Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare urbană; Cetate; Fortificaţii; Structură de cult/religioasă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Basilica extra muros
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bădescu | Alexandru | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Rusu-Bolindeţ | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Grumeza | Lavinia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ignat | Ana Lucreţia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lăzărescu | Vlad Andrei | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
În campania anului 2009 s-a urmărit atât finalizarea dezvelirii laturii externe a zidului care delimitează cele trei anexe de pe partea sudică a basilicii, cât şi continuarea cercetării spre S a celor două necropole cunoscute în zonă.
În campania anului 2009, s-a continuat cercetarea în suprafaţă a secţiunii S1/2008 şi s-au înlăturat, spre N şi S, suprafeţele rămase de o parte şi de alta a casetei C1/S1/08. Astfel, ca urmare a continuării adâncirii în suprafaţă pe jumătatea estică a secţiunii S1/2008, în jumătatea sudică a acesteia, între m. 6,35 şi 7,40, a apărut o amenajare de pietre şi cărămizi puse pe cant, care delimitează un mormânt, denumit convenţional M13/09. Acesta pare orientat V - E. Din cista acestuia nu a fost surprinsă decât o porţiune de 0,55 x 1 m, restul continuând spre E. Întrucât mai multe morminte au fost delimitate în jumătatea vestică a aceleiaşi secţiuni şi în suprafaţa casetei C1/S1/08, am hotărât continuarea cercetărilor arheologice spre V, urmând ca mormântul M13/09 să fie cercetat în viitor, când se va face o extindere spre E.
Spre V, ca urmare a continuării săpăturilor în suprafaţă pe spaţiul amintit mai sus, s-au putut delimita gropile mai multor morminte. Din cele şase gropi de morminte conturate în campania precedentă1, s-au dovedit sigure mormintele M1/08 şi M2/08, care au şi fost cercetate exhaustiv, precum şi M4/08. Groapa lui s-a conturat foarte clar la adâncirea în suprafaţă în campania acestui an, atât prin urma de mortar specifică, cât şi prin ţigle de acoperiş puse pe cant, care s-au dovedit a fi o nişă laterală amplasată pe latura sudică. Mormântul în discuţie a apărut între m. 5,40 şi 6,50, latura sa estică fiind la 1,15 m S de profilul estic al secţiunii S1/2008. Este orientat V - E. Groapa mormântului a avut în suprafaţă formă rectangulară, cu colţurile uşor rotunjite, având dimensiunile de 2 x 1,10 m. Umplutura ei a fost constituită dintr-un strat de pământ afânat, de culoare gri închisă, fiind amestecat cu mortar. Nişa laterală este constituită din şapte ţigle de mari dimensiuni puse pe cant, la extremitatea estică fiind amplasate şi două pietre din bazalt. Morminte cu nişă laterală au mai fost descoperite în cadrul primei necropole din zona basilicii extra muros (vezi mormântul M20 din tipologia dată de N. Hamparţumian)2, acest tip de înmormântări fiind specifice pentru populaţiile răsăritene N-pontice, posibil sarmato-alane. Groapa mormântului a atins adâncimea de -1,73 m. Întrucât acest mormânt a fost încadrat la distanţe foarte mici la N şi S de alte două morminte (M10/09 şi M11/09), cercetarea zonei de la S de nişa laterală din ţigle, unde s-ar afla de regulă scheletul defunctului, nu a fost posibilă, dezvelirea acestuia urmând a se face în campania anului viitor.
Mormântul M10/09 a fost parţial suprapus de M1/08. Groapa lui s-a conturat la max. 0,20 m N de M4/09, respectiv în c.3 al secţiunii S1/08, la 0,90 m V de profilul estic al acesteia. Groapa avea forma dreptunghiulară, cu colţurile uşor rotunjite şi cu fundul albiat. A avut o amenajare de ţigle de acoperiş aşezate în dublă pantă, respectiv două perechi de ţigle dispuse pe lungimea mormântului, pe direcţia V - E. Extremitatea estică a mormântului a fost sigilată cu pietre. Pe marginea gropii de asemenea au fost aşezate pietre care delimitau limita exterioară a gropii mormântului. După scoaterea ţiglelor, a fost surprinsă şi o amenajare de tip cistă, constituită din pietre. La adâncire, în interiorul cutiei, au fost descoperite şase cuie provenind de la un sicriu din lemn. În pământul de umplutură al mormântului au fost descoperite fragmente de sticlă şi o mărgea tubulară din pastă de sticlă. Pe fundul mormântului a fost documentată o amenajare de mortar şi pietre. Scheletul nu a fost identificat. Acest mormânt este de fapt un cenotaf, gen de mormânt inedit până în acest moment la Histria.
