Z15. Sondajul S9 (Fig. 11, 12) (4 x 1,50 m) a fost trasat tot la V de aleea centrală, fiind poziţionat chiar în marginea vestică a acestei alei, obiectivul aici fiind acelaşi ca în S8. Caseta S10 (aproximativ 4 x 4 m, datorită orientării sale la alee) a fost deschisă la 1,0 m N de suprafaţa S7, aici fiind cautată continuarea unui nou zid apărut în această campanie, Z16.
Începem descrierea situaţiilor arheologice în ordinea cronologică a acestor cercetări, respectiv cu S6. Aici s-a recurs într-o primă etapă la lăţirea cu 0,50 cm spre S a acestei secţiuni, pentru a îndrepta profilul S al S6, prăbuşit în campania precedentă din cauza condiţiilor meteo nefavorabile. Stratigrafic situaţia arheologică se prezintă la fel. După stratul de pământ negru cu mult material ceramic roman târziu, vegetalul, care a fost urmărit până la o adâncime de 0,41 m, am descoperit un nivel cu pământ galben până la adâncimea de 0,85 m, niveluri în care au fost descoperite trei monede de bronz. De la această adâncime începe stratul de dărâmătură al edificiului nostru roman timpuriu, cu foarte mult mortar, dale de cărămidă, pietre de şist verde, alături de multe fragmente de tencuială pictată, cu o nuanţă galbenă. Materialul ceramic este roman timpuriu după forme, mai ales ceramică fină.
În această campanie s-a mai cercetat un mormânt, M 16 (Fig. 13-15), descoperit în caroul 1 anul trecut. Din punct de vedere tipologic şi stratigrafic, acest mormânt face parte din prima necropolă atestată arheologic în această zonă, cea din secolele IV- V p.Chr., morminte cu amenajare de ţigle de acoperiş, dispuse peste mort în două ape. Orientat NV-SE, M 16 este un mormânt de inhumaţie, dar un cenotaf aşa cum am aflat ulterior, probabil de copil, după dimensiunea complexului funerar, cu o groapă de formă dreptunghiulară şi cu treaptă, identificată foarte uşor în grund încă de sus de la nivelul coamei ţiglelor dispuse în două ape peste mort.
În continuare, cercetarea arheologică în secţiunea S6, s-a concentrat în caroul 1, (Fig. 4-6) la V de Z11 (latura V a edificiului roman timpuriu) pentru a ajunge la baza fundaţiei zidului Z11, la cota la care ne-am oprit în caroul 3 în campania precedentă, pe un nivel de pietriş, nisip şi fragmente ceramice rulate. În S6, în campania trecută a fost descoperită la adâncimea de 1,14 m continuarea spre nord a laturii vestice a edificiului roman timpuriu, denumit convenţional Z11. Întâi a fost descoperită latura sa de vest şi la limita dintre carourile 1 şi 2, la adâncimea de 1, 25 m şi latura sa de est, astfel încât, rezultă că Z11 are o laţime medie de 1,80 m, la fel ca şi celelalte segmente de zid descoperite, ceea ce confirmă identificarea sa ca zidul de vest al edificiului roman timpuriu. În campania din 2014, în caroul 1, în interiorul edificiului, am investigat fundaţia acestui zid Z11 până la adâncimea de 2,42 m, unde ne-am oprit tot pe un nivel de nisip cu pietrş mărunt, nisip şi fragmente ceramice rulate. Au putut fi surprinse şi aici nivelul de dărâmătură, un nivel de arsură, nivelul de construire al edificiului cât şi cel de refacere al acestui edificiu roman timpuriu datat în secolul III p.Chr., datare determinată de materialul ceramic cât şi de materialul numismatic. Săpătura a fost oprită în caroul 1 şi 3, pe un nivel de pietre de mari dimensiuni rulate, care în acest moment par să indice un pavaj anterior edificiului roman timpuriu.
Şi în suprafaţa S7 (Fig. 7, 8) s-a continuat cercetarea arheologică în această campanie. În primul rând a fost extinsă cu încă aproximativ 3 m spre V, până la aleea centrală a sitului arheologic Histria. Într-o primă etapă au fost cercetate două morminte de inhumaţie, M12 şi M14 descoperite în campania precedentă în nivelul de pământ galben, la o adâncime medie de
0,70 m., acestea făcând parte tipologic şi stratigrafic din prima necropolă atestată în această zonă cea de secolele IV-V p.Chr. Acestea sunt morminte cu amenajare de ţigle de acoperiş dispuse în două ape peste defunct. Ca şi în cazul secţiunii S6, mormintele din suprafaţa S7 încep în stratul de pământ galben, dar gropile acestora sunt săpate în nivelul de dărâmătură cu mortar al edificiului roman timpuriu. În caroul 3, M 12 (Fig. 16, 17) este un mormânt de inhumaţie, de copil după dimensiuni, în poziţie decubit dorsal, fără inventar funerar, cu groapa de formă dreptunghiulară, uşor identificabilă în grund, orientat E-V. Acesta are o amenajare de ţigle de acoperiş şi are scheletul prost conservat, datorită acţiunii unui rozător care a deranjat scheletul în partea centrală a complexului funerar, gangul rozătorului fiind foarte bine evidenţiat în grund. M14 (Fig. 18, 19) din vestul suprafeţei S7 este tot un mormânt de inhumaţie, cu o groapă de formă ovală şi amenajată în zidul Z15, deasupra acestuia, cu amenajare din ţigle de acoperiş dispuse la fel, în două ape peste mort, probabil un adult, în poziţie decubit dorsal cu mâna stângă pe bazin, cu scheletul relativ bine conservat şi fără inventar funerar.
