Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană; Cetate; Structură de cult/religioasă; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Basilica Pârvan
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Angelescu | Mircea Victor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bottez | Valentin Victor | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Neagu | Alexandra | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Raicu | Elena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
În campania august 2010 am avut ca obiectiv principal zidul de incintă roman târziu, faza A, urmărind pe deoparte curăţarea segmentelor deja cunoscute de la V de Basilica 2, pe de altă parte realizarea unor sondaje pentru identificarea traseului exact al zidului către V, pe direcţia complexului Terme 1 şi realizarea planului detaliat (piatră cu piatră) pentru segmentele identificate. De asemenea, am continuat săpătura în zona de la V de Basilica 2, zonă afectată de săpături moderne. Nu în ultimul rând am început umplerea cu pământ a unor secţiuni în care cercetarea a fost terminată, în scopul protejării monumentelor identificate acolo.
S026
Această secţiune a fost deschisă cu scopul obţinerii unor date stratigrafice referitoare la faza A a zidului de incintă roman târziu, ce suprapune zidul de incintă elenistic (aspect vizibil în zona complexului Terme 1, cât şi în S009, unde a fost dezvelită latura S a celor două ziduri). Forma de patrulater neregulat a secţiunii (7,5 x 3,5 x 2,8 x 7 m) a fost dictată de configuraţia terenului şi a monumentelor din zonă, latura cea ma lungă fiind cea care trebuia să ofere profilul în dreptul zidului de incintă. Menţionăm de asemenea că zona are o pantă accentuată, ceea ce face ca între capătul V şi cel E al secţiunii să se înregistreze o diferentă de aproape 0,70 m, iar stratul vegetal să fie practic inexistent datorită eroziunii accentuate.
Succesiunea stratigrafică generală este următoarea:
Stânca nativă a apărut la +2,40m, coborând spre S până la + 1,96m;
- 26012 (+2,70 – +2,40/+2,26 m): strat de lut de culoare galbenă mediu solidificat, care nu conţinea fragmente ceramice şi deci poate fi considerat strat vegetal iniţial, care pare să corespundă straturilor de lut similare apărute în alte zone ale sectorului. Păstrat în special în partea de NE a secţiunii;
- 26006 (+2,16 – +1,26/+0,96 m): strat mediu solidificat de nivelare (conţine o importantă cantitate de scoici) mediu solidificat, de culoare brună, foarte bogat în ceramică, în general de epocă arhaică şi clasică; păstrat pe întreaga suprafaţă a secţiunii, mai puţin zona de NE şi cea de E, unde îi corespund straturile de nivelare 26013 (pământ mediu solidificat de culoare brună închis) şi 26014 (strat masiv de scoici), bogate în ceramică clasică şi arhaică (între care se remarcă un crater cu figuri negre din al treilea sfert al sec. VI a.Chr.);
- 26007 (+3,26 – +2,16 m): strat mediu solidificat de lut de culoare galbenă bogat în ceramică, în general de epocă clasică; reprezintă o nivelare ce suprapune cele două straturi precedente şi se păstra practic pe întreaga suprafaţă a secţiunii; în partea E a secţiunii acest strat este suprapus de unul subţire (aprox. 0,05m) de scoici bătătorite, peste care era aşezată podeaua de lut de culoare galbenă, puternic solidificată (26004);
- 26005 (+2,82 – +2,60 m): strat mediu solidificat de lut de culoare galbenă, bogat în ceramică elenistică (în acest strat au fost descoperite fragmente din peste 10 statuete de teracotă), reprezentând o nivelare şi podea ce a suprapus contextul precedent; se păstra în special în centrul şi vestul secţiunii, în partea de E fiind distrus de contextul 26003 şi fiind probabil parţial distrus de săpăturile moderne (26000);
26003 (+3,10/+3,06 – +2,70m, atingând însă în colţul E al secţiunii cota de +2,14): strat mediu solidificat de culoare brună, bogat în ceramică elenistică şi romană timpurie, reprezentând o nivelare a zonei într-un moment de reamenajare radicală (fapt evident în colţul E al secţiunii, unde stratul are o grosime apreciabilă), moment în care 26005 este măcar parţial dezafectat; se păstrează în partea E a secţiunii;
26001 (+3,68/+3,40 – +3,06 m): strat mediu solidificat de culoare brună, conţinând ceramică romană timpurie şi de epocă elenistică; suprapunea 26003 şi poate 26005, însă partea sa superioară a fost distrusă de intervenţiile moderne (26000);
26000 (+3,71 – +3,32 m): strat mediu solidificat de culoare gri, reprezentând umplutura survenită în urma săpăturilor moderne; conţinea ceramică amestecată, variind de la perioada romană târzie şi până la cea elenistică.
