Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Cetate; Fortificaţii; Templu;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Sud - Basilica Pârvan
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 18
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Angelescu | Mircea Victor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Avram | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bîrzescu | Iulian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Ganciu | Iulian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nastasi | Irina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Panait-Bîrzescu | Florina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cliante | Laurenţiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Maurer | Karen | participant | Universität Vienna, Austria |
| Bottez | Valentin Victor | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ţârlea | Alexandra Clara | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Vasiliţă | Ştefan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
La reluarea săpăturilor de la Histria după război, în 1949, Gr. Florescu a preluat cercetarea incintei. Totodată a realizat şi o descriere extrem de minuţioasă1 a stadiului în care ajunseseră cercetările în timpul lui V. Pârvan şi S. şi M.F. Lambrino la care face dese şi preţioase referiri prin sintagma "vechile săpături" menită a eluda citarea numelor celor ce participaseră sau conduseseră cercetările în perioada 1914-1942.
Problema incintei va fi atinsă, chiar dacă numai sumar, de V. Canarache şi S. Dimitriu în momentul realizării secţiunii magistrale est-vest („marele şlitz"), pornind de la ţărmul lacului Sinoe şi care străbate cetatea romană târzie până dincolo de Poarta Mare, continuând apoi prin câteva secţiuni până pe platoul din vestul cetăţii2. Descrierea săpăturii în zona în care aceasta a intersectat zona Porţii Mari a incintei târzii a adus unele elemente noi pentru cercetarea acestui monument3.
Perioada cea mai prolifică pentru cercetări, dar şi pentru publicaţii, ce au avut drept obiect incintele histriene a fost cea a anilor 1960-70. Principalele progrese în cunoaşterea incintelor au fost cele concretizate în cercetările la „incinta elenistică din valul III"4 şi cele realizate cu ocazia restaurării zidului roman târziu de incintă şi a edificiului Terme I, realizate în etape succesive de minuţioasă cercetare5.
Cercetărilor de teren li s-au adăugat nu mai puţin importantele studii aerofotogrammetrice realizate şi publicate de Al. S. Ştefan6 a căror utilitate şi valabilitate a rămas la fel şi astăzi.
Astăzi nu ştim mai nimic despre latura de est în afara interpretării făcute de Al.S. Ştefan7 fotografiei publicate de M. Lambrino8.
Săpăturile arheologice din acest sector din 2011 au urmărit un dublu scop anul acesta - pe de o parte identificarea traseului incintei romane târzii faza A şi pe de altă parte urmărirea traseului incintei greceşti elenistice de care este suprapusă, pentru care au fost efectuate o serie de sondaje:
S.032/2011 - sondaj în camera U care a permis observaţia că în apropierea, spre sud, a colţului incintei starea de conservare a zidului elenistic este foarte bună - el păstrându-se pe o înălţime de aprox. 1,5 m. măsurată de la stâncă, fiind descoperit in situ un fragment de zid cu patru asize formate din blocuri de calcar cu dimensiunea de 0,75 x 0,50 x 25 m.
S.033/2011 - sondaj deschis cu scopul obţinerii unor date stratigrafice referitoare la faza A a zidului de incintă roman târziu, ce suprapune zidul de incintă elenistic în camera Q care a permis identificarea fazei A care suprapune incinta elenistică şi a unui fragment de inscripţie traianică.
S.036/2011 - sondaj la nord de zidul roman târziu faza A şi zidul de incintă elenistic, lângă zidul de est al turnului I care a avut drept rezultat identificarea zidului roman târziu faza A pe toată lăţimea sa (paramente şi emplecton).
S.034/2011 - sondaj imediat la vest de turnul I, paralel cu latura de vest a turnului. A permis identificarea paramentului interior al zidului elenistic pe o distanţă de cca 2 m. S-au păstrat numai primele două asize cu o înălţime de aprox. m. Emplectonul păstrat aici în mică măsură, în legătură cu paramentul interior, nu demonstrează decât că era format din mici blocuri de calcar legate cu un lut foarte rezistent. Paramentul exterior şi fundaţia sa a fost pus în evidenţă pe o distanţă de cca. 19 m. Faza A suprapune elenisticul pe o dist. de 2,10 m de la zidul curinei spre vest după care au trasee diferite astfel încât în dreptul colţului de sud-vest al turnului i distanţa dintre ele este de 1,3 m.
