Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană; Cetate; Structură de cult/religioasă; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Basilica cu criptă
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dima | Mihai | participant | Muzeul Băncii Naţionale a României |
| Achim | Irina Adriana | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stănescu | Alexandra Theodora | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Beldiman | Corneliu | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
Programul de cercetare a Basilicii cu criptă de la Histria a început în anul 2002, la iniţiativa profesorului Alexandru Suceveanu. Această nouă investigaţie de teren asupra unui monument de cult creştin ce fusese cercetat în alte două rânduri trebuia să îndeplinească două obiective ştiinţifice majore: pe de o parte, cercetarea sistematică exhaustivă a singurei basilici paleocreştine cu criptă de la Histria şi a zonei aflate în imediata sa vecinătate, la N, iar pe de altă parte, realizarea unui proiect complex de restaurare a monumentului paleocreştin, în urma acestor săpături arheologice.
După nouă campanii arheologice, primul obiectiv enunţat mai sus este încă în curs de realizare. În campania 2010, cercetările din aria basilicii paleocreştine de pe latura de E a Pieţei Mari a oraşului roman târziu s-au desfăşurat în intervalul 14 iulie–14 august cu un efectiv de 11 lucrători, un masterand şi un absolvent de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Cercetările au vizat explorarea exhaustivă a structurilor de zidărie descoperite în campaniile precedente în interiorul basilicii paleocreştine, cu precădere în narthex, în nava centrală, precum şi în afara monumentului, în perimetrul de la E de absidă. Obiectivul major al campaniei 2010 a fost obţinerea unei diagrame stratigrafice complete în interiorul monumentului creştin (prin secţionarea parţială a zonei cu pavaj din cărămidă conservată in situ în centrul navei centrale).
În cursul sec. VI, basilica cu criptă era situată într-o zonă a oraşului intens construită, fiind înconjurată de construcţii cu caracter profan şi religios (basilica episcopală se găseşte la cca. 50 m spre S). Urmărind relaţia basilicii cu urbanismul anterior am putut constata că de-a lungul epocilor numeroase au fost schimbările care pot fi decelate fie şi pe un perimetru urban restrâns, de la schimbări de traseu ale reţelei rutiere, la schimbarea caracterului ocupării terenului (oscilaţie între profan şi sacru) şi până la îndepărtarea brutală din teren a edificiilor care nu mai serveau scopului lor iniţial.
Basilica a fost descoperită încă de la începutul anilor 1930 de către Scarlat şi Marcelle Lambrino. În acea perioadă, a fost cercetat interiorul monumentului, iar zona de la N de basilică a fost decapată masiv, dar fără un control arheologic real şi fără ca rezultatele să fi fost publicate (documentaţia inedită a acestor săpături se păstrează în arhiva Louis Robert, la Académie des belles lettres et inscriptions, Paris). La o scară mai amplă, prospecţiunile arheologice au fost reluate de profesorul Gr. Florescu între anii 1952 şi 1953. Rezultatele sumare ale cercetării întreprinse de Gr. Florescu în aria basilicii cu criptă au fost publicate în primul volum al seriei monografice Histria (an de apariţie: 1954). Edificiul este astăzi cunoscut în literatura de specialitate şi sub numele descoperitorului său şi, la momentul cercetărilor din deceniul şase al secolului trecut, se afla în cel de-al treilea sector al unei secţiuni magistrale care pornea din cartierul rezidenţial Domus, traversa Piaţa mare a oraşului, Porta Principalis şi cele trei valuri din faţa zidului de incintă post-gotic. Colţul sud-vestic al basilicii avea să fie reidentificat la cca. 200 m de punctul iniţial al secţiunii practicate de Gr. Florescu, care la acea dată vorbea despre cea de-a treia basilică paleocreştină histriană. Profesorul Gr. Florescu a stabilit planul monumentului creştin, a cercetat cripta şi a pus în evidenţă o parte din edificiile anterioare basilicii în navele laterale, în narthex şi la E de absida basilicii.
