Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Cetate; Structură de cult/religioasă; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Basilica Pârvan
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Angelescu | Mircea Victor | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nastasi | Irina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cliante | Laurenţiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Bottez | Valentin Victor | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ganciu | Iulian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
În campania din vara anului 2012 săpăturile în Sectorul numit convenţional Basilica Pârvan (localizat în sud-estul acropolei histriene) au fost concentrate în două puncte.
În primul rând a fost săpat martorul magistral N-S din interiorul basilicii creştine (S001), pentru a identifica eventualele complexe aflate în legătură cu basilica creştină şi pentru a putea stabili cu precizie planul CG1. De asemenea, martorul magistral în partea sa sudică acoperă o bună parte din ceea ce pare să fie o poartă de dimensiuni mici a zidului de incintă roman târziu, a cărei plan am dorit să îl stabilim cu precizie. În al doilea rând a fost extinsă săpătura la E de basilica creştină, pentru a identifica în totalitate singura anexă a Basilicii Pârvan descoperită până acum, anume cea din colţul de NE (S041) şi pentru a urmări traseul străzii d2.
S001 - În ciuda dimensiunilor relativ mici ale suprafeţei săpate (16 x 2 m), martorul magistral, cruţat la limita vechilor săpături Pârvan-Lambrino din interiorul Basilicii 2, s-a dovedit a fi bogat în complexe arheologice.
Complexe:
- 1002: bază de coloană circulară (dm = 0,46 m; h = 0,16 m) din calcar, apărută la -0,15 m, aşezată pe un bloc rectangular de piatră (L = 0,66 m; l = 0,47 m; H = 0,40 m). Este situată la 2,5 m S de zidul N şi la 3,5 m E de zidul V al Basilicii 2. În 2002 am identificat în S002, la 2 m E de baza de coloană (1002), o structură similară. De asemenea, cele două sunt aliniate practic cu baza de coloană din colţul de NV al platformei de piatră ce constituia proiecţia către V a altarului Basilicii 2, baza descoperită în 2012 fiind uşor deplasată către S. În opinia noastră este vorba despre bazele colonadei ce despărţea nava N de cea centrală în faza penultimă de funcţionare a Basilicii 2;
- sub baza de coloană de coloană menţionată (1002), la -0,42 m, a ieşit la iveală o substrucţie circulară (1013) (dm = 0,90 m), urmată la o distanţă de 2,15 m către SSV de o a doua substrucţie circulară (1004) (dm = 1,03 m, apărută la -0,35 m), parţial distrusă în partea de V. Ambele baze sunt construite în manieră similară: pietre nefasonate (majoritar şist verde) de dimensiuni medii şi mici legate cu pământ; din a doua substrucţie se păstrau 2 asize, pe o înălţime de aprox. 0,20 m; prima substrucţie a fost doar identificată, ea urmând să fie conservată împreună cu baza de coloană (1002) din a doua fază de funcţionare a basilicii. Cele două substrucţii par să ţină de aceeaşi structură. Este însă greu să stabilim care este aceea; pe deoparte 1013 este parţial suprapusă de baza de coloană (1002), ceea ce sugerează posibilitatea ca prima să fie substrucţia celei de a doua; pe de altă parte cele două substrucţii şi colonada ce le suprapunea par să fie aliniate mai degrabă cu latura E a porţii din zidul de incintă, decât cu latura V a Basilicii 2, şi deci să fi reprezentat porticul străzii sau a unei clădiri aliniate la strada ce trebuie să fi dus către poartă. Nici această posibilitate nu este foarte clară, deoarece Basilica 2 are un plan atât de neregulat şi se conservă într-o stare atât de proastă, încât este greu să stabilim exact care din elementele sale erau aliniate altora. Mai există şi posibiliatatea ca cele două coloane să fi făcut parte din Basilica 1 – din care se păstrează doar parte din absidă, ceea ce face şi mai greu de verificat această ipoteză. Cel mai probabil cele două complexe datează din perioada romană târzie, posibil chiar din cea timpurie;
