Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Cetate; Fortificaţii; Templu;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector T1 - Monumentul M, suprafeţele C8, C9
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 18
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Angelescu | Mircea Victor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Avram | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bîrzescu | Iulian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nastasi | Irina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Panait-Bîrzescu | Florina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cliante | Laurenţiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Maurer | Karen | participant | Universität Vienna, Austria |
| Bottez | Valentin Victor | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ganciu | Iulian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ţârlea | Alexandra Clara | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Vasiliţă | Ştefan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Monumentul M, suprafeţele C8, C9.
Între anii 2007 şi 2009 în partea de sud-est a săpăturii a fost cercetată o construcţie de cult de epocă arhaică (notată M), orientată N-S. La sud de aceasta, în suprafaţa C8, a apărut o nivelare de ţigle, ce provin foarte probabil de la construcţia amintită. Nivelarea a fost datată pe baza ceramicii amestecate cu ţiglele în al doilea sfert al secolului al V-lea î.Chr. şi a oferit, prin diversitatea pieselor descoperite, elemente importante pentru cunoaşterea construcţiei M. În anul 2011 am încercat să aflăm limitele şi caracterul acestei nivelări de epocă clasică timpurie, prelungind atât spre vest suprafaţa cercetată până-n 2009 cât şi spre sud, aici deschizând o nouă suprafaţă, C9.
În partea vestică am făcut un mic sondaj, 3 x 1,30 m, forma şi dimensiunile acestuia fiind impuse de zidurile monumentelor de epocă romană dezvelite în anii trecuţi. Cercetarea în suprafaţa C8 a început de un nivel roman timpuriu - elenistic târziu, aflat sub strada III a cartierului roman târziu. Până la stâncă nu a ieşit la iveală niciun monument, singura descoperire notabilă fiind patul de ţigle arhaice, surprins pe toată suprafaţa cercetată.
În ceea ce priveşte suprafaţa C9, aceasta a fost trasată ca o prelungire înspre sud a C8, şi cuprinde înspre est şi zidul de incintă roman târziu. Dimensiunile noii suprafeţe deschise, 5 x 5 m, au fost dictate şi de săpăturile de anvergură de la începutul secolului trecut la zidul de incintă, săpături, care, făcute în pantă, nu au ţinut cont de monumentele din apropiere. Acest fapt ne-a obligat să facem o săpătură în trei trepte, cu scopul obţinerii unor informaţii stratigrafice coerente.
La sud de strada III, imediat lângă incintă, în anul 2009 au apărut zidurile unei case de epocă romană târzie, de secol VI, ce suprapune în parte fundaţia unei alte case, foarte probabil de secol IV d.Chr. Din fundaţia casei de secol VI au apărut în C9 două ziduri: Z 1/C9, a apărut la 75 cm de profilul vest, la 1 m de nivelul actual de călcare. Zidul este orientat N-S, are 70 cm grosime şi a fost suprins pe o lungime de 4,60 m, din fundaţia sa păstrându-se 60 cm; cel de-al doilea zid Z 2/C9, reprezintă o închidere spre vest a primului, a apărut la 2,60 m de profilul sud al suprafeţei şi are 66 cm grosime. Ca şi primul, este construit din pietre de şist, calcar şi spolii de la monumente mai vechi, legate cu pământ. Înspre est, zidurile acestei case au fost, se pare, complet demantelate de săpăturile anterioare.
Tot în C9 au ieşit la iveală alte două ziduri de epocă romană, care în momentul de faţă sunt greu de legat de monumentele cunoscute. Primul zid, Z 3/C9, orientat E-V, a fost surprins pe 2,50 m lungime; acesta are 60 cm grosime şi păstrează din fundaţie 30 cm, aflându-se la doar 35 cm deasupra stâncii. Ultimul zid Z 4/C9, orientat E-V, stă direct pe stâncă, are o grosime de 75-77 cm, se păstrează pe o lungime de 1,30 m; din fundaţia, ce stă direct pe stâncă, se păstrează 1,10 cm. Acesta din urmă este un zid bine legat cu mortar, fapt destul de rar întâlnit în zona sacră la construcţile de epocă romană. Un strat de lut acoperă o mare parte a acestor ziduri până la zidul de incintă. Acesta din urmă a fost dezvelit, pe o lungime de 2 m. Ca şi în C8 zidul de incintă stă direct pe stâncă, are 90 cm grosime; între incintă şi celelalte ziduri nu au putut fi stabilite raporturi stratigrafice clare, din cauza bulversărilor anterioare.
