Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Cetate; Structură de cult/religioasă; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Sud (Turnul K - Extra-muros)
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Angelescu | Mircea Victor | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nastasi | Irina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cliante | Laurenţiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Bottez | Valentin Victor | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ganciu | Iulian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
În campania din anul 2012, cercetarea arheologică în Sectorul Sud al cetăţii greco-romane Histria s-a concentrat exclusiv în punctul Turnul K - Extra-muros al acestui sector.
Sector Sud (Turnul K - Extra-muros)
În campania din anul 2012, cercetarea arheologică de aici a constat în continuarea săpăturilor arheologice din cele două secţiuni magistrale N-S, începute în campania de anul trecut. Scopul principal al acestei cercetări arheologice a fost acela de a pune în evidenţă, atât din punct de vedere ştiinţific dar şi muzeistic, oraşul roman timpuriu de la Histria, mai puţin cunoscut şi cercetat în economia investigaţiilor arheologice de la Histria. Obiectivul de anul acesta a fost – ca şi în campania precedentă – identificarea în teren a limitei sudice a zonei de necropolă din imediata vecinătate a Basilicii extra-muros, cunoscută din cercetările mai noi din acest sector. Un alt obiectiv, la fel de important, a rămas în continuare, identificarea – de această dată înspre nord – a limitei zonei de înnisipare din sudul sitului arheologic Histria. Aşa cum se cunoaşte astăzi – graţie cercetările geo-fizice mai vechi, dar şi datorită cercetărilor arheologice mai noi – în partea de S a sitului arheologic Histria, există o zonă puternic înnisipată, unde în lipsa altor structuri constructive identificabile arheologic, credem noi că a funcţionat la un anumit moment istoric, portul cetăţii Histria, sau măcar unul din bazinele sale portuare.
Aceste două secţiuni magistrale, orientate N-S, se întind din zona sectorului vecin Basilica extra-muros şi până la limita sudică a sitului arheologic Histria, pe o distanţă medie de 100 m. Acestea au fost concepute sub forma unor secţiuni succesive, lungi de aproximativ 20 m, late de 2 m şi cu martori intermediari de 1 m.
În ordinea continuării cercetării arheologice, începem descrierea situaţiilor arheologice cu S3. Aceasta are o lungime de 116 m şi o lăţime de 2m, fiind compusă din S3a cu o lungime de 20 m, S3b cu o lungime de 20 m, S3c cu o lungime de 31 m, S3d cu o lungime de 20 m şi S3e cu o lungime de 25,60 m.
În sub-secţiunea S3a, printre descoperiri notăm: în carourile 7-8, la adâncimea de -0,45 m, un colţ dintr-o construcţie romană târzie, a cărei fundaţie a fost surprinsă anul acesta până la adâncimea de – 1,20 m., iar în partea extrem nordică a secţiunii, în caroul 1, un cuptor de prelucrat sticlă (identificat după cantitatea mare de rebuturi din sticlă vitrifiată), de formă rotundă, surprins anul trecut la adâncimea de - 0, 38 m şi a cărui amenajare de piatră se găseşte la adâncimea de – 1,00 m. În partea sudică a S3a în carourile 8-10, la o adâncime medie de -0,60 m au fost identificate în grund două morminte de înhumaţie (M1 şi M2) orientate V-E şi acoperite de piatră. M1 nu are groapă identificată stratigrafic şi în grund, fiind vorba de un adult depus în poziţie decubit dorsal, cu oasele foarte prost conservate şi fără inventar. M2 are o groapă de formă ovală, este un adult depus în poziţie decubit dorsal, cu oasele foarte prost conservate, fără inventar. În cazul lui M2, în urma efectuării unei casete spre est (0,70 x 1,50 m) a reieşit faptul că avem şi o reînhumare a unui alt mort făcut pachet (M2’) la picioarele lui M2. Stratigrafic, este posibil ca cele trei morminte sa facă parte din cea de-a doua necropolă atestată în zona Basilicii extra-muros, cea de secolele VI-VII. După cercetarea celor trei morţi, am mai descoperit la adâncimea de -1,33 m, între carourile 8-10, o zonă de dărâmătură mărginită înspre N de o posibilă stradă, romană timpurie, între carourile 4-6 şi la adâncimea de -1,10 m, la N de care avem o altă zonă de dărâmătură (carourile 3-4) cu cărămidă şi pigmenţi de arsură. Adâncimea maximă la care ne-am oprit anul acesta în această sub-secţiune a fost de -1,33/-1,55 m.