Acelaşi tip de amenajare a mormântului - cu ţigle de acoperiş în dublă pantă - a fost întâlnită şi la mormântul M11/09. Groapa acestuia s-a situat la max. 0,15 m spre S de M4/08şi la 1,50 m V de profilul estic al secţiunii S 1/08. Este tot un mormânt de inhumaţie, orientat ca şi anterioarele, V - E. Spre latura estică, amenajarea respectivă a fost închisă cu ajutorul unor ţigle fragmentare şi apoi cu pietre. Fragmente de ţigle şi pietre apar şi pe laturile lungi ale mormântului. În zona capului nu au fost observate astfel de amenajări. Groapa mormântului a fost rectangulară, cu colţurile rotunjite, în secţiune având o formă uşor albiată. Defunctul, un nou născut până la 6 luni, a fost depus în decubit dorsal, cu capul aşezat la V3. Avea mâinile îndoite din cot şi aşezate pe piept, picioarele întinse. Lungimea scheletului este de 0,57 m, lungimea femurului de 0,11 m. În partea dreaptă a scheletului, în afara amenajărilor interioare ale mormântului, au fost descoperite oase de animale depuse ca ofrande alimentare. Fundul mormântului a fost la adâncimea de -1,63 m.
În extremitatea sudică a secţiunii S1/08, ca urmare a scoaterii porţiunii de 1,90 x 1,90 m rămase datorită realizării casetei C1/S1/08, a apărut groapa unui alt mormânt, denumit convenţional M14/09. La conturare (-1 m), mormântul a avut forma rectangulară, cu colţurile rotunjite. Cu 0,40-0,45 m mai jos, pe latura sudică a acestuia, au apărut trei plăci mari din calcar aşezate oblic pe cant, cu dimensiunile cuprinse între 0,50-0,60 x 0,20-0,30 cm şi cu o grosime ce variază între 3-7 cm. Fundul gropii de săpare a nişei a fost identificată la -1,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Cele trei plăci de calcar reprezintă nişa laterală de pe latura sudică în care a fost depus defunctul. Mormântul a fost orientat V - E. În interiorul lui a fost dezvelit un schelet aşezat în decubit dorsal, cu mâinile îndoite pe piept şi cu picioarele întinse. Capul este întors spre S, fapt datorat probabil spaţiului îngust şi a presiunii exercitate de pământul de umplutură. Scheletul aparţine unui adult de peste 45 de ani (după dentiţie), cu osatură medie, cu înălţimea de 1,65 m. A suferit o deformare fronto-parietală a craniului, însă nu se observă urmele bandajelor care au dus la deformarea acestuia. În zona umerilor au fost descoperite două obiecte din fier (posibil fibule). Pe fundul gropii de săpare a nişei, în apropierea picioarelor, au fost depuse oase de bovine ca ofrande alimentare. De asemenea, a mai fost identificat şi un obiect de fier de mari dimensiuni, deocamdată greu de definit.