- aproape lipit de partea de N a celei de a doua substrucţii circulare a fost identificat la -0,32 m un segment din Z088 (1003), un zid orientat ENE-VSV, construit din pietre nefasonate (majoritar şist verde; Lp = 1,10 m; l = 0,67 m; hp = 0,39 m) legate cu pământ (se păstrează 4/6 asize), a căruit traseu a fost reperat în 2005 la o distanţă de 1,80 m către VSV. Către V Z088 este suprapus de zidul Basilicii 2, ceea ce oferă complexului un terminus post quem. Capătul V al segmentului identificat în martorul magistral în 2012 prezintă o faţă construită, ceea ce indică faptul că acesta marca o intrare sau cale de acces. Având însă în vedere caracterul fragmentar al monumentului, mai multe informaţii sunt imposibil de dat;
- la 2,70 m E de zidul V şi 3,20 m S de zidul N al Basilicii 2 au fost descoperite două segmente din Z135 (1010), un zid orientat aprox. N-S, construit din pietre nefasonate legate cu pământ (L = 2,55/0,90 m; l = 0,50 m), din care se păstrează 3-4 asize începând de la -0,77 m. La 1,07 m S de capatul N al Z135 a fost identificat un fragment de zid (Lp = 0,52 m; l = 0,41 m) într-o stare de conservare extrem de proastă (probabil amenajare interioară), din care se păstrează doar o asiză. Cele două segmente de zid sunt despărţite de un spaţiu de 1,00 m, însă starea de conservare proastă a zidului nu ne permite să afirmăm cu certitudine că ar fi fost vorba de o cale de acces a clădirii respective. Capătul S al zidului este adosat lui Z087, de care diferă însă atât în ceea ce priveşte dimensiunile (Z135 este cu 0,10 m mai gros decât Z087), cât şi tehnica de construcţie, Z087 fiind datat din acest punct de vedere în perioada greacă. Z135 aşadar pare să fi făcut parte dintr-o clădire ce a refolosit un zid mai vechi (Z087) în perioada romană;
- capătul V al Z087 (1006), orientat aprox. E-V, a fost identificat încă din 2005. Zidul (Lp = 3,50 m; l = 0,40 ml; h aprox. 0,50 m) este construit din pietre nefasonate (majoritatea şist verde) legate cu lut galben şi se păstrează pe 4-5 asize, începând de la -0,87 m. Nu avem alte elemente în legătură cu acest complex;
- de la aproximativ -1,20m am identificat întreg traseul zidurilor CG1 (latura E şi parţial laturile N şi S au fost identificate încă din 2001-2002). Zidul E este notat Z102, cel N Z101, cel V Z130, cel S Z129. Clădirea este un pătrat de 4 x 4 m, cu zidurile groase de 0,40 m, construită din pietre nefasonate (majoritatea de şist verde) de dimensiuni medii şi mici, legate cu lut galben; un detaliu interesant este faptul că în 2009, sub colţul de SE al clădirii, a fost identificată o amforă elenistică depusă probabil într-o ceremonie votivă. Singurul nivel de călcare al CG1, descoperit până acum, este 1011, apărut la aproximativ -1,67 m şi datat în sec. III a.Chr.; însă la aprox. 1,40 m E de latura V a CG1 a apărut un zid orientat N-S (1014), lat de aprox. 0,40 m, a cărui traseu complet va fi identificat în campania următoare şi care poate indica mai multe faze de funcţionare a clădirii;
- în S martorului magistral a fost dezvelit complet traseul unui zid roman târziu, Z016 (1018; Lp = 5,10 m; l = 0,70 m), orientat NE-SV, păstrat pe 8 asize şi construit din pietre de dimensiuni medii (majoritar şist verde) legate cu pământ. Acesta este lipit de Z100 şi ar putea reprezenta latura S a Basilicii 2. Însă nu avem până acum o legătură clar stabilită între acest zid şi latura V a basilicii, iar Z016 este distrus către E, modul în care acesta ar fi făcut joncţiunea cu absida rămânând imposibil de stabilit;