În sub-secţiunea S3b, într-o primă etapă a cercetării arheologice din această campanie, au fost identificate 6 morminte de înhumaţie, dintre care 2 în groapă simplă iar 4 cu amenajare de ţigle în formă de acoperiş. Au fost cercetate doar cele 2 cu groapă simplă, M4 (identificat la - 0,67 m) şi M5 (identificat la - 0,69 m), pentru care a fost efectuată o casetă de 1,70 x 3,00 m. Acestea sunt morminte de adult, fără inventar, au gropile de formă ovală şi uşor sesizabile în grund, orientate V-E şi cu scheletele conservate relativ bine. Cronologic şi stratigrafic acestea ar putea sa aparţină celei de-a doua necropole de secolele VI-VII. Într-o a doua etapă de cercetare aici, sub nivelul mormintelor M4 şi M5, au mai apărut alte trei morminte de inhumaţie, M6 sub M4 şi M5, şi alte două morminte în profilul de V al casetei efectuate. Dintre acestea doar M6 a fost cercetat, fiind probabil un mormânt de adolescent, fără inventar, cu amenajare de ţigle în formă de acoperiş, stratigrafic şi tipologic din prima necropolă, databilă în secolele IV-V, cu groapă uşor identificabilă în grund, orientat V-E, şi probabil cu coşciug, dat fiind faptul că am descoperit 8 cuie de la acesta. Acesta a fost identificat la o adâncime de -0,92 m. Trebuie să menţionăm aici faptul că deşi a fost un complex arheologic închis iar scheletul a fost foarte bine păstrat, craniul defunctului a fost descoperit în zona pieptului, fiind singura parte din schelet deranjată. Într-o a treia etapă de cercetare în această sub-secţiune în caroul 9 la adâncimea de -1,20 m am descoperit un zid (Z8) lat de aproximativ 1,80 m, orientat E-V, cu un contrafort în caroul 10 de 0,50 m, zid din piatră de şist verde legat cu mortar. Acesta continuă în adâncime până la -2,45 m, fiind de fapt fundaţia acestui zid. Descoperind această structură constructivă impozantă, am deschis alte două secţiuni de verificare S 4 (10 m x 2 m) la 8 m V de S3b în care nu a apărut continuarea acestui zid spre V şi S 5 (6 m x 2 m) la 3,50 V de S3b unde am surprins continuarea acestui zid atât spre V dar şi un colţ al lui care duce zidul spre N. După aceste secţiuni noi de verificate am decis sa ne adâncim cu săpătura şi în caroul 1 al S3b unde la adâncimea de -2,00 m a apărut, după toate probabilităţile, latura de N a unui posibil edificiu public de mari dimensiuni, aici surprinzînd doar o laţime de 1,60 m din laţimea totală a acestui zid (Z9) care mai continuă şi sub martorul dintre S3a şi S3b. Concluzionând, este foarte posibil ca aceste ziduri de piatră legate cu mortar, cu lăţimi foarte mari sa facă parte dintr-un edificiu de epocă romană timpurie, de mari dimensiuni (aproximativ 20 m laţime), cu o funcţionalitate publică, oficială, având în vedere că atât în campania precedentă cât şi în cea din anul acesta am descoperit mai multe fragmente de tenciuală pictată între cele două limite de N şi de S ale secţiunii de faţă, S3b.
