Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană; Cetate; Structură de cult/religioasă; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Sud
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
În campania din anul 2010, cercetarea arheologică în Sectorul Sud al cetăţii greco-romane Histria s-a axat şi anul acesta pe două obiective principale.
Sector Sud Incinta romană timpurie
Anul acesta datorită condiţiilor meteo nefavorabile din prima lună de campanie (ploi dese şi pânza freatică foarte ridicată faţă de anul trecut) cercetarea arheologică la un foarte important monument din cetatea Histria, respectiv incinta romană timpurie, nu a mai putut fi continuată, motiv pentru care s-a recurs la continuarea cercetării şi identificării unei săpături mai vechi făcute de Grigore Florescu la S de capătul acestei incinte.
Investigarea arheologică a „urmelor de ziduri şi complexelor de piatră din epoca romano-bizantină” aşa cum le numeşte Grigore Florescu1, autorul publicării acestei Incinte romane timpurii în primul volum din seria monografică Histria, a început în anul 2008, cercetarea pornind de la planul acestei incinte publicat în respectivul volum. Despre aceste urme Grigore Florescu nu spune nici un rând în textul dedicat monumentului din vecinătate, incinta romană timpurie, motiv pentru care s-au deschis o secţiune şi o suprafaţă, respectiv S2 şi S3.
Anul acesta s-a continuat cercetarea arheologică doar în suprafaţa S3 de 10 x 10 m şi s-a mai deschis o suprafaţă mai mică S5 de 5 x 5 m, amplasată la SE de S3.
În suprafaţa S3, printre rezultatele de notat în urma cercetării noastre, putem vorbi despre identificarea în c.1 şi 3 a două şanţuri executate de Grigore Florescu. Dintre acestea unul merge NV-SE pe lângă un fragment de zidărie romano-bitzantină, la finalul căruia face colţ şi începe al doilea şanţ care merge NE-SV până în marginea unei dărâmături (despre care vom vorbi mai jos) unde face din nou un colţ, care delimitează credem noi în acest moment zona unde Florescu a săpat mai mult adâncindu-se în acest loc până în marginea zidăriei romano-târzii delimitate de primul şanţ. Am mai descoperit două blocuri de piatră fasonată, de mari dimensiuni găsite in situ în capătul N al acestei zidării şi care ar putea reprezenta un colţ al unui edificiu de mari dimensiuni de epocă romană târzie, amplasat într-o zonă înnisipată din vecinătatea sudică a Incintei romane timpurii. Această zidărie credem în acest moment că ar putea fi fost executată în opus mixtum dacă luăm în vedere şi fragmentele de cărămizi găsite în această zonă adiacentă zidăriei. În c.2 şi 4 nu s-a descoperit decât un nivel de dărâmătură destul de amplu, cu pietre de şist verde şi calcar sfărâmicios de relativ mari dimensiuni şi cu un pământ galben nisipos. Această dărâmătura care se întinde aproape pe toată jumătatea V a suprafeţei S3, respectiv c.2 şi 4, încă nu a fost lichidată cu totul, motiv pentru care în campaniile viitoare este de dorit continuarea săpăturii arheologice în această suprafaţă S3.
Important de notat este şi descoperirea în grund, în c.3, a capătului nordic al primului şanţ Florescu, despre care am vorbit mai sus, şi la 1 m mai la N al capătului sudic al unui alt şanţ (probabil Lambrino sau Florescu), care a urmărit pe partea exterioară a incintei traseul acesteia mai la S. Datorită faptului că cele două şanţuri sunt aliniate şi sunt relativ aproape unul faţă de celălalt, este posibil să fie mai degrabă executat de Grigore Florescu, cu ocazia cercetărilor în acest sector efectuate în vederea publicării Incintei romane timpurii.
Scopul deschiderii celei de-a doua suprafeţe mai mici, S5, a fost de a verifica dacă arheologii din trecut, care au căutat zidul de incintă roman timpuriu mai la S, au ajuns cu secţiunile lor de verificare până în acest punct sau nu. Din cercetările de anul acesta rezultă că, eforturile acestora nu au avut în vedere această zonă atunci când au dorit să vadă posibila continuare a acestei incinte romane timpurii, astfel încât pe viitor rămâne de identificat şi înregistrat aceste secţiuni mai vechi spre S.