Dacă în primele două campanii (2002 şi 2003) am cercetat pe rând, dar incomplet, basilica, între 2004 şi 2007 cercetările s-au concentrat în sectorul de la N de monumentul creştin. Din anul 2008 am reluat săpăturile în interiorul basilicii şi în zona de la E de aceasta.
Narthexul basilicii: Suprafaţa NV narthex
A fost practicată în jumătatea nordică a narthexului, la N de vechea secţiune magistrală E - V, S1. Dimensiunile suprafeţei sunt: 2,00 x 2,50 m. În campaniile anterioare a fost identificată şi cercetată o singură structură constructivă, Z9, cu traseu N - S, care se întinde pe toată lăţimea secţiunii. În campania 2010, am extins secţiunea cu aproximativ 1 m spre E, în interiorul navei laterale N. Această extindere a fost motivată de eroziunea accentuată a profilului N, profil situat la cca. 0,80 m de zidul perimetral N al narthexului. Ca urmare a distrugerii parţiale a profilului N, a devenit vizibilă o nouă structură constructivă - Z23, un zid cu traseu E - V, situat imediat la E de precedentul. În fine, o a treia structură constructivă a putut fi pusă în evidenţă în extinderea practicată în nava laterală N, Z21.
Concluziile de ordin constructiv care se desprind din investigarea acestei arii din sectorul nostru sunt următoarele:
- zidurile Z9, Z21 şi Z23 definesc, cel mai probabil, colţul de NV al unui edificiu de mari dimensiuni identificat deja de Gr. Florescu la începutul anilor 1950;
- spre deosebire de Z9, aşezat direct pe stânca nativă, zidurile Z21 şi Z 23 sunt aşezate pe un strat de nivelare a stâncii cu pământ de culoare brun închisă, puternic solidificat; Z21 ocupă toată lăţimea navei laterale N şi este suprapus de fundaţiile stylobatului N al navei centrale;
- odată cu construcţia basilicii, Z21 a fost orizontalizat cel mai probabil cu scopul doar intuibil astăzi pe baza datelor din teren de a servi drept substrucţie pentru un prag la intrarea în nava laterală N;
- narthexul face parte din proiectul iniţial de construcţie a basilicii, dat fiind faptul că zidul perimetral N al monumentului este continuu, nu prezintă întreruperi sau diferenţe de tehnică de construcţie;
- de-a lungul zidurilor de V şi de N ale narthexului am putut constata existenţa unei plinte (mult mai lată la V);
- limita sudică a edificiului mai sus evocat este constituită de zidul Z10, reidentificat în campania 2009, după planurile lui Gr. Florescu; acest zid este perfect paralel cu traseul străzii care deviază vechiul traseu al străzii B, situate pe latura de S a basilicii. Devierea spre N a traseului străzii B are loc, aşa cum au demonstrat-o cercetările din zona Pieţei mari ale lui Al. Suceveanu şi M.V. Angelescu1, în faza IC (cca. 170–250 p.Chr.), ca urmare a distrugerilor provocate de atacurile marcomanice; dealtfel, orientarea edificiului în discuţie este profund diferită de a celorlalte construcţii de epocă romană identificate în fundaţiile basilicii; în absenţa altor indicii de cronologie absolută, putem avansa ipoteza că edificiul constituit din zidurile Z9, Z21, Z23 şi Z10 datează din faza II A (250–295 p.Chr.).
Cercetarea a fost epuizată în această suprafaţă în campania 2010. În extensia din nava laterală N, stânca nativă se situează la adâncimea maximă de aproximativ -1,94 m faţă de stylobatul N al navei centrale a basilicii.
A fost recoltată o cantitate relativ mică de ceramică, foarte eterogenă în straturile superioare, ca urmare a umplerii şanţurilor de intervenţie practicate de Scarlat şi Marcelle Lambrino, Gr. Florescu.
