Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană; Cetate; Structură de cult/religioasă; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Basilica extra muros
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bădescu | Alexandru | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Rusu-Bolindeţ | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Drăgan | Andreea | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lăzărescu | Vlad Andrei | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Scopul campaniei din anul 2010 l-a constituit, pe de o parte, continuarea cercetării arheologice în S1/2008 şi S2/2009 – secţiuni deschise pe latura de S a basilicii extramurane creştine timpurii -, iar pe de altă parte, extinderea tot spre S a cercetării, la cca. 50 m de secţiunile menţionate mai sus, în scopul aflării unei posibile limite a necropolelor din zonă şi a amplasamentului portului oraşului greco-roman. Pe de altă parte, continuarea cercetării în straturile de epocă greacă din secţiunea SI (V - E, aflată la cca. 50 m N de basilica extra muros) a fost imposibilă atât datorită precipitaţiilor şi a băltirii apei pe suprafaţa secţiunii, cât şi a prăbuşirii unei mari părţi a profilului de N în extremitatea vestică a acesteia.
Necropolele din zona basilicii extra muros
În S1/2008 şi S2/20091 au fost dezvelite trei morminte de inhumaţie – M3/2008, M4/2009, M6/2010 - toate orientate V - E, situate aproximativ în centrul suprafeţei constituite de cele două secţiuni menţionate. Gropile primelor două morminte fuseseră conturate în campaniile precedente, iar mormântul M4/2008 a fost parţial cercetat în anul 20092. Mormântul M6/2010 a apărut în momentul adâncirii în suprafaţă în jumătatea nordică a secţiunilor S1/2008 şi S2/2009.
În cazul mormântului M3/2008, similar cu situaţia întâlnită în cazul mormintelor săpate anterior, conturul gropii lui a apărut sub forma unui strat de mortar într-un lut galben amestecat cu multe ţigle şi olane fragmentare, provenite de la construcţiile romane timpurii. El a apărut între m 1,60 şi 2,05, latura sa estică fiind situată la 1,10 m V de profilul E al secţiunii S1/2008. Este un mormânt de inhumaţie simplu, delimitat pe margini cu pietre şi fragmente de cărămizi. Forma mormântului a fost dreptunghiulară, cu marginile rotunjite. Umplutura lui a constat dintr-un pământ afânat, de culoare cenuşie, amestecat cu pigmenţi de arsură şi mortar. În interiorul mormântului au fost identificate patru cleme din fier, situate în partea stângă a defunctului, fapt care indică prezenţa unui sicriu din lemn.
Defunctul a fost aşezat în decubit dorsal, cu craniul dispus spre V. Mâna dreaptă a fost întinsă pe lângă corp, cu palma întinsă. Mâna stângă, întinsă pe lângă corp, pare să fi fost sub bazin (?) (posibil să fi fost deranjată). Piciorul stâng este întins şi în poziţie anatomică. Piciorul drept este şi el întins, însă tibia şi peroneul sunt uşor deplasate faţă de femur – probabil datorită galeriei unui rozător. Lungimea scheletului este de 1,49 m, lungimea femurului in situ este de 0,46 m. Fundul mormântului este la -1,79 m. Din păcate, nu dispune de inventar funerar. Din punct de vedere stratigrafic, M3/2008 aparţine grupului de morminte încadrat primei necropole din zona basilicii extra muros, respectiv celei datate în a doua jumătate a sec. al IV-lea şi primei jumătăţi a sec. al V-lea p.Chr. Acest tip de înmormântare - în sicriu de lemn – a mai fost atestat în cadrul aceleaşi necropole, atât în săpăturile anterioare3, cât şi în cele mai recente – M10/20094, însă în aceste cazuri sicriele au fost prinse cu cuie, nu cu cleme din fier, ca în cazul mormântului discutat.
M4/2008, cu nişă laterală, a fost dezvelit parţial în campania anului 2009. Aşa cum menţionam la prezentarea rezultatelor parţiale legate de acest mormânt5 el s-a conturat între m 5,40 şi 6,50, latura sa estică fiind la 1,15 m V de profilul estic al S1/2008. Este orientat V - E. Groapa mormântului a avut în suprafaţă formă rectangulară, cu colţurile uşor rotunjite, având dimensiunile de 2 x 1,10 m. Umplutura ei a fost constituită dintr-un strat de pământ afânat, de culoare gri închisă, fiind amestecat cu mortar. Nişa laterală era constituită din şapte ţigle de mari dimensiuni puse pe cant, la extremitatea estică fiind amplasate şi două pietre din bazalt. Ea a fost practicată în partea dreaptă a defunctului. Fundul nişei, ca şi cel al gropii de săpare a mormântului, se afla la adâncimea de -1,56 m. În mormânt a fost depus un defunct în decubit dorsal, cu mâinile îndoite pe bazin şi cu capul uşor întors către S, fapt care se poate datora şi presiunii exercitate de pământul din umplutura acestuia. Lungimea scheletului este de 1,50 m, lungimea femurului in situ este de 0,40 m. În ceea ce priveşte inventarul funerar, în zona vestică a gropii mormântului, din umplutura acestuia, a fost descoperit un ac de păr fragmentar din os. Pe degetele mâinii drepte s-au constatat urme de bronz, probabil de la un inel, iar pe antebraţul mâinii stângi au apărut urme de oxizi de bronz, probabil de la o brăţară. Nici unul din aceste obiecte nu a mai putut fi recuperat. În zona gâtului au fost descoperite mărgele din pastă de sticlă, iar în zona claviculei drepte a fost descoperit un pandantiv format dintr-o monedă de bronz refolosită.
Morminte cu nişă laterală au mai fost descoperite în cadrul primei necropole din zona basilicii extra muros (vezi mormântul M20 din tipologia dată de N. Hamparţumian)6, acest tip de înmormântări fiind specifice pentru populaţiile răsăritene nord-pontice, posibil sarmato-alane.
Cel de-al treilea mormânt cercetat în campania anului 2010 l-a constituit M6/2010. Groapa lui s-a conturat în imediata vecinătate a M3/2008, la 0,25 m spre S de acesta, fiind situat între m. 2,50 şi 2,95, latura sa estică fiind situată la 0,70 m V de profilul E al secţiunii S1/2008. Groapa mormântului a fost de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite. Umplutura ei a fost constituită dintr-un pământ negru-cenuşiu, relativ friabil. La acest mormânt este de remarcat adâncimea mare la care a fost săpat mormântul (până la -2,39 m), acest fapt dovedind, probabil, grija familiei defunctului pentru amenajarea mormântului.
M6/2010 este un mormânt de inhumaţie cu amenajare de tip sarcofag, constituită din patru tegulae aşezate sub forma unui acoperiş în dublă pantă. Aceasta însă nu acoperea în întregime corpul defunctului, ci numai partea superioară a acestuia, picioarele, de la genunchi în jos, rămânând în afară. În extremitatea vestică, amenajarea menţionată a fost închisă cu ajutorul unei a cincea cărămizi aşezate pe cant. De asemenea, pe laturile de N şi S, ca şi la îmbinarea dintre tegulae, au fost aşezate pietre de dimensiuni medii. Defunctul a fost aşezat în decubit dorsal, cu mâna stângă uşor îndoită din cot pe bazin. Mâna dreaptă nu a fost identificată. Picioarele au fost găsite întinse în poziţie anatomică. Din păcate, starea de conservare a scheletului nu este prea bună, oasele fiind foarte friabile. Defunctul, matur, avea lungimea scheletului de 1,42 m, iar cea a femurului in situ de 0,41 m. Nu avea inventar funerar, singura piesă descoperită în umplutura mormântului, sub amenajarea de tegulae, fiind un cui de fier, ce nu provine însă de la un sicriu.
Tipul de înmormântare cu amenajare de tip sarcofag, constituită din ţigle de acoperiş aşezate în dublă pantă, a mai fost întâlnit în necropola timpurie din zona basilicii extra muros, morminte de acest fel fiind descoperite atât în cercetările făcute de N. Hamparţumian7, cât şi în săpăturile noastre. Astfel, mormintele M10/09 şi M11/09 (un mormânt de adult şi altul de copil) au fost dezvelite la S de mormântul în discuţie în campania anului precedent8. Este posibil ca aceste morminte, ca şi cele cu nişă laterală din piatră (M13/09) sau ţigle (M4/09), deci cu amenajări îngrijite, să constituie o grupare în cadrul necropolei menţionate. Aceasta este însă numai o observaţie preliminară, care va putea fi confirmată numai de dezvelirea în suprafaţă a unei zone cât mai întinse din jurul basilicii extra muros.
După puţinul inventar funerar descoperit, cât mai ales după poziţia stratigrafică şi tipul de înmormântare (venită fie pe filieră romană – amenajarea de tip sarcofag cu tegulae aşezate în dublă pantă –, fie pe filieră sarmato-alană – mormintele cu nişă laterală), considerăm că cele trei morminte dezvelite în anul 2010 aparţin primei necropole atestate în zonă, respectiv celei datate în a doua jumătate a sec. al IV-lea şi primei jumătăţi a sec. al V-lea p.Chr. Adâncimea în suprafaţă la care s-a ajuns în cadrul celor două secţiuni (evident, cu excepţia mormintelor) este de -1,50 m. Celelalte gropi de morminte conturate în S1/2008 şi S2/2009 au fost surprinse în suprafaţă numai parţial, ele continuând spre E (M5/2010, M13/2010, M16/12010, M18/2010) şi V (M7/2008, M12/2009), fapt ce ar necesita extinderea în viitor spre aceste zone pentru ca mormintele respective să poată dezvelite integral.
Paralel cu continuarea cercetării mormintelor din secţiunile S1/2008 şi S2/2009, în scopul delimitării limitei sudice a necropolelor din zona basilicii extra muros, la 1,50 m S de secţiunile menţionate a fost deschisă o nouă secţiune, S1A/2010, cu dimensiunile de 15 x 2 m. În cadrul acesteia, în extremitatea ei nordică au fost conturate gropile a două morminte: M15/2010 (surprins parţial – continuă spre V, necercetat) şi M20/2010. Acesta din urmă, aflat între m 2,25 şi 3,10, continua spre E, motiv pentru care a fost făcută o casetare de 1,00 x 1,00 m. Groapa mormântului a fost de formă dreptunghiulară, cu marginile rotunjite, pe fundul ei fiind depusă o tegulă mare pe care a fost aşezat scheletul. Acesta din urmă a fost acoperit de trei sferturi ale unui corp de amforă, pentru ca mai apoi pe marginile acesteia să fie puse fragmente de ţigle pe cant. Defunctul, un nou născut, a fost aşezat în decubit dorsal pe direcţia V - E, însă nu au putut fi observate alte detalii legate de poziţia scheletului datorită, pe de o parte, fragilităţii oaselor, iar pe de altă parte, deoarece acesta a fost afectat de două galerii de rozătoare. Mormântul nu a avut inventar funerar.
Tipul de înmormântări de copii în amfore este cunoscut la Histria, unde un alt mormânt de acest gen a fost găsit de către N. Hamparţumian în săpăturile făcute în interiorul basilicii extra muros9 şi alte trei au fost dezvelite de Al. Suceveanu în sectorul Therme II10. De asemenea, în zona Dunării astfel de morminte au fost descoperite şi în necropola de la Callatis11 şi în cea de la (L)ibida12. Datarea acestor morminte este în sec. IV-V p.Chr., deci mormântul în discuţie se încadrează în orizontul funerar al primei necropole din zona basilicii extra muros, ca şi celelalte morminte de acest fel descoperite la Histria.
Pe suprafaţa S1/2010 nu au mai fost găsite alte gropi de morminte. Sub nivelul mormintelor, a fost descoperită o clădire de mari dimensiuni, constituită din ziduri din pietre de şist şi de calcar legate cu lut galben. Ea se întindea aproximativ pe întreaga suprafaţă a secţiunii, având dimensiunile cunoscute de 10,80 m x 1,50-1,80 m. Era orientată N - S. Extremitatea ei nordică, precum şi o parte din traseul zidului vestic au fost afectate de gropi ulterioare, inclusiv de gropile mormintelor amintite mai sus. Este posibil ca să fi surprins zidul perimetral vestic al acestei construcţii, posibil şi cel sudic, elementele ei de construcţie continuând spre E, V şi N. Din această clădire au fost dezvelite două încăperi (denumirea camerelor s-a dat de la N spre S): camera 1a, cu dimensiunile de 4,80 x 1,50 m; camera 1b, de 6 x 1,60-1,80 m. Construcţia a avut acoperiş din ţigle şi olane, dărâmătură lui fiind surprinsă pe nivelul ei de călcare. În această campanie am rămas pe nivelul menţionat al acestei construcţii, la -1,15 m adâncime, urmând să continuăm cercetarea în anul viitor. După tehnica de construcţie, poziţia stratigrafică şi materialele arheologice descoperite, clădirea în discuţie, de mari dimensiuni, s-ar încadra cronologic celei de-a doua jumătăţi a sec. al III-lea p.Chr – posibil începutului sec. al IV-lea p.Chr. (fazelor II A-II B din cronologia Histriei). Construcţii similare, din pietre de şist legate cu lut, au fost dezvelite în sectorul Therme II13, precum şi în SI din sectorul Basilica extra muros, acestea din urmă fiind, ca şi cele descrise mai sus, de dimensiuni impresionante14.
La 1,50 m S de S1A/2010, a fost deschisă o altă secţiune, S1B/2010, cu dimensiunile de 15 x 2 m. Aici au fost descoperite deocamdată, în extremitatea sudică a secţiunii, un zid orientat E - V, cu lăţimea de 0,70 m, din pietre de şist legate cu lut, care aparţine unei construcţii de sec. al VI-lea p.Chr. La N de acesta, între m. 7,70 şi 9,80, a mai fost dezvelit un colţ de clădire, constituită dintr-un fragment de zid orientat N - S (cu dimensiunile de 1,80 x 0,60 m), precum şi unul orientat aproximativ E - V (de 1,25 x 0,50-0,60 m), constituite din pietre de şist şi calcar legate cu lut galben, identice ca mod de construcţie cu zidurile aparţinând clădirii de mari dimensiuni descoperite în secţiunea S1A/2010. Acesta ar putea aparţine fie aceleaşi construcţii, fie uneia similare, aflată la S de aceasta. Ea pare să continue spre S, E şi V.
În extremitatea sudică a secţiunii, în c.8, au fost descoperite un craniu şi câteva oase umane provenite de la un mormânt răvăşit. În rest, în această secţiune, nu au fost găsite alte gropi de morminte. Deocamdată, în secţiunea S1B/2010 s-a ajuns la adâncimea de -0,95 m. Cercetarea arheologică va continua în campania anului viitor.
Materialul arheologic descoperit în noile secţiuni a fost bogat, el constând din 25 de monede, în majoritate din bronz, aflate în curs de restaurare şi prelucrare, din obiecte din bronz şi fier, ceramică (de lux şi de uz comun), obiecte de os (ace de păr, dăltiţe din os pentru baterea dinţilor secerilor din fier), materiale de construcţie.
În concluzie, ca urmare a extinderii cercetărilor arheologice la S de basilica extra muros, s-a putut constata faptul că necropolele din sectorul menţionat se concentrează în imediata ei apropiere, numărul lor descrescând proporţional spre S. Ca şi în cazul situaţiei constatate pe latura de N a aceleiaşi basilici, se observă un număr mult mai mare al mormintelor aparţinând primei necropole (anterioare basilicii) decât celei de-a doua, contemporane cu basilica. Deocamdată pentru cele două secţiuni noi nu s-a ajuns la o adâncime care să ne permită constatarea prezenţei nisipului aferent existenţei zonei portuare, însă scăderea concentraţiei de morminte ar putea indica acest lucru. Continuarea cercetărilor arheologice în această zonă, combinate cu cele efectuate în sectorul Sud15, sperăm să aducă un plus de informaţie legată de posibilele limite ale necropolelor din zonă şi a amplasamentului portului oraşului greco-roman Histria.
Note:
1.
1. Pentru rezultatele cercetărilor întreprinse în secţiunile respective în campanile 2008-2009 vezi V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2008, p. 127-128; V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2009, p. 87-90.
2. V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2009, p. 87-88 şi nota 1.
3.H. Nubar, Contribuţii la topografia cetăţii Histria în epoca romano-bizantină. Consideraţii generale asupra necropolei din sectorul bazilicii „extra muros”, p. 203 – mormintele M39 şi M49.
4. V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2009, p. 87-88.
5. Idem, p. 88.
6. H. Nubar, op. cit., p. 203, fig. 2 c.
7. Idem, p. 203, fig. 2 e-f (mormintele M10, M12, M20, M53).
8. V. Rusu-Bolindeţ şi colab., op. cit., p. 88.
9. H. Nubar, op. cit., M68, p. 203, fig. 1.
10. Al. Suceveanu, Histria VI. Les thermes romains, Bucarest, 1982, M8, M11 , M17 - p. 36-37, fig. 15; pentru catalogul amforelor reutilizate ca amenajări de morminte, cu analogii şi încadrarea cronologică vezi la acelaşi autor p. 116, pl. 16/1, 3-4.
11. C. Preda, Callatis - necropola romano-bizantină, Bucureşti, 1980, M 208, p. 21.
12. A. Soficaru, N. Miriţoiu, N. Sultana, M. Gătej, M. Constantinescu, Analiza antropologică a osemintelor descoperite în campania 2002, în necropola romano-bizantină de la Slava Rusă (jud. Tulcea), Peuce S.N., 2 (15), 2004, M23/2002, p. 354.
13. Al. Suceveanu, op. cit., p. 35, fig. 14.
14. Al. Suceveanu şi colab., CCA 2003, p. 164-65.
15. Pentru rezultatele cercetărilor arheologice obţinute în extremitatea sudică a zonei de la sud de basilica extra muros vezi contribuţia colegului Mircea Dabîca din prezentul volum.