S.037/2011 (7 x 2 x 2,5 m) - sondaj est-vest imediat la nord de alee - aleea nu a permis amplasarea mai la sud a secţiunii. Sub stratul amenajării aleii (0,30 m) a apărut un strat de dărâmătură amestecată gros de cca. 1,20 m. Ceramica descoperită aici care este databilă în intervalul sec. II - VII, ceea ce confirmă caracterul eterogen al acestei dărâmături care este de pus în legătură cu construcţia valului II de apărare - aşa cum, de altfel, o confirmă şi profilul de sud al secţiunii. Dedesubt a apărut numai un strat gros de pământ negru de peste 1 m grosime care suprapune un strat de 0,70 m9 de nisip. Această secţiune dovedeşte că ne aflăm în exteriorul cetăţii, probabil în zona vechii coaste a mării, şi că zidul elenistic de incintă a suferit o schimbare de traseu pe distanţa de cca. 15 m dintre S.34 şi S.35/2011.
În secţiunea S.026/2010 aflată în imediata apropiere, spre nord, a colţului zidului se constată de asemenea o stare mai bună a zidului - din paramentul interior se păstrează trei şi chiar patru asize, atent lucrate şi îmbinate.
În secţiunea S.034/2011 incinta elenistică a fost identificată pe o distanţă mai mare şi, în consecinţă, permite consideraţii mai ample privind modul de realizare a zidului cetăţii în acest sector.
Iniţial a fost trasată o secţiune în formă de L, cu latura lungă (14 x 3 m) la baza zidului exterior de sud al turnului I. Latura scurtă (5 x 3 m) a fost realizată la baza laturii de vest al turnului I. Cele două secţiuni au fost comasate în momentul în care a devenit necesară extinderea cercetării către vest şi am realizat o nouă suprafaţă de 54 mp, care înconjoară turnul I.
Fotografiile aeriene realizate în anii 195410 şi 195911 ne arată existenţa unei secţiuni lungi de cca 28 m, pe direcţia est-vest, realizată de-a lungul peretelui sudic al turnului I. Din păcate, nu ştim ca vreun rezultat al acestor cercetări să fi fost publicat. Cert este că suprafaţa cercetată de noi prezenta urme de afectare puternică de către săpăturile şi intervenţiile anterioare - unele fiind probabil realizate şi cu prilejul restaurării masive a zidului histrian de incintă înainte de 197712.
Aceste săpături anterioare nu au ajuns însă până la nivelul pânzei de apă freatică din anul 2011, aşa cum o dovedeşte profilul de vest pe care se vede sub stratul de piatră folosită pentru restaurare (în care a fost găsită o monedă de 15 bani din 1972) un strat uniform de nisip şi scoici nederanjat indicând că în extremitatea vestică a şanţului, cel puţin, săpăturile nu au coborât până la nivelul acestor dale de calcar.
Fundaţia incintei elenistice, în tronsonul cercetat, se prezintă neuniform:
- pentru fundaţia paramentului exterior este realizată o structură foarte solidă constituită din dale groase (20-25 cm) de calcar de lungime inegală, aşezate alternativ, pe două şiruri. Lungimea acestor dale este de 1,10-1,20 m şi 0,50-0,60 m, iar lăţimea prezintă unele mici variaţii. Aceste dale sunt aşezate alternativ - una lungă urmată de una scurtă, apoi una scurtă urmată de una lungă - astfel încât rezultă o platformă uniformă. Dalele de calcar sunt de fapt material re-utilizat, provenind din construcţii dezafectate, aşa cum o dovedesc şi unele piese care au urme de prelucrare: orificii de ivăre (dalele 1A, 2A şi 3A), urme de crampoane (dala 5A)13. Cele două şiruri de dale se păstrează, perfect aliniate spre exterior, pe o distanţă de X m, alcătuind un soclu aşezat pe un strat de nisip şi pietriş ce se află pe acelaşi nivel cu pânza de apă freatică, ceea ce a îngreunat foarte mult cercetarea. Deasupra acestui soclu se aşează prima asiză a fundaţiei pentru care au fost utilizate blocuri de mari dimensiuni şi care lasă în afară dalele pe o distanţă de 0,2 m, astfel rezultând o talpă a zidului lată de 0,2 m care poate fi urmărită pe toată lungimea acestui tronson. Această primă asiză, împreună cu talpa alcătuită din dalele menţionate, continuă pe sub zidul curtinei i şi cel al Turnului I exact în locul în care, privind din interiorul cetăţii, poate fi observată discontinuitatea constructivă care a permis susţinerea ipotezei privind adăugarea mai târzie a cartierului din sud-vestul cetăţii.
În S.34/2011 zidul de incintă elenistic a fost surprins de la ieşirea de sub curtina i (paramentul exterior) şi de sub latura de sud a turnului I (paramentul interior) şi până la o distanţă de 14 m., spre vest.
Paramentul exterior poate fi văzut ieşind de sub zidul curtinei i şi este compus dintr-un şir de blocuri de calcar şi gresie turoniană cu lungimi diferite: 0,59 m, 0,5 m, 0,62 m, 0,57 m (urmă de crampon pe latura vestică), 0,8 m, 2,25 m (o arhitravă refolosită) şi 1,85 m, dar de înălţime regulată (cca. 0,30-0,35 m).