Pentru verificarea structurilor constructive indicate de Gr. Florescu am realizat un sondaj în jumătatea vestică a navei laterale S a basilicii (dimensiuni: 3,80 x 1,44 m). Am reidentificat zidul Z10, care se întinde până la limita vestică a narthexului, dinspre colţul său sud-estic spre centrul zidului de faţadă (zidul Z10 este vizibil în narthex pe o lungime de 2,70 m). Traseul zidului Z10 se prelungeşte cu alţi 2,20 m în nava laterală S. Am putut constata că zidul în discuţie este profund afectat de săpăturile anterioare şi vestigiile sale din nava laterală S au mai degrabă aspectul unei aglomerări informe de pietre.
Din această secţiune a fost recuperată o cantitate nesemnificativă de ceramică şi o monedă de bronz cu numărul de inventar 66. Raritatea materialelor arheologice din sondajul practicat în jumătatea vestică a navei laterale sud este o consecinţă directă a faptului că în urma săpăturilor de la începutul anilor 1950 aceasta a fost golită aproape până la stâncă şi reumplută ulterior.
În nava centrală, cercetarea s-a desfăşurat exclusiv în jumătatea estică, în spaţiul situat între criptă şi pavajul de cărămidă conservat in situ în zona centrală a navei centrale. Pentru explorarea arheologică efectivă a zonei dintre criptă şi pavajul de cărămidă au fost practicate trei suprafeţe, după cum urmează:
- suprafaţa SE: situată între stylobatul S, secţiunea S2 S (la V) şi S1 (la N). Dimensiuni: 2 x 1,44 m. Limita estică a acestei suprafeţe se situează la cca. 0,90 m distanţă faţă de umărul sudic al absidei;
- suprafaţa NE: situată între stylobatul N, secţiunea S2 N (la V) şi Z13 (la S). Dimensiuni: 2,30 x 1,30 m. La fel ca în cazul secţiunii corespondente de la S, limita estică a acestei suprafeţe se situează la 0,90 m de umărul nordic al absidei.
- pavajul de cărămidă din centrul navei centrale: singura zonă necercetată anterior în interiorul basilicii; din suprafaţa totală conservată cu dimensiunile iniţiale de 2,18 x 2,10 m am cercetat, prin secţionare, o arie cu dimensiunile de 1,14 x 2,10 m; am conservat in situ o zonă restrânsă din pavajul de cărămidă, cu lăţimea de 1 m ca martor altimetric al ultimului nivel de ocupare din interiorul edificiului creştin;
Investigaţia arheologică din această zonă a permis elucidarea unor aspecte legate de configuraţia exactă a unora dintre construcţiile anterioare basilicii, reperate în nava centrală în campaniile anterioare şi a permis o serie de observaţii de ordin constructiv privind arhitectura monumentului creştin.
- zidul Z13 a fost dezvelit pe toată lungimea sa (măsoară 6,48 m lungime) şi se întinde la E până la deschiderea absidei; împreună cu Z14 defineşte colţul nord-vestic al unui edificiu de mari dimensiuni, orientat E - V, edificiu care a fost afectat de construcţia stylobatului N al navei centrale; orientarea acestei construcţii este diferită de cea a edificiului identificat sub nivelul narthexului şi pare să dateze din perioadele IA şi IB ale cetăţii (corespunzătoare sec. I şi II p.Chr.); orientarea edificiului din care subzistă zidurile convenţional denumite Z13 şi Z14 este respectată şi de canalul C1 identificat în jumătatea vestică a navei centrale;
- cripta a fost amplasată imediat la S de zidul Z13, cu respectarea traseului acestuia, care nu a fost afectat de construcţia dispozitivului pentru conservarea relicvelor; pentru degajarea până la stâncă a peretelui vestic al criptei am demontat şi semisecţiunea S1A (reminiscenţă din vechea secţiune magistrală E - V prin întreg monumentul), de-a lungul feţei sudice a zidului Z13. Din această zonă şi dintr-un strat consistent de nivelare a stâncii am recuperat un kantharos pergamenian parţial reîntregibil, cu firnis negru şi decor în stilul West Slope, precum şi o toartă ştampilată sinopeeană. Timbrul amforic este redat pe patru rânduri, cu menţionarea astynomului Zè(ni)os Apollodôrou pe rândurile doi şi trei, iar pe rândul patru a fabricantului, Ktèsôn. Timbrele amforice datate prin astynomul mai sus menţionat fac parte din grupa Vb definită de Nicolae Conovici2. Datarea avansată de autor pentru întreg grupul V se situează în intervalul cuprins între jumătatea sec. III şi primul deceniu al sec. II a.Chr. (257–190 a.Chr.). Alte exemplare sunt cunoscute la Satu Nou, în nivelul 7;
- stylobatele au fost amenajate cu şanţ de fundare mult mai lat decât zidurile, şanţ vizibil la N, în interiorul navei centrale;
- cripta a fost săpată în pământul de umplutură din nava centrală, chiar de la nivelul de la care a fost practicat şanţul de construcţie al stylobatului N; groapa sa de amenajare perforează practic aproape toate straturile de depunere până la stâncă; la interior pereţii criptei sunt amenajaţi din zidărie mixtă, cu blocuri fasonate de calcar ce alternează cu o asiză de cărămidă, care sunt susţinuţi de un masiv de zidărie exterior din piatră de dimensiuni reduse, legată cu mortar;
- prin secţionarea zonei cu pavaj de cărămidă din nava centrală am obţinut date stratigrafice preţioase pentru o mai bună înţelegere a edificiilor identificate în nava centrală; astfel, am putut constata că pavajul de cărămidă a fost aşezat pe un strat preparator din pământ brun închis, ce conţinea agregate mărunte, scoică şi a fost separat de construcţiile anterioare printr-un talus puternic solidificat; aceste două secvenţe corespund cronologic etapelor IVA–IVB (sec. VI p.Chr.); am identificat nivelul exterior al edificiului definit de zidurile Z13 şi Z14, precum şi colţul unui alt edificiu, aflat în vecinătatea stylobatului S, construcţie din care cunoaştem cu certitudine zidul estic (Z15, identificat iniţial în secţiunea S2 S) ; stânca a fost nivelată în această zonă, ca dealtfel în întreaga arie, cu două straturi succesive de pământ brun închis în care materialele arheologice sunt foarte rare.
Am recoltat o cantitate moderată de fragmente ceramice, câteva fragmente de tencuială pictată provenind de la secţionarea zonei cu pavaj de cărămidă din centrul navei centrale, cinci piese monetare din bronz (cu numerele de inventar cuprinse între 59 şi 63), sticlă fragmentară, fragmente osteologice, o arhitravă din marmură albă.
Săpăturile arheologice din nava centrală au fost documentate cu numeroase desene arheologice (profil transversal prin nava centrală în dreptul criptei, profil la limita vestică a zonei cu pavaj de cărămidă din centrul navei centrale înainte şi după demontarea parţială a acesteia, profil cu faţa sudică a zidului Z13), fotografii digitale, reactualizarea fişei de structură constructivă pentru Z13, fişe de structură constructivă pentru zidul Z19.
Aria de la E de absidă a fost cercetată prin două suprafeţe, situate de o parte şi de alta a absidei. În zona aflată la E de nava laterală N a basilicii, cercetarea din semisecţiunea N a suprafeţei NE a permis identificarea a cel puţin două nivele de ocupare şi o singură structură constructivă, zidul Z20, vizibil în profilul N al secţiunii. Zidul Z20, din care se mai păstrează doar asizele inferioare ale fundaţiei, este aşezat direct pe stâncă, care prezintă o declivitate importantă de la E spre V, către extremitatea estică a navei laterale N. Edificiul roman din care face parte zidul mai sus pomenit a fost dezafectat cel mai probabil în a doua jumătate a sec. al III-lea (etapa IIA), iar terenul a fost nivelat cu un strat consistent cu lut galben, posibil nivel de funcţionare al altui edificiu aflat mai la E. În campaniile 2008 şi 2009, de pe această nivelare cu lut am recoltat mai multe monede din bronz care acreditează o datare în cursul sec. al IV-lea. În campaniile viitoare se impune cercetarea navei laterale N şi verificarea posibilelor legături constructive pe care zidul Z20 le-ar putea avea cu pavajul din dale de calcar identificat de Gr. Florescu în colateralul N al basilicii. Încă de la începutul lucrărilor în suprafaţa nord-est absidă am conservat in situ jumătatea sudică a secţiunii, în proximitatea absidei pentru a nu accelera degradarea vizibilă a acesteia până la realizarea proiectului de restaurare.
A fost recoltată o cantitate relativ mare de ceramică, sticlă, obiecte de bronz, fier, fragmente osteologice, o singură piesă monetară cu numărul de inventar 57.
Zona aflată la E de nava laterală S a făcut la rândul său obiectul cercetării în campaniile 2009 şi 2010. În campania 2010 am procedat într-o primă fază la decaparea jumătăţii vestice a secţiunii şi am început demontarea jumătăţii estice.
Cercetările noastre în perimetrul suprafeţei SE absidă au condus la reidentificarea unui zid elenistic indicat pe planul lui Gr. Florescu. Mai mult, am putut constata în teren că zidul în discuţie este parte dintr-o construcţie (două ziduri identificate până în prezent) condamnată prin construcţia absidei basilicii, care înglobează în fundaţiile sale edificiul elenistic pomenit anterior. Depunerea arheologică a fost profund bulversată în straturile superioare cu ocazia cercetărilor anterioare. Dar straturile nederanjate din interiorul monumentului elenistic au livrat o mare cantitate de material de construcţie, material ceramic abundent, încadrabil cronologic de la sfârşitul epocii elenistice până către sfârşitul sec. II p.Chr. Printre materialele recoltate se numără un capitel ionic din calcar, ceramică de uz comun (amfore deort - transp LRII, amfore de masă, farfurii, ceşcuţe cu pereţii fini, un pahar fragmentar; vasa conchinatoria, vasa potatoria de mari dimensiuni, precum şi câteva fragmente de ceramică autohtonă lucrată la mână), o teracotă fragmentară din pastă caolinoasă cu reprezentarea unei scene erotice, un mortarium fragmentar din pastă de culoare deschisă, cu ştampilă de meşter. Pereţii sunt groşi, iar pasta conţine o mare cantitate de pietricele vizibile pe suprafaţa interioară a piesei. Piesa ar putea fi un import. Ştampila este greu lizibilă, cu textul redat pe două rânduri. Pe primul rând se poate citi ...VOLU(s), iar pe rândul al doilea (...)VSFI.
A fost recoltată o cantitate foarte mare de ceramică (atât din jumătatea vestică a secţiunii, cât şi din cea estică), numeroase fragmente osteologice, numeroase materiale de construcţie (ţigle, olane), un capitel ionic din calcar, o singură piesă monetară din bronz.
Rezultatele obţinute în urma săpăturilor din Sectorul Basilica cu criptă în campania 2010 au permis elucidarea unora dintre aspectele legate de arhitectura basilicii, de cronologia edificiilor care au precedat basilica pe acelaşi amplasament şi justifică continuarea cercetărilor, în anii viitori, în afara monumentului de cult creştin, în zona din imediata vecinătate a absidei basilicii, la V de narthex, dar şi pe flancul sudic al edificiului de cult. Prospectarea terenului din proximitatea edificiului creştin (flancul sudic, extinderea spre est a acesteia şi frontul din faţa narthexului la V) ar putea conduce la completarea planului exact al edificiului elenistic din suprafaţa SE absidă şi la lămurirea relaţiei stratigrafice a acestei construcţii cu strada de veche tradiţie urbanistică de pe latura de S a basilicii. Mai mult, explorarea terenului de la V de narthex ar putea să aducă noi informaţii referitoare la schimbările înregistrate de reţeaua rutieră în acest punct al oraşului, între sfârşitul sec. al II-lea şi a doua jumătate a sec. al III-lea p.Chr. În sfârşit, extinderea cercetării arheologice spre E, dincolo de limita actuală a sectorului nostru ar putea să răspundă numeroaselor semne de întrebare pe care le ridică existenţa celor trei complexe de tip bothros descoperite în aria basilicii. [Irina Achim]