Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Cetate; Fortificaţii; Templu;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Sud
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 18
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Angelescu | Mircea Victor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Avram | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bîrzescu | Iulian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nastasi | Irina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Panait-Bîrzescu | Florina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cliante | Laurenţiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Maurer | Karen | participant | Universität Vienna, Austria |
| Bottez | Valentin Victor | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ganciu | Iulian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ţârlea | Alexandra Clara | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Vasiliţă | Ştefan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
În campania din anul 2011, cercetarea arheologică în Sectorul Sud al cetăţii greco-romane Histria s-a concentrat exclusiv în punctul Turnul K - Extra-muros al acestui sector.
În campania arheologică din anul 2011 au fost efectuate alte două secţiuni magistrale N-S, parte în colaborare cu sectorul vecin Basilica extra-muros, condus de dr. Viorica Rusu-Bolindeţ. Scopul principal al acestei cercetări arheologice a fost acela de a pune în evidenţă, atât din punct de vedere ştiinţific dar şi muzeistic, oraşul roman timpuriu de la Histria, mai puţin cunoscut şi cercetat în economia cercetării arheologice de la Histria. Obiectivul de anul acesta al acestor noi secţiuni magistrale a fost - ca şi în campania precedentă1 - identificarea în teren a limitei sudice a zonei de necropolă din imediata vecinătate a Basilicii extra-muros, cunoscută din cercetările mai noi din acest sector. Un alt obiectiv, la fel de important, a fost identificarea - de această dată înspre nord - a limitei zonei mai mari de înnisipare din sudul sitului arheologic Histria. Aşa cum se cunoaşte astăzi - graţie cercetărilor geo-fizice mai vechi, dar şi datorită cercetărilor arheologice mai noi2 - în partea de S a sitului arheologic Histria există o zonă puternic înnisipată unde, credem noi că a funcţionat la un anumit moment istoric, portul cetăţii Histria, sau cel puţin unul din bazinele sale portuare3.
Astfel, au fost trasate două mari secţiuni magistrale, orientate N-S, care se întind din zona sectorului vecin Basilica extra-muros şi până la limita sudică a sitului arheologic Histria, pe o distanţă medie de aproximativ 100 m. Acestea au fost concepute sub forma unor secţiuni succesive, lungi de aproximativ 20 m, late de 2 m şi cu martori intermediari de 1 m.
În ordinea cronologică a efectuării lor, începem descrierea acestora cu S3, cu o lungime de 116 m şi o lăţime, aşa cum am mai spus, de 2m. Această secţiune magistrală este compusă din S3a cu o lungime de 20 m, S3b cu o lungime de 20 m, S3c cu o lungime de 31 m, S3d cu o lungime de 20 m şi S3e cu o lungime de 25,60 m.
În secţiunea S3a printre descoperiri notăm: în carourile 6-7, la adâncimea de -0,45 m, un colţ dintr-o construcţie contemporană, iar în partea extrem nordică a secţiunii, în caroul 1, o posibilă vatră cu pământ ars, la adâncimea de - 0,38 m. În partea sudică a S3a, în carourile 8-9, la o adâncime medie de -0,60 m au fost identificate în grund două morminte de înhumaţie (notate provizoriu M1 şi M2) orientate V-E, fără groapă identificată stratigrafic şi în grund, deranjate şi acoperite de piatră. Acestea vor fi cercetate exhaustiv în campania următoare de către membrii sectorului vecin Basilica Extra-muros, motiv pentru care cercetarea noastră în această secţiune a fost oprită la o adâncime maximă de -0,69 m.
În secţiunea S3b între carourile 2-7 şi la o adâncime de -0,40 m a fost identificată în grund o zonă de dărâmătură cu piatră de talie, cărămidă, mortar şi fragmente de tencuială pictată, probabil dintr-un edificiu roman timpuriu important, care rămâne de identificat în continuare în această parte a cetăţii romane timpurii. După înregistrarea arheologică a zonei de dărâmătură, aceasta a fost scoasă, nedescoperindu-se încă, din păcate, alte elemente constructive ale acestui edificiu. Pe toată lungimea acestei secţiuni ne-am oprit pe un strat compact de mortar mărunţit, la adâncimea de -0,90 m, unde au început să se contureze posibile gropi de morminte de înhumaţie, motiv pentru care şi aici cercetarea noastră s-a încheiat urmând a fi reluată în campania următoare de către colegii noştri din sectorul vecin menţionat mai sus.