Cercetarea arheologică a continuat în această campanie şi sub orizontul funerar de secolele IV-V p.Chr., în carourile 3 şi 4, sub M12 dar şi în extremitatea de V a suprafeţei, în partea extinsă a acesteia. (Fig. 7, 8) Încă din campania precedentă (Fig. 20-27) au fost descoperite şi documentate aici, fundaţia colţului de NV a edificiului roman timpuriu, care are o formă de contrafort, denumit convenţional Z12, şi care a fost demantelat în pantă spre est. Au fost surprinse cele două colţuri, de interior şi exterior ale edificiului. Latura de vest a edificiului, Z12, are o lăţime de 1,80, la fel ca si cea de nord, Z13. În caroul 5, la nord de edificiu a mai fost surprins un segment de zid de aceeaşi factură, Z14, piatră de şist verde legată cu mortar, despre care în acest moment putem spune că este anterior edificiului, fiind tăiat de de colţul de NV al acestuia, aşa cum a rezultat din cercetarea de anul acesta. Deasemenea tot din campania precedentă, în caroul 1, la vest de edificiu, a fost descoperit un al segment de zid, denumit convenţional Z15, orientat E-V, perpendicular pe zidul de vest al edificiului, Z12, cu care este ţesut şi nu adosat, deci acelaşi moment cronologic. Acesta însă, cu o laţime de doar 1,40 m, reprezintă în acest moment o compartimentare spre V a acestui mare edificiu public roman timpuriu. Acest segment de zid a constituit interesul nostru în această campanie arheologică, motiv pentru care au fost deschise S8 şi S9.
După cercetarea arheologică din acest an din suprafaţa S7, se pot aduce mai multe precizări în legătură cu structurile constructive descoperite aici. Astfel în carourile 3 şi 4, Z13 (Fig. 7) este demantelat în pantă spre E până la o cotă de – 2,00 m, aşa cum am putut constata în acest an. În profilul de S avem evidenţiată o groapă destul de mare (Fig. 28), care mărgineşte latura de S a lui Z13, şi pe fundul căreia au fost descoperite mai multe pietre de dimensiuni mari şi o monedă de bronz, care după determinarea ei ne va putea oferi o datare mai exactă pentru acest complex arheologic. Sub M 14 şi M15, cele două morminte de pe zidul Z15, s-a surprins plinta acestui zid şi o porţiune din elevaţia acestuia (Fig. 29). Foarte interesantă este situaţia arheologică surprinsă în extinderea suprafeţei S7 efectuată acest an. În lumina noilor cercetări din acest an, rezultă că avem mai multe momente cronologice (Fig. 30). Cel mai vechi moment cronologic este reprezentat de noul zid apărut în acest an, Z16, care este perpendicular pe Z15 şi tăiat de acesta din urmă, ceea ce ne permite o încadrare cronologică anterioară secolului III p.Chr., adică un posibil nivel 1b sau 1a în cronologia histriană (epoca romană timpurie). Al doilea moment cronologic este reprezentat de Z15, zidul compartimentării vestice a acestui edificiu, care, aşa cum am observat anul acesta, taie pe Z16 şi continuă spre V până la aleea centrală a sitului. Un al treilea moment cronologic ar putea fi reprezentat de refolosirea atât a lui Z16 cât şi a lui Z15, peste aceste două ziduri fiind aşezate mai multe dale mari de piatră şi aduse la acelaşi nivel, într-un scop care urmează să fie identificat
şi analizat în campaniile următoare.
La V de aleea centrală a sitului arheologic Histria au fost trasate şi începute doar, două secţiuni arheologice S8 şi S9 (Fig.
9-12). Scopul lor a fost acela de a surprinde continuarea lui Z15,
zidul compartimentării edificiului, spre V, continuare presupusă după lăţimea destul de mare a acestui zid (1,40 m) care, teoretic, ar trebui să aibă o lungime considerabilă. Din păcate însă, nu am descoperit continuarea lui Z15, datorită şi faptului că suntem încă sus în cele două secţiuni şi nu ştim cât de mult a fost demantelat zidul în această parte, spre vest. Pe de alta parte, trebuie să menţionăm aici, descoperirea în S8, pe mijlocul secţiunii, a unui
canal antic orientat N-S, construit din piatră de şist verde legată cu pământ, probabil de epocă romană târzie. Despre S10, caseta începută în ultimele zile, nu putem încă spune foarte multe deoarece nu ne-am adâncit mult în ea. Scopul deschiderii ei a fost acela de a identifica continuarea zidului Z16 spre N, cercetare care va fi efectuată în campania arheologică viitoare.
În campaniile arheologice viitoare se va continua cercetarea acestui mare edificiu roman timpuriu, atât spre est, pentru laturile de nord şi sud, cât şi spre vest, pentru cercetarea compartimentării apărute în campania din 2013.
În privinţa inventarului mobil descoperit în campania arheologică 2014, menţionăm fragmente ceramice romane, timpurii (secolele II-III p.Chr.) în cantitate apreciabilă, dar şi romane târzii (secolul VI p.Chr.), material osteologic uman şi animalier, fragmente de tencuială pictată, cărămizi, ţigle şi fragmente de blocuri din calcar, şi nu în ultimul rând mai multe monede de bronz (14 piese), care după analizarea lor de către specialiştii în numismatică ne vor putea permite stabilirea unor repere cronologice mai clare. Au mai fost descoperite două fragmente de statuete romane din teracotă.