Dintre descoperirile făcute în C9 amintim un bloc de marmură cu kymation şi relief (?), o inscripţie fragmentară pe un bloc de marmură, foarte probabil o dedicaţie de sec. II d. Chr. către Apollo.
Templul Afroditei şi monumentele de la sud de templu, suprafaţa B5.
Săpăturile de la sud de templul Afroditei au avut ca principal obiectiv anul acesta lămurirea unor situaţii apărute la sud de groapa sacră şi la vest de templu, precum şi cercetarea unor eventuale monumente, ce sunt de aşteptat în această parte a temenosului.
Cercetarea la sud de templu s-a concentrat în suprafaţa B5 (3,80 x 4 m). Săpătura a început de la un nivel roman timpuriu. În suprafaţa cercetată nu a apărut niciun monument in situ, în schimb am putut face mai multe observaţii cu privire atât la distrugerea zonei sacre la sfârşitul epocii arhaice cât mai ales la momentul refacerii zonei către sfârşitul celui de-al doilea sfert al sec. V a.Chr.
Sub stratul de umplutură de epocă romană a apărut un strat de pământ lutos compact, cu mici pietricele, scoici, ceramică şi puţine oase, sub care se află, până la stânca de şist, un strat de pământ maroniu deschis, afânat, cu multe pietre de şist, calcar, marmură şi ceramică - mai ales ţigle - ţinând de o umplutură de epocă clasică timpurie. Datarea umpluturii în al doilea sfert al secolului al V-lea a.Chr. s-a făcut în primul rând pe baza amforelor de Chios, Mende şi Thasos. Cele mai multe dintre descoperiri ţin de templul arhaic al Afroditei, precum ţigle, simae, antefixe, toate aparţinând unor tipuri cunoscute, altele foarte probabil în legătură cu templul, precum fragmente de calcar de la capitele şi de la alte elemente arhitecturale. Cele mai multe dintre fragmentele de calcar şi marmură au fost mărunţite şi aruncate aici ca într-o groapă votivă. Tot aici au apărut şi ţigle de la monumentul M. Noi detalii cu privire la această situaţie sunt de aşteptat în campaniile viitoare. Adâncimea la care a apărut stânca în B5, faţă de nivelul la care s-a început săpătura, este între 1,03 şi 1,26 m.
Cercetarea monumentelor greceşti la vest de templul Afroditei, suprafaţa δ.
În anul 2011 săpăturile în acest subsector s-au desfăşurat aproape exclusiv în suprafaţa δ, 4,20 x 3,80 m, delimitată de o încăpere a insulei romane timpurii. Aici săpătura a început de pe nivelul de distrugere a templului arhaic, nivel bine evidenţiat în cercetările anterioare, mai ales în suprafaţa ε începând cu anul 2007.
Un aliniament de 5 plăci de îmbrăcătură, numeroase calyptere, strotere, antefixe, bârne arse, precum şi sute de fragmenţele de la un capitelul arhaic, întăresc observaţiile făcute cu privire la distrugerea templului în rapoartele din 2007-2008. Tot de nivelul de distrugere mai ţine şi un bloc de calcar, cca. 1 m lungime, precum şi numeroase fragmente de chirpic, uneori cu făţuială.
Din platforma templului nu se păstrează în δ decât un mic bloc de calcar în partea de sud a suprafeţei cercetate, restul acesteia fiind foarte probabil dezafectată la începutul epocii romane. Mult mai bine păstrat este în schimb zidul arhaic de la vest de platformă, interpretat ca posibil peribol. Acesta se păstrează în δ pe o lungime de 3,80 m, are ca şi-n suprafaţa ε 1,10 m grosime, având plăci de şist verde în fundaţie, din elevaţie se păstrează însă pe latura de est 6 blocuri bine aliniate din calcar albicios, diferit de cel folosit la templul Afroditei, blocurile având fiecare 40 cm lungime şi 20 cm înălţime.