În secţiunea S3c printre descoperiri menţionăm existenţa a două ziduri, probabil romane târzii, construite din mai multe asize de piatră de şist verde şi legate cu pământ, orientate NE-SV. Primul dintre aceste ziduri, Z1, iese din profilul E, iar cel de al doilea, Z2, intră în profilul V, observându-se astfel o liniaritate care ne determină în acest moment să credem că e posibil ca acestea să facă parte de fapt dintr-un singur zid mai lung, demantelat în porţiunea din mijloc din motive neidentificate încă. Zidul Z1 a apărut în caroul 3 la adâncimea de -0,67 m, se întinde în pantă până în caroul 6 la adâncimea de -1,12 m, neputându-se însă preciza lăţimea lui maximă. Zidul Z2 se găseşte în caroul 10, la adâncimea de -1,20 m şi intră în profilul V în caroul 12, la adâncimea de -0,75 m. El a fost identificat la adâncimea de -0,35 m în profilul V, astfel încât nici în acest caz nu putem preciza cu siguranţă lăţimea sa maximă. În partea extrem nordică a S3c am descoperit continuarea stratului de mortar mărunţit cunoscut din S3b, si care în S3c se află la o adâncime maximă de -1,20 m. În campania arheologică viitoare, aici vom continua cercetarea noastră până la stratul de nisip, pentru a cunoaşte - aşa cum ne-am propus la începerea acestei secţiuni magistrale - întinderea acestuia înspre N.
În cadrul secţiunii S3d între carourile 1-4, la o adâncime de -0,60 m a fost identificată o zonă de dărâmătură, mărginită în partea de sud, de către un zid construit din piatră mică de şist verde rulată, legat cu pământ, acest zid (Z6) fiind orientat însă E-V. Zidul Z6 se află la adâncimea de -0,65 m, fiind amplasat în caroul 5, cu o laţime maximă de 0,75 m. Între carourile 7-8, am mai descoperit la adâncimea de -0,60 m, un zid de piatră de şist verde, (Z4) format din mai multe asize, orientat N-S, dar care este pe jumătate în profilul estic, motiv pentru care nu i se poate preciza lăţimea maximă. Între carourile 9-10 avem o situaţie asemănătoare, mai exact un posibil zid de piatră de şist verde legat cu pământ (Z5) aflat la adâncimea de -0,53 m, format însă numai dintr-o singură asiză de piatră, orientat la fel N-S, şi pe jumătate în profilul V. În această secţiune urmează să ne mai adâncim pentru a surprinde stratul de nisip, unul din obiectivele cercetării noastre. Menţionăm faptul că spre deosebire de rezultatele cercetării noastre din campania precedentă, anul acesta se conturează o zonă de locuire post înnisipare, probabil de secol VI p.Chr. şi mai la sud de ceea ce consideram noi anul trecut că ar fi limita zonei de locuire.
În secţiunea S3e cercetarea noastră şi-a atins scopul, pe toată lungimea acestei secţiuni ajungându-se cu săpătura la adâncimea maximă de -1,25 m, unde ne-am oprit pe stratul de nisip, care a fost şi obiectivul nostru în cadrul acestei secţiuni. Menţionăm de asemenea, că în această secţiune nu au mai fost identificate arheologic alte structuri constructive.
În campania arheologică din anul 2011 am mai deschis şi secţiunea magistrală S2, lungă de 85 m şi cu o lăţime de 2m, orientată la fel ca şi precedentele N-S, şi care este compusă din S2a cu o lungime de 20,50 m, S2b cu o lungime de 27,10 m, S2c cu o lungime de 17,10 m şi S2d cu o lungime de 20,20 m, toate aceste secţiuni fiiind delimitate de martori intermediari de 1 m. Aici, cercetarea arheologică a fost începută (fig. 16) doar în S2b, S2c şi S2d, dar din cauza condiţiilor meteorologice nu s-a putut avansa foarte mult aici, ajungându-se la o adâncime medie de -0,40 m, pe toată lungimea acestor secţiuni.
În privinţa inventarului mobil descoperit în campania arheologică 2011, menţionăm o cantitate remarcabilă de fragmente ceramice romane târzii, în majoritate, dar şi romane timpurii, material osteologic animalier, fragmente de tencuială pictată, cărămizi şi fragmente de blocuri din calcar, şi nu în ultimul rând mai multe monede de bronz, care după analizarea lor de către specialiştii în numismatică ne vor putea permite stabilirea unor repere cronologice mai clare.