În sub-secţiunea S3c, printre descoperiri menţionăm, în afara celor două ziduri (Z1, Z2, cunoscute de anul trecut, probabil romane târzii, construite din mai multe asize de piatră de şist verde şi legate cu pământ, orientate NE-SV), identificarea în partea extrem nordică a S3c (carourile 1-2) în continuarea stratului de mortar mărunţit cunoscut din S3b (si care în S3c se află la o adâncime de -1,20 m.) a unui şanţ de demantelare cu foarte mult mortar în el, care continuă până la o adâncime de -1,81 m. În extremitatea S a acestei sub-secţiuni, în caroul 15 au fost descoperite la adâncimea de -1,23 m mai multe fragmente de dalaj, de mari dimensiuni, despre care în acest moment nu putem aduce mai multe precizări, urmând ca în campania arheologică viitoare, să continuăm cercetarea noastră aici până la stratul de nisip, pentru a cunoaşte – aşa cum ne-am propus la începerea acestei secţiuni magistrale – întinderea acestuia înspre N. În privinţa întinderii zonei de necropolă spre sud, putem aduce noi lămuriri, în sensul că în această sub-secţiune, în caroul 14, a fost identificat doar, la adâncimea de -1,00 m, un alt mormânt, orientat tot VE şi cu groapa sesizabilă uşor în grund, acesta fiind până în acest moment al cecetării arheologice cel mai sudic mormânt cunoscut. Despre încadrarea sa cronologică nu putem oferi încă precizări clare. Adâncimea maximă la cere ne-am oprit anul acesta în cadrul acestei sub-secţiuni a fost de -1,20/-1,70 m.
În cadrul sub-secţiunii S3d, anul acesta cercetările arheologice au fost de mai mică amploare şi nu au adus nimic nou ca informaţie arheologică faţă de situaţia din campania precedentă (2011). Ce putem spune cu certitudine este faptul că am ajuns cu săpătura pe un strat de pământ galben nisipos situat la o adâncime de -0,75 m, ceea ce ne apropie de obiectivul nostru în această sub-secţiune şi în această parte a sectorului, stratul de nisip marin şi întinderea lui spre N.
În sub-secţiunea S3e în campania trecută cercetarea noastră şi-a atins scopul iniţial, pe toată lungimea acestei secţiuni ajungându-se cu săpătura la adâncimea maximă de –1,25 m, unde ne-am oprit pe stratul de nisip, şi unde nu au mai fost identificate arheologic alte structuri constructive. În campania de anul acest, datorită descoperirilor din subsecţiunea S2d (platformele antropogene de piatră rulată cu pantă spre S cunoscute din cercetările noastre din anii 2006-2009) am decis să ne adâncim şi în această sub-secţiune, în stratul de nisip, pentru a vedea dacă nu surprindem continuarea acestor platforme mai spre V. Astfel, am ajuns cu săpătura până la adâncimea de -1,75 m, pe aproape toată întinderea sub-secţiunii. Nedescoperind aceste platforme, a rezultat faptul că aceste platforme se întind spre S, urmând linia ţărmului dintr-un anumit moment istoric, aşa cum am concluzionat şi noi în urma campaniei arheologice din 2009.
În campania arheologică din anul 2012 am continuat săpăturile arheologice şi în secţiunea magistrală S2, lungă de 85 m, cu o lăţime de 2m, orientată la fel ca şi precedentele N-S, şi care este compusă din S2a cu o lungime de 20,50 m, S2b cu o lungime de 27,10 m, S2c cu o lungime de 17,10 m şi S2d cu o lungime de 20,20 m, toate aceste secţiuni fiiind delimitate de martori intermediari de 1 m. Aici, cercetarea arheologică a fost continuată (fig. 8) doar în S2b, S2c şi S2d.
În sub-secţiunea S2b s-a continuat cercetarea arheologică (începută în campania trecută) printre descoperiri menţionând aici, în ordinea descoperirii lor, în caroul 12 un zid de piatră de şist verde (Z7) legat cu pământ galben, cu o laţime de 0,75 m şi orientat NE-SV. Z7 a apărut la o adâncime de -0,22 m şi continuă până la adâncimea de -0,38 m. Între carourile 9-10 la adâncimea de -0,20 m a apărut un alt mormânt de înhumaţie M3 (fig. 24), fără inventar, fără groapă sesizabilă în grund sau în profil, orientat V-E, un adult în poziţie decubit dorsal, care a fost depus pe un pavaj de cărămidă anterior din punct de vedere cronologic (dale de cărămidă de aproximativ 0,35x0,35 m, prinse în mortar, care fac parte dintr-un pavaj, interior sau exterior, al unei clădiri de epocă romană). Pentru cercetarea acestui mormânt a fost efectuată o casetă de 1,30 x 2,00 m, unde trebuie specificat