- Z100 (1019; Lp = 3,33 m; l = 0,60 m), menţionat mai sus, este orientat NE-SV, lipit de Z016 şi paralel cu zidul de incintă roman târziu. Capătul E al Z100 coteşte spre S (Z129; Lp = 2,50 m; l = 0,60), fiind perpendicular pe traseul zidului de incintă roman târziu şi intrând practic în grosimea acestuia. Zidul est construit din pietre fasonate şi nefasonate (calcar şi şist verde), de dimensiuni medii şi mici, păstrat pe 5-6 asize. De asemenea, paralel cu Z100 şi în legătură arhitectonică cu acesta am identificat complexul 1020, mai precis două rânduri de trepte construite din pietre de dimensiuni medii şi mari, legate cu mortar; Lp = 1,18/0,63 m; l = 0,38/0,60 m) care urcă de la nivelul de unde se păstrează faza A a zidului de incintă (care în acest segment prezintă acelaşi sistem constructiv ca 18 m către V, mai precis utilizarea bârnelor de lemn transversale) şi până la nivelul de distrugere al Z100. Singura ipoteză viabilă ni se pare aceea că Z100 şi Z129 protejau scările ce coborau până la nivelul unei porţi (probabil de mici dimensiuni, având în vedere că lăţimea căii de acces este de doar 1,20 m) practicate în zidul de incintă, distrusă în prezent.
Stratigrafie:1
- 0,16 – -0,44 m: strat de pământ de culoare brun-gălbuie (1001), solidificat, reprezentând substrucţia ultimului nivel de călcare cunoscut al Basilicii 2, respectiv pavajul de cărămidă;
- 0,44 – -0,72 m: strat de pământ de culoare brună (1004), mediu solidificat, localizat în centrul martorului, între Z087 (S) şi baza de coloană (1002) ce despărţea nava N de cea centrală. Stratul este unul umplutură, conţinând atât fragmente ceramice de epocă romană, cât şi de epocă elenistică;
- 0,72 - -1,07 m: strat de pământ de culoare brună (1008), mediu-solidificat, acoperit de 1004; având în veder cantitatea mare de materiale de construcţie descoperită în acest strat (ţigle, pietre), este vorba probabil de un strat de dărâmătură, probabil de epocă elenistică sau romană timpurie;
- 1,07 – -1,61 m: strat de lut galben amestecat cu scoici (1009), solidificat, conţinând fragmente de ceramică datate în epoca elenistică şi suprapus de 1008. Nu a putut fi stabilită legătura cu o structură constructivă;
- 1,61/7: nivel de călcare al CG1 (1011), format din lut galben cu puternice urme de arsură, identificat pe suprafaţa clădirii. Pe acest nivel au fost identificate în campania din 2002 fragmente ceramice datate în sec. III a.Chr.;
- 0,44 – -0,75 m: strat de lut galben (1005) solidificat, localizat în S martorului, întins pe o lungime de 3 m la N de Z016, limita N fiind reprezentată de Z087. Este vorba probabil de o nivelare, deoarece nu am identificat un nivel de călcare corespunzător acestui strat;
- 0,75 – -1,90: strat de pământ de culoare brună (1007), mediu solidificat, cu urme masive de arsură şi o cantitate importantă de fragmente ceramice, suprapus de 1005. Este vorba probabil de o umplutură masivă;
- 1,90 – aprox. -2,10 m: strat de lut galben masiv (1013), probabil natural, ce acoperea întreaga suprafaţă pe care a fost construită basilica şi în care au fost construite CG1, CG4 şi CG5;
- 1,00 – -3,12 m: la S de Z100, adică deasupra şi la S de zidul de incintă, a fost identificat 1015, un strat de pământ de culoare gri, depus în timpul săpăturilor moderne;
- 3,12 – -4,37 m: a fost identificat 1016, un strat de pământ de culoare gri-închis, depus prin umplerea săpăturii Pârvan în lungul zidului de incintă, la S de aceasta;
- 3,37 – -4,37 m (nivelul la care s-a oprit săpătura): la S de vechea săpătură Pârvan a apărut stratul de nisip marin (1017).