Principala structură constructivă din această secţiune este faza A (26016) a zidului de incintă roman târziu, vizibilă şi la suprafaţă (aprox. +3 m), pe o direcţie SE-NV. Din incintă se păstrează 8-10 asize; ea este construita din pietre de şist verde şi calcar, legate cu mortar şi are păstrată faţa de N. Menţionăm ca nu este vorba de un parament realizat din pietre de mari dimensiuni, în interiorul căruia se află un emplecton din pietre mici şi mijlocii, ci de o incintă construită în maniera unui zid obişnuit, faţa N conţinând în special pietre de dimensiuni medii, dar chiar şi pietre de mici dimensiuni. Explicaţia acestei situaţii ar putea fi nevoia de a construi rapid un zid de apărare şi deci folosirea oricărui material aflat la dispoziţie. Însă maniera îngrijită în care a fost realizată construcţia (vizibilă şi către E în S003) exclude această posibilitate, fiind mai degrabă vorba de situaţia militară, care nu impunea construirea unui zid de incintă de tipul celui din faza B, când paramentul este format din blocuri mari de piatra fasonată şi un număr mare de spolia.
Un aspect interesant este faptul că deşi către E, în zona flexiunii incintei, faza A se păstrează pe o înălţime egală cu faza B iar cele două ziduri sunt legate chiar de un pavaj, ceea ce sugerează ca au funcţionat la un moment dat în acelaşi timp (faza B deţinând însă funcţia de zid de apărare propriu zis), în S026 este evident faptul că CR4 taie faza A a incintei; or, cum această clădire este construită în directă legătură cu faza B a incintei, avem dovada clară că în acel moment, indiferent de utilitatea pe care o primiseră anumite segmente către E, faza A a incintei romane la V de flexiunea incintei fusese dezafectată şi nu mai juca nici un rol militar.
Un ultim detaliu interesant legat de faza A a incintei romane târzii este faptul că dacă spre E, în S003 aceasta este aşezată direct pe stâncă, în S026 ea este aşezată pe traseul zidului de incintă elenistic, situaţie întâlnită şi la N de poarta mică a cetăţii romane târzii.
Tehnica în care este construit zidul de incintă elenistic este mixtă, paramentul fiind realizat din zidărie seacă (blocuri calcar fasonate, de mari dimensiuni). Emplectonul (0,20-060 m grosime) a fost vizibil pentru prima dată anul acesta, în partea de S el fiind în întregime acoperit de faza A a incintei romane; este realizat din pietre (predominant şist verde) şi pământ. Înălţimea celor 5 asize păstrate este de 1,60 m, iar zidul a fost aşezat direct pe stâncă; unde aceasta din urmă prezenta denivelări, ele au fost umplute cu pământ şi pietre (26015). Blocul de mari dimensiuni din asiza a treia prezintă în partea superioară orificii pătrate (0,07 cm) la aproximativ 0,50 m distanţă unul de celălalt; cum nu se păstrează decât un bloc la acest nivel, poate fi vorba de o spolia şi nu de un sistem de legare a paramentelor cu bârne (această posibilitate rămâne deschisă, o situaţie similară fiind întâlnită în faza A a incintei romane, către E).
S027
Această secţiune (2,60 x 1,50 m) a fost trasată perpendicular pe latura N a străzii d, pentru a urmări traseul exact al zidurilor de incintă elenistic şi roman târziu faza A şi înregistrarea sa pe planul de detaliu al sectorului. Am oprit săpătura imediat după identificarea zidului de incintă. Menţionăm că terenul prezintă o pantă accentuată pe direcţia N-S.
Succesiunea straturilor este următoarea:
27000 (+2,20/+1,80 – +1,40m): strat mediu solidificat de culoare gri prăfos, reprezentând o săpătură modernă;
27001 (+2,60/+2,20 – + 1,32 m): strat mediu solidificat de culoare gri închis, reprezentând o săpătură modernă;
27003 (+ 1,62 – +0,94 m până în prezent): strat de lut de culoare gălbuie, care reprezintă nivelul de dezafectare a incintei elenistice.
Au fost identificate următoarele structuri constructive: paramentul (27004) S al zidului de incintă elenistic, construit în zidărie seacă din blocuri mari de calcar fasonat şi emplectonul (27002) zidului de incintă elenistic, realizat din pietre medii şi mici (predominant şist verde) şi pământ. Menţionăm că emplectonul elenistic se păstrează numai în partea de N a secţiunii şi că faza A a incintei romane târzii lipseşte, ea fiind probabil distrusă în totalitate pe acest segment.