faptul că scheletul din M3, cu toate că s-a păstrat foarte bine, nu avea însă cele două tibii şi peronee, fapt care ne face să credem că este vorba despre o inhumare specială. Alături de această situaţie arheologică, între carourile 7-9, avem o zonă de dărâmătură cu mai multe fragmente de şist verde, calcar, cărămidă şi olane, despre care însă nu putem afirma mai multe lucruri. În caroul 2 a fost efectuată o casetă de 0,80 x 1,35 m necesară cercetării arheologice a unui alt mormânt de inhumaţie M7, fără inventar, fără groapă sesizabilă uşor, orientat V-E, adult, însă într-o poziţie deranjată probabil şi nepăstrat în totalitate. M7 a fost identificat la adâncimea medie de -1,05 m, databil cronologic în cea de-a doua necropolă de secolele VI-VII p. Chr. în imediata apropiere a lui M7 am mai descoperit un alt mormânt de înhumaţie M8, la adâncimea de -1,10 m. Acest mormânt de copil este orientat V-E şi în poziţie decubit dorsal, cu amenajare de ţigle în formă de acoperiş, fără inventar, cu groapă de formă ovală, dar în el am descoperit in situ două oase foarte lungi în comparaţie cu lungimea scheletului copilului. Cronologic, M8 face parte din prima necropolă atestată în această zonă, cea de secolele IV-V, anterioară basilicii extra-muros. În caroul 1 am mai descoperit şi cercetat un alt mormânt de înhumaţie cu amenajare de ţigle în formă de acoperiş, M9, mormânt de copil în poziţie decubit dorsal, fără inventar, cu groapă ovală, cu treaptă, şi orientat V-E, identificat la adâncimea de -1,23 m, databil stratigrafic în necropola de secolele IV-V. De notat, că acest mormânt cu toate că a fost unul de copil aşa cum am aflat ulterior, avea o groapă şi amenajare din ţigle, mai mari decât dimensiunile defunctului.
În sub-secţiunea S2c am continuat cercetarea arheologică începută în campania trecută, ajungând până la adâncimea maximă de -1,50 m, oprindu-ne pe stratul de nisip care a fost, aşa cum am spus şi mai sus, obiectivul nostru în aceste sub-secţiuni de la sud de aleea de vizitare a sitului arheologic Histria. În afară de descoperirea în cadrul caroului 8 a unei unui probabil fragment de platformă din piatră rulată, cu o uşoară pantă spre sud, nu se pot aduce alte noi informaţii faţă de rezultatele arheologice din campania trecută (2011).
În sub-secţiunea S2d printre desoperiri menţionăm identificarea şi continuarea spre V a celor două faze ale platformelor de piatră rulată cu pantă spre S, cunoscute din cercetările noastre arheologice din anii 2006-2009. Menţionăm că această sub-secţiune este ultimul loc înspre V unde aceste platforme au mai apărut, ceea ce ne determină să spunem că din acest loc, aceste structuri se întind mai mult spre SV decât spre V, urmând probabil o ipotetică linie a ţărmului dintr-un anumit moment istoric, care mergea spre actuala limită de S a sitului arheologic Histria, ceea ce înseamnă şi finalizarea investigării arheologice a acestor platforme antropice. După cercetările arheologice din acesată campanie se poate preciza că, prima platformă a apărut în caroul 4 la adâncimea de -1,31 m în partea de N, continuând în caroul 5 la adâncimea de -1,48 şi în partea de S în caroul 8 la adâncimea de -1,74, aşa cum a rezultat dintr-un micro-sondaj efectuat pe mijlocul secţiunii din cauza pânzei de apă freatică care ne împiedica cercetarea arheologică normală aici. Această primă platformă a fost înnisipată după o perioadă de funcţionare, astfel încât în caroul 8 la adâncimea de -1,08 în partea de N a fost descoperită cea de-a doua fază a acestei structuri de piatră rulată care continuă cu o uşoară pantă până în capătul S al sub-secţiunii noastre (care coincide şi cu limita de S a sitului) unde se găseşte la adâncimea de -1,17 m.
În privinţa inventarului mobil descoperit în campania arheologică 2012, menţionăm o cantitate remarcabilă de fragmente ceramice romane (timpurii – în cantitate apreciabilă, dar şi târzii), material osteologic uman şi animalier, fragmente de tencuială pictată, cărămizi şi fragmente de blocuri din calcar, şi nu în ultimul rând mai multe monede de bronz (42 de piese găsite izolat în toate cele 8 sub-secţiuni), care după analizarea lor de către specialiştii în numismatică ne vor putea permite stabilirea unor repere cronologice mai clare.