S041
Secţiunea a fost deschisă pentru a delimita anexa NE da Basilicii 2 şi a continua cercetarea străzii d2. S041 este orientată NV-SE (L = 10,50 m; l = 7,50 m), iar către E a fost lăsat un martor de 1 m şi apoi extinsă secţiunea cu încă 2 m.2 Trebuie menţionat că secţiunea este în pantă pe direcţia NV-SE, coborând din capătul de N cu 0,21 m până în cel de S.
Complexe:
- la +1,52m (extremit. E) / +1,26m (extremit. V) a fost identificat un segment (41008) din strada d2 , distrusă în partea de V a S041 şi care se continuă către E. Au fost identificate laturile ei S, ea prelungindu-se către N şi E (Lmax.= 7 m, lmax.= 3,40 m) şi având o pantă E-V care coboară cu 0,24 m pe o distanţă de 5 m. Strada este construită din dale mari de calcar (cea mai mare 1,09 x 0,98 m) şi blocuri fasonate, între care apar şi blocuri neregulate de şist verde de dimensiuni medii până la mici (0,15 x 0,10 m). Strada are ca substrucţie un strat puternic solidificat de lut de culoare galbenă (41002). Au putut fi identificate trei momente în evoluţia acestei artere rutiere:
I) fază realizată din dale mari şi blocuri fasonate de calcar, aşa cum se pot observa în special în zona centrală şi E a segmentului dezvelit. Această fază corespunde cu faza II a anexei basilicii, a cărui zid N (Z105 = 41009) o încadrează spre S;
II) fază de reparaţie, când pavajul este refăcut adăugându-se blocuri poligonale de şist verde şi calcar de dimensiuni medii şi mici. În această fază zidul N al fazei II a anexei basilicii este dezafectat, pavajul străzii trecând peste el;
III) fază în care pe suprafaţa vechii străzi apare o structură de locuire (CR07, surprinsă parţial în NE S041), iar la V de aceasta, în mijlocul străzii, a fost aşezată un bazin de piatră rectangular, cu orificiu pentru scurgerea apei către E;
- anexa NE a Basilicii 2: această structură, identificată parţial în săpăturile din 2006, a fost unul din principalele obiective ale campaniei din 2012. Au fost identificate mai multe faze în evoluţia structurii:
I) în prima fază a anexei aceasta avea formă aproape rectangulară, cu dimensiuni aprox. de 8,50 m (SV-NE) x 2,70 m. Aceasta pornea din colţul NE al Basilicii 2 (Z112; 8 x 0,60 m; identificat de la cota de +0,44 m) către NE în lungul străzii, cotind către SE (Z111; 3,25 x 0,60 m; identificat de la cota de aprox. +0,34 m) şi apoi din nou către SV (Z106; 5,92 x 0,60 m; identificat de la cota de aprox. +0, 17/0,00 m), intersectându-se cu absida Basilicii 2 la o distanţă de aprox. 4,25 m NV de zidul de incintă roman târziu; zidurile sunt realizate din pietre (majoritar şist verde) nefasonate de dimensiuni medii şi mici, legate cu pământ. Cum nu am finalizat cercetarea acestei structuri, deocamdată nu am dezvelit decât 2-4 asize din zidurile acesteia;
II) în a doua fază, anexa Basilicii 2 a fost mult extinsă (păstrează orientarea SV-NE), ea ajungând la aprox. 15,50 x 3,50 m. Această fază porneşte tot din colţul NE al Basilicii2, suprapunând prima fază pe o lungime de 5 m (Z137; l = 0,70 m). După cât poate fi observat în această fază a cercetărilor, odată intrat în martorul ce desparte S006 de S041, zidul coteşte spre NV şi apoi spre NE, apărând din nou în S041 (Z105 = 41009/41016/41022). Aici însă zidul are grosimea de 0,80 m, ceea ce indică utilizarea unui zid probabil preexistent, ce mărginea strada. Z105 a fost identificat în S041 pe o lungime de 10,15 m (zidul este puternic distrus, în special