Sector Sud Turnul K - Extra-muros
În campania 2010, în punctul Turnul K – extra-muros al Sectorului Sud, cercetarea arheologică s-a axat pe realizarea unei secţiuni magistrale N - S în colaborare cu sectorul vecin Basilica extra-muros, condus de dr. Virorica Rusu-Bolindeţ. Scopul acestei secţiuni magistrale a fost de a identifica în teren limita zonei de necropolă din imediata vecinătate a Basilicii extra-muros, înspre S mai exact. Un alt obiectiv la fel de important a fost acela de a afla până unde spre N se întinde înnisiparea din acest punct, înnisipare despre care ştim că a fost destul de accentuată în această parte a cetăţii, o zonă unde a funcţionat la un anumit moment istoric portul cetăţii Histria, sau posibil unul din bazinele sale.
Această secţiune magistrală orientată N - S este perpendiculară pe zidul perimetral S al Basilicii extra-muros şi se întinde în S, până aproape de limita sitului arheologic Histria în această parte şi intersectează una din secţiunile noastre din anii trecuţi şi anume S12. Ea a fost concepută ca o serie de secţiuni de câte 15 m lungime şi 2 m lăţime, cu un martor între ele de 1,50 m.
Nouă ne-a revenit spre cercetare o jumătate din această secţiune magistrală N - S. Astfel am deschis secţiunea S1C, în continuarea primelor două realizate de sectorul vecin. Iniţial aceasta a avut 15 m lungime şi 2 m lăţime, dar a trebuit să o extindem astfel că acum ea are 18,5 m adică până în marginea circuitului de vizitare a sitului arheologic Histria. În această secţiune printre descoperiri notăm existenţa a patru ziduri romane târzii, orientate toate cu aproximaţie E - V şi care se datează stratigrafic în sec. VI p.Chr. Primul zid, Z1, a apărut în c.1 la o adâncime de –0,35 m, are o adâncime de 0,45 m şi o lăţime vizibilă de 0,60 m, intrând puţin în profilul N al S1C. Este construit din pietre de şist verde, mici ca dimensiuni şi legate cu pământ. În c.2 în stratul de vegetal de deasupra acestui zid am descoperit o monedă de bronz târzie, care urmează să fie analizată şi cercetată de numismaţi. În c.6 la adâncimea de –0,65 m am mai descoperit un zid, Z2, de 0,68 m lăţime şi care are o adâncime de 0,37 m. Tehnica constructivă a acestui zid este uşor diferită faţă de precedentul, fiind construit din pietre mai mari de şist verde legate cu lut şi stă pe stratul de nisip. În c.7 la adâncimea de –0,74 m la aproximativ 2,50 m S de Z2 am descoperit şi ceea ce pare a fi în acest moment o bază de postament de coloană sau pilon, motiv pentru care am recurs la prelungirea cu încă 3,5 m a S1C pentru a vedea dacă nu surprindem pandantul acestui zid Z2. Astfel în prelungirea S1C, respectiv c.8 am mai dezvelit un zid Z3 la adâncimea de –0,62 m, zid care porneşte din stratul de pământ galben nisipos, are o adâncime de 0,36 m, o lăţime de 0,45 m şi stă ca şi precedentul pe stratul de nisip. La aproximativ 0,30 m S faţă de Z3 avem un alt zid Z4, posibil pandantul lui Z2, care a apărut la adâncimea de –0,37 m, este apropiat ca tehnică constructivă de Z2, şi stă la fel pe stratul de nisip. Acesta are o adâncime de 0,58 m şi o lăţime de 0,60 m. Pe toată lungimea acestei secţiuni am ajuns cu săpătura la adâncimea maximă de –1,21 m, oprindu-ne pe stratul de nisip care a fost şi scopul nostru în cadrul acestei secţiuni, anume acela de a identifica întinderea înnisipării în această parte de S a cetăţii.
Am mai deschis şi S1D, la S de aleea de vizitare a sitului, în zona secţiunilor noastre de anul trecut, în care am descoperit platformele de piatră înclinate, identificate de noi cu o ultimă „instalaţie” portuară la Histria, sub forma unei plaje amenajate cu piatră2 Secţiunea S 1D nu are decât 11 m lungime şi 2 m lăţime, urmând ca în campaniile viitoare să mai deschidem o secţiune S 1E până la limita S a sitului arheologic, pentru a avea aşa cum ne-am propus la început o imagine de ansamblu asupra acestei părţi de S a cetăţii Histria. Aşa cum ne aşteptam în această secţiune nu am mai întâlnit alte structuri constructive, astfel încât ne-am oprit pe stratul de nisip care aici apare mai sus, adică la adâncimea maximă la care am ajuns de –0, 98 m. Astfel putem spune, cu titlu de ipoteză de lucru, că, undeva sub aleea de vizitare a cetăţii Histria, se află limita între zona de locuire romană târzie de la Histria şi zona portuară a cetăţii.