S028
Această secţiune (3,80 x 1,60 m) a fost deschisă la intersecţia dintre strada d şi cea care porneşte către NE, pe latura E a acesteia din urmă, în scopul verificării traseului exact al zidurilor de incintă elenistic şi roman târziu faza A şi înregistrarea sa pe planul de detaliu al sectorului. Menţionăm că terenul prezintă o pantă pe direcţia NE-SV.
Succesiunea straturilor este următoarea:
28000 (+2,00/+1,36 – +1,86/+1,32m): strat mediu solidificat de culoare gri, reprezentând stratul vegetal;
28001 (+1,86/+1,32 – +1,38/+1,02m): strat mediu solidificat de culoare gri închis, reprezentând săpătura modernă;
28002 (+1,38/+1,02 – +0,40m): strat de lut mediu solidificat de culoare gălbuie, reprezentând stratul vegeta iniţial;
28003 (+1,86/1,32 – +0,56/0,30m): strat mediu solidificat de culoare brună, ce conţine fragmente ceramice de epocă elenistică şi romană timpurie şi reprezintă nivelul de dezafectare al zidului elenistic.
Au fost identificate paramentele zidului de incintă elenistic (28005), realizate în zidărie seacă din blocuri mari de calcar fasonate (aprox. 0,80 x 0,60); se păstrează două asize (h aprox. 0,70 m). Între aceste paramente a fost identificată faza A a incintei romane târzii, către SV lipită de paramentul elenistic însă având păstrată faţa NE (4-7 asize păstrate pe o înălţime de 0,30-0,70m). Această situaţie indică faptul că acolo unde paramentul elenistic s-a păstrat, el a fost folosit de zidul roman, care pe interior nu avea parament, ci numai o faţă dată zidăriei realizată din pietre mici şi mijlocii. De asemenea, menţionăm faptul că zidul elenistic a fost construit direct pe stâncă (+0,80/+0,34 m).
S030
Această secţiune (6 x 2,5 m) a fost deschisă la intersecţia dintre strada d şi cea care porneşte către NE, pe latura V a acesteia din urmă, în scopul verificării traseului exact al zidurilor de incintă elenistic şi roman târziu faza A şi înregistrarea sa pe planul de detaliu al sectorului. Menţionăm că terenul prezintă o pantă pe direcţia NE-SV, iar în SV am atins nivelul apei freatice, fiind imposibilă continuarea săpăturilor.
Succesiunea straturilor este următoarea:
30000 (+1,66/+1,24 – +1,60/+1,20 m): strat mediu solidificat de culoare gri, reprezentând stratul vegetal;
30001 (+1,60/+1,20 – +1,16/+0,44 m): strat mediu solidificat de culoare gri închis, reprezentând săpătura modernă;
30002 (+1,16/+1,08 – +1,06/+0,70 m): strat de lut mediu solidificat de culoare gălbuie, reprezentând nivelarea şi nivelul de călcare amenajate după dezafectarea zidului roman?;
30003 (+1,06/0,70 – +0,64/+0,42 m): strat mediu solidificat de culoare brună, reprezentând momentul dezafectării zidului de incintă roman.
A fost identificat paramentul NE al zidului de incintă elenistic, păstrat pe două asize (h aprox. 0,70 m, l 0,60 m), însă emplectonul elenistic, cât şi faza A a incintei romane târzii au fost distruse în totalitate (urme de mortar la S de paramentul elenistic indică locul unde trebuie să se fi aflat faza A a incintei romane târzii). Un detaliu interesant al tehnicii de construcţie folosită la ridicarea zidului elenistic, vizibil în S030, este faptul că stânca a fost nivelată în dreptul paramentului N (l aprox. 0,50 m, L surprinsă 1,90 m, h aprox. 0,05/0,10 m).
Ca în fiecare an, materialul arheologic descoperit a fost curăţat, marcat şi depozitat corespunzător, s-a reactualizat planul de detaliu al sectorului şi au fost realizate desene ale profilurilor şi planurilor secţiunilor, cât şi fotografii ale contextelor şi detaliilor interesante.
In campania viitoare vom avea ca obiectiv principal obţinerea de date noi referitoare la incintele din sector, cât şi obţinerea unui tablou viabil al zonei de la V de Basilica 2, pentru care până în prezent nu avem rezultate concludente.