Mormintele dezvelite în campaniile 2008-2009 ne-au oferit posibilitatea documentării celor două orizonturi cunoscute ale necropolelor din zona basilicii extra muros. Astfel, primei necropole, datate în sec. IV-V p.Chr. îi aparţin deocamdată mormintele M4/08, M10/09, M11/09, M14/09. Încadrarea lor primului orizont de înmormântări practicate în zona extramurană se bazează atât pe tipurile de morminte constatate până acum, cât şi pe poziţia stratigrafică şi puţinul material arheologic descoperit ca inventar al acestora. Astfel, mormintele M10 şi M11, cu amenajări de ţigle de acoperiş în dublă pantă, reprezintă tipuri de morminte de tradiţie romană târzie, dar care sunt specifice şi populaţiilor răsăritene. Celelalte două morminte de inhumaţie, M4/08 şi M14/09, cu nişe laterale din ţigle puse pe cant sau din piatră, denotă de asemenea sisteme de înmormântare romane preluate de populaţiile barbare care au venit în contact sau care s-au stabilit în Imperiul roman. Ofrandele alimentare de oase de animale mari reprezintă de asemenea un obicei barbar. Se adaugă craniul deformat al defunctului din M14/09, modă ce era legată de populaţiile sarmato-alane. Poziţia stratigrafică a mormintelor cercetate până acum ne-a ajutat în stabilirea celui de-al doilea orizont de înmormântări din zona cercetată. Astfel, mormântul M10/09 a fost suprapus parţial de M1/08, iar mormântul M2/08 a suprapus mormântul M14/09.
Inventarul funerar este, deocamdată, foarte sărac:
M4/08 - în zona vestică a gropii mormântului, din umplutura acestuia, a fost descoperit un ac de păr fragmentar din os;
M10/09 - două mărgele, una din bronz(?), alta din pastă de sticlă de formă tubulară; şase cuie din fier, provenite de la sicriu;
M11/09 - pe partea dreaptă a scheletului, în afara amenajărilor interioare ale mormântului, au fost descoperite oase de animale depuse ca ofrande alimentare;
M14/09 - două fibule din fier pe umeri; un fragment de bronz în zona bazinului (posibil de la o cataramă?), ofrande animaliere - oase de bovine mari - în groapa de săpare a nişei, în zona picioarelor; un fragment de fier de mari dimensiuni, nedeterminabil, aflat tot în apropierea ofrandelor.
Situaţia inventarului mormintelor descoperite pe latura sudică basilicii extra muros în campaniile 2008-2009 este similară cu cea constatată şi în cazul mormintelor dezvelite până acum pe latura nordică, în interiorul şi în curtea edificului4.
Secţiunea V - E (= SI)
În campania anului 2009 s-au urmărit două obiective. Primul dintre ele l-a constituit finalizarea cercetării în suprafaţă ai celor 15 m iniţiali ai secţiunii SI, situaţi în extremitatea vestică a acesteia, în vederea cunoaşterii stratigrafiei greceşti până la solul steril din punct de vedere arheologic. Al doilea obiectiv l-a reprezentat extinderea acestei secţiuni spre S, pentru a dezveliri clădirea în opus graecum, descoperită anterior în c.2-4 ale secţiunii SI, în vederea restaurării şi punerii ei în valoare istorico-turistică.
Clădirea în opus graecum5.
Pentru dezvelirea completă a monumentului, în campania anului 2008 a fost deschisă caseta C1/2008, de 5 x 5 m, amplasată la 1,50 m spre S de secţiunea V - E, astfel încât să surprindă latura estică a clădirii în opus graecum. În campania precedentă s-a ajuns la -1,20 m adâncime, la stratul de demantelare al zidului perimetral estic al edificiului în discuţie. Acesta a fost extrem de consistent, în el fiind descoperită o cantitate impresionantă de tencuială pictată policromă, provenită de la peretele estic al clădirii în opus graecum.
Cercetarea stratului de demantelare din care provine tencuiala pictată a fost continuată în campania anului 2009. Din ea au fost scoase multe fragmente de tencuială pictată policromă, cu acelaşi tipuri de motive decorative (geometrice şi vegetale), la care se adaugă fragmente din placajul de marmură al pereţilor edificiului. La adâncimea de -1,25 m, stratul de demantelare a luat sfârşit, sub el fiind prinsă, pe toată suprafaţa secţiunii, dărâmătura acoperişului clădirii în opus graecum. Din stratul de demantelare al zidului perimetral estic al clădirii în opus graecum au fost descoperite două monede, ce ne permit o posibilă datare a momentului în care s-a produs scoaterea plăcilor din calcar care îmbrăcau zidul respectiv, implicit dezafectarea clădirii în discuţie. Este vorba de un Aurