Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană; Cetate; Structură de cult/religioasă; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Basilica extra muros. Industria materiilor dure animale
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sztancs | Diana Maria | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Beldiman | Corneliu | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
Săpăturile arheologice efectuate în anul 2006 la Histria în Sectorul Basilica extra muros (în continuare, HST-BEM) de către un colectiv sub conducerea dr. Viorica Rusu-Bolindeţ (căreia îi exprimăm mulţumiri şi cu această ocazie) au condus şi la recuperarea unui important lot de artefacte aparţinând industriei materiilor dure animale (în continuare, IMDA). În campania 2006 au fost descoperite 21 de piese, dintre care 13 nicovale de os; acestea au fost analizate în raportul publicat în 2010. Raportul de faţă oferă datele complete asupra restului lotului descoperit în 2006, respectiv 7 ace de os şi un mâner de os. Piesele se păstrează în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. Ele au fost reperate în contexte secundare, de abandon şi provin din structurile, gropile şi din apropierea unor complexe pentru reducerea minereului de fier (instalaţiile unor cuptoare dezafectate, umplute cu resturi diverse – pentru detalii a se vedea datele din repertoriu), complexe legate, în principal, de zona meşteşugărească din S I, extremitatea vestică (cca 15,80 m). Materialele în discuţie se datează în perioada romană timpurie (probabil primele trei sferturi ale sec. al II-lea A.D.).
Structura tipologică a lotului include: Categoria I: Unelte: Ac de cusut de os (ac cu perforaţie proximală); Categoria III: Piese de port/Podoabe: Ace de păr de os; IV Elemente receptoare: Mâner de os pentru cuţit.
Pentru reperele metodologice ale analizei a se vedea raportul publicat în anul 2007, ca şi alte articole şi studii recente.1 Au fost utilizate datele analizei exhaustive sistematice a pieselor în microscopie optică de mică putere (măriri 4x – 40x).
Discuţii comportă încadrarea tipologico-funcţională a acelor cu perforaţie proximală. Aceste piese sunt interpretate, în mod curent, ca ace de cusut; contextele variate ale descoperirii acelor respective (asociate cu acele de păr în morminte sau în complexe care nu au legătură cu practicarea unor meşteşuguri, precum cusutul sau împletitul) arată că interpretarea trebuie nuanţată, în sensul că ele puteau fi folosite, în egală măsură, ca ace de păr sau pentru fixarea unor piese de port. În plus, se cunosc şi piese perforate care păstrau elementele decorative de origine fixate în perforaţia respectivă (precum mici verigi şi discuri metalice) sau fibre textile prin care se ataşau fileuri capilare etc.2
O categorie de piese bine reprezentată în lotul artefactelor IMDA descoperite la HST-BEM până în prezent este aceea a acelor de os, al căror efectiv se cifrează actualmente la 41. 23 dintre ele nu au perforaţie proximală şi sunt încadrate, în mod curent, din punct de vedere tipologic-funcţional, în categoria pieselor de port/podoabă – ace de păr (Categoria III: Piese de port/Podoabe: Ace de păr de os). Alte 16 piese sunt fragmentare, lipsindu-le partea proximală, care permite încadrarea tipologică precisă; astfel că ele pot fi, în egală măsură, ace de păr şi ace de cusut. Alături de piesele menţionate avem şi două ace de os cu perforaţie proximală, încadrate în mod curent, din punct de vedere tipologic-funcţional, în categoria uneltelor – ace de cusut.3
Tipologia acelor de păr şi de cusut de epocă romană este adoptată, în mediul cercetării din România, după standardele internaţionale; sunt aplicate criteriile propuse în lucrările lui J.-C. Béal, K. Biró, E. Riha, H. Mikler; a se vedea, mai recent, şi consideraţiile tipologice incluse în catalogul publicat de A. Schenk. Tipologia aplicată în clasificarea pieselor de la HST-BEM este preluată de la N. Gudea, I. Bajusz (1991) şi D. Ciugudean (1997).4
Acele de os descoperite la HST-BEM în campania 2006 aparţin următoarelor tipuri: cu extremitatea proximală conică (N = 2); cu extremitatea proximală globulară (N = 2); cu partea proximală perforată şi extremitatea proximală triunghiulară subţiată (N = 1); cu extremitatea proximală decorată (în formă de con de pin) (N = 2).
Sub raport tipologic, acele de la HST-BEM discutate în prezentul raport nu ridică probleme speciale şi de aceea nu insistăm asupra acestor aspecte; este vorba de tipuri comune, cu morfologie şi dimensiuni quasi-standardizate, prezente în multe situri din spaţiul actual al României, ca şi în restul Europei, repertorierea şi trimiterile la literatura de specialitate devenind superflue; cele mai apropiate analogii ale pieselor de la HST-BEM le reprezintă, fireşte, acele cunoscute în teritoriul dobrogean, în primul rând piesele recuperate în Sectorul Thermae al sitului vest-pontic.5
Unele piese care intră în alcătuirea repertoriului sunt fragmentare sau fragmente, fapt ce ar explica abandonul lor; altele (cele întregi, încă utilizabile) au fost, probabil, abandonate în inventarul unor clădiri şi aruncate la gunoi, la un moment dat, împreună cu resturile respective.
Piesele descoperite la HST-BEM sunt confecţionate, foarte probabil, din fragmente de oase lungi de bovine (Bos taurus) prin cioplire, tăiere cu ferăstrăul, raclaj axial intens cu o lamă metalică (cuţit), fasonare integrală şi finisare prin polizare (frecare cu o bucată de piele); unele piese sunt nefinisate. Culoarea brun sau brun-deschis sugerează aplicarea probabilă a tratamentului termic, fie parţială (la extremitatea distală – vârf) fie totală.
Unele indicii (între care fracturarea frecventă a pieselor nefinisate, probabil în timpul etapelor de fabricare) permit formularea concluziei fabricării acelor de păr într-un atelier local, care funcţiona în zona meşteşugărească a Sectorului Basilica extra muros. În acelaşi sens pledează materiile prime, eboşele şi deşeurile recoltate în sectorul menţionat din complexele de tipul gropilor, alături de acele de păr. Rămâne să fie explicată situaţia pieselor întregi abandonate (pierdute? abandonate în structuri distruse şi aruncate împreună cu alte resturi în groapa de gunoi?).
Acele de os databile în epoca romană recuperate din Sectorul Basilica extra muros în 2006 analizate cu acest prilej constituie, alături de piesele descoperite anterior, primul lot de acest gen publicat în mod detaliat din situl de la Histria, alăturându-se descoperirilor mai vechi din Sectorul Thermae; prin datele extensive puse la dispoziţie, el contribuie, în mod specific, la completarea repertoriului descoperirilor şi a datelor referitoare la activităţile complexe aferente etapei de locuire din sec. al II-lea A.D. din aria binecunoscutului sit vest-pontic, prin documentarea existenţei probabile a unuia sau mai multor ateliere de prelucrare a materiilor dure animale.
Totodată, această categorie de descoperiri întregeşte lotul artefactelor IMDA studiate de o manieră detaliată de la Histria, demers care ar trebui continuat şi extins la celelalte sectoare ale sitului.
Mânerul de cuţit de os este fragmentar; se păstrează partea proximală şi mezială; are formă generală trapezoidală, cu extremitatea proximală de contur convex asimetric; pe suprafaţă se observă sediment şi concreţiuni aderente. Piesa este formată din două plăci subţiri, simetrice, având secţiuni plate şi plan-convexe, confecţionate probabil din fragmente de oase lungi de bovine; la extremitatea proximală se păstrează un nit (de bronz? fier?), corodat, care fixează lama (de bronz? fier?); segmentul lamei este păstrat în interiorul mânerului, vizibil pe una din laturi; lama este subţire, puternic corodată, cu secţiunea triunghiulară alungită.
Repertoriul etalează datele complete (context, descriere, morfometrie). Ilustraţia este selectivă, redând, cu unele excepţii, numai piesele întregi. Piesele au indicativele HST/2006-BEM 14-21, numerotate în seria celor cuprinse în catalogul descoperirilor 2006 (HST/2006-BEM 1-13), publicat în 2010. Numerele pieselor din figuri corespund indicativelor din catalog.
Abrevieri
Am, Ao, At = abraziune multidirecţională, oblică, transversală; diam. = diametru; dist. = distanţa; ED = extremitatea distală; EP = extremitatea proximală; ext. = exterior(oară); HST-BEM = Histria-Basilica extra muros, A.D. = Anno Domini; IMDA = industria materiilor dure animale; int. = interior(oară); L = lungimea; L tot. = lungimea totală; lăţ. = lăţime; N, nr. = număr; PD = partea distală; perf. = perforaţie; PM = partea mezială; PP = partea proximală; Ra = raclaj axial; S = Secţiune; TrT = tratament termic. Dimensiunile sunt redate în mm. L tot. redată în caractere italice reprezintă valoarea obţinută prin reconstituire grafică.
Bibliografie:
Note:
1.
1 Beldiman, Sztancs 2007a; Beldiman et al. 2008a; Beldiman et al. 2008b; Beldiman, Rusu-Bolindeţ, Sztancs 2007; Beldiman, Sztancs 2007; Beldiman, Sztancs 2009a; Beldiman, Sztancs 2009b; Beldiman, Sztancs 2010; Bbeldiman et al. 2008a; Beldiman et al. 2008b; Beldiman et al. 2009; Beldiman et al. 2010a; Beldiman et al. 2010b.
Contribuţiile drd. Diana-Maria Sztancs la realizarea prezentei lucrări (aspecte metodologice ale studiului IMDA; descrieri; analiza microscopică a pieselor; alimentarea bazei de date; identificarea şi organizarea referinţelor bibliografice) se înscriu în programul de pregătire pentru doctorat iniţiat în 2007 la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Şcoala Doctorală („Cercetări realizate în cadrul proiectului POSDRU/6/1.5/S/26 cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”; „Investeşte în oameni! Proiect Finanţat din Fondul Social European ID proiect: 7706. Titlul proiectului: „Creşterea rolului studiilor doctorale şi a competitivităţii doctoranzilor într-o Europă unită”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, B-dul Victoriei Nr. 10. Sibiu. Uniunea Europeană/ Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale AMPOS DRU/ Fondul Social European POS DRU 2007-2013/ Instrumente structurale 2007-2013/ Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării OI POS DRU”).
2 După M. T. Biró, acele cu mai multe perforaţii serveau la fixarea pieselor vestimentare (Biró 1987, p. 34); aceeaşi opinie este împărtăşită şi de D. Ciugudean (Ciugudean 1997, p. 32). La A. Schenk, acele cu perforaţie proximală intră integral în categoria uneltelor, respectiv a acelor de cusut (Schenk 2008, p. 62-64, 276-278, fig. 118-120).
3 Beldiman et al. 2010c.
4 Gudea, Bajusz 1991, 81-126; Ciugudean 1997, p. 17-24, 53-75; Elefterescu 2008, p. 221-224 – toate cu bibliografia.
5 Suceveanu 1982, p. 123-124, pl. 22/1 B-C, 3; I C; II A, 2; Ciugudean 1997, p. 18.