în V S041, cota la care a fost identificat variind de la +0,64 m în centru la +1,54 m în E secţiunii), la 8,5 m către NE însă acesta este intersectat de un alt zid, probabil zidul E al fazei II a anexei, Z 127 (41021; 3,80 x 0,60 m; identificat de la cotele de +1,38/0,99/0,63 m pe direcţia N-S), cu care este ţesut. În cele din urmă zidul coteşte către SV (Z004 = 41010; 14,18 x 0,60 m; zidul a fost identificat la diferite cote, între +0,70/50 m), intersectând absida Basilicii 2 în acelaşi punct cu faza I. De altfel, de la 6,50 m NE de acest punct de intersecţie, zisul S al fazei II suprapune aproape integral zidul S al fazei I. Toate aceste ziduri sunt construite din pietre nefasonate (majoritatea şist verde) legate cu pământ. Latura S (Z126) se păstrează pe 4-5 asize. În legătură cu această fază de funcţionare am pus un nivel de călcare (41004) şi unul de dărâmătură (41003), în care am descoperit aghiasmatar de marmură albă (Dm = 0,195 m; dm = 0,15 m) şi fragmente din două mese sacre de marmură albă. Pe baza ceramicii identificate complexul poate fi datat în secolul al VI-lea. Pe lângă obiectele sacre menţionate, a mai fost identificată o structură rectangulară, orientată SV-NE (41013; 1,45 × 1,17 m; identificată la cota de aprox. +0,63 m), construită dintr-o bază de lut de culoare galbenă, puternic solidificat, pozibil cu structură din cărămizi de chirpici. Oricum, imediat la E de ea a putut fi observată o linie de 1 m lungime de cărămizi de chirpici în poziţie secundară, probabil o amenajare interioară prăbuşită. Aceasta ar fi putut reprezenta o structură cu rol ritual legat de cel al meselor sacre descoperite în zona liniei de cărămizi de chirpici. Rolul ritual important al întregii structuri ni se pare evident. În cronologia propusă de noi, faza II a anexei corespunde fazei I (cea mai monumentală) a străzii ce o mărginea la N;
III) în ultima sa fază (identificată înca din 2006), anexa se micşorează considerabil. Latura ei N (Z005; L aprox. 4,5 m; l 0,90 m) porneşte din acelaşi punct cu celelalte două, în colţul NE al Basilicii 2, apoi coteşte către SE (Z003; Lp 4,32 m; l 0,90 m). Cum zidul este distrus în capătul S vizibil azi, nu este clar dacă el cotea către SV peste celelalte două faze (şi astfel ar fi folosit zidul fazei II), sau dacă ar fi putut continua spre S. Zidurile acestei faze sunt construite înt-o manieră foarte grosieră, din pietre medii şi mici nefasonate legate cu pământ şi se păstrează (uşor observabil pe latura E) pe 4-5 asize.
- la aproximativ + 045/49 m a fost identificată CR07, formată dintr-un zid de orientare N-S (Z109=41011; Lp 2,71 m; l 0,50 m), care porneşte de sub stradă către S, apoi coteşte către NE (Z110=41014; Lp 2,56 m; l 0,50 m). Acestei clădiri îi corespunde nivelul de călcare (41018), datat preliminar în sec. al V-lea. Oricum, structura este suprapusă atât de stradă, cât şi de latura N a fazei II a anexei (Z105). Zidurile sunt construite din pietre nefasonate (majoritar şist verde) de dimensiuni medii şi mici, legate cu pământ.
- foarte interesant este şi faptul că am identificat pe o lungime deaprox. 5,50 m către NE traseul zidului de incintă roman târziu. Conform planului detaliat, colţul SE al fazei II a anexei basilicii trece peste linia imaginară a incintei (care nu a putut fi identificată în zona aceea). În anii viitori vom investiga legătura dintre zidul de incintă şi această clădire, cu toate implicaţiile sale.
Stratigrafie:
+ 1,10 – +0,90 m (în centrul S041 coborând până la o adâncime mai mare): strat de pământ afânat, de culoare gri, reprezentând o săpătură modernă (41000) şi cu conţinând puţine fragmente ceramice;
+ 0,90/1,02 – +0,4 m: strat de pământ culoare galben-roşiatică (41003), afânat, reprezentând dărâmătura fazei a doua a anexei Basilicii 2 şi care conţinea o cantitate mare de materiale de construcţie (pietre, ţigle, olane, cărămizi nearse), fragmente ceramice, un aghiasmatar de marmură albă şi fragmentele din cele două mese sacre. Stratul este datat în sec. al VI-lea;
+0,40 – + 0,28 m: strat de lut de culoare galbenă, puternic solidificat (41004), ce conţinea fragmente ceramice şi materiale de construcţie, reprezentând nivelul de călcare al fazei a doua a anexei. Stratul este datat în sec. al VI-lea;
+ 1,08 – + 0,77 m: nivelare din lut de culoare galbenă (41002), reprezentând probabil substrucţia străzii d2 (41005), identificată doar la N de Z105 (41009) şi la V de segmentul păstrat stradă. Stratul este datat în sec. al VI-lea;
+ 0,30 m – ?: strat de culoare gri (41007), solidificat, conţinând fragmente ceramice, de sticlă şi oase (în această zonă nu am continuat săpătura). Datarea stratului este deocamdată dificilă, fiind identificate, alături de fragmente ceramice romane târzii, şi fragmente ceramice de epocă greacă;
+ 0,35 - + 0,14 m: am identificat un strat de lut de culoare galbenă (41018), puternic solidificat, cu urme puternice de arsură, reprezentând probabil ultimul nivel de călcare a CR6 (este situat între 41011 şi 41014). Datarea preliminară este în sec. al V-lea p.Chr.
+ 0,14 m: în interiorul CR6 (între 41011 şi 41014 şi suprapus de 41018) a apărut un strat mediu solidificat (41019), din pământ de culoare brună, puternic ars, datat pe baza unei monede în sec. al V-lea. Funcţionalitatea stratului rămâne deocamdată neclară, urmând să fie săpat în campaniile viitoare;
la aproximativ -0,65 m am identificat în S secţiunii (la S de Z126/41010) un nivel de lut de culoare galbenă (41015), puternic solidificată, ce se păstrează la nivelul zidului de incintă roman târziu. Stratul a fost probabil distrus parţial de săpăturile moderne, deoarece nu am identificat fragmente ceramice la suprafaţa sa.
Depozit: a continuat prelucrarea primară a descoperirilor şi trecerea acestora în baza de date. De asemenea, a început organizarea descoperirilor din anii trecuţi pe categorii de materiale.
În campaniile viitoare probabil vom demonta martorul V al S041, pentru a clarifica traseele zidurilor celor trei faze a anexelor, cât şi pentru a data cu mai mare precizie straturile ce ţin de faza I, actualmente dedesubtul martorului. De asemenea vom extinde către E S041, pentru a urmări strada şi Z105, cât şi relaţia dintre faza II a anexei cu zidul de incintă roman târziu.
Note:
1.
1. Cotele sunt luate în funcţie de punctul 0 al săpăturii, aflat în coltul de NV al platformei de piatră ce constituia proiecţia către V a altarului Basilicii 2, punct situat la +5,17 faţă de nivelul mării.
2. Având în vedere că într-o primă fază nu reuşisem să surprindem limita E a anexei (faza II), ce reprezenta obiectivul săpăturii, a trebuit extinsă secţiunea; însă la limita E iniţială a fost surprinsă o situaţie stratigrafică extrem de expresivă, şi pentru a nu risca pierderea ei am lăsat martotul de 1 m. Măsura s-a dovedit bună, noua limită E a secţiunii evidenţiind o situaţie arheologică diferită de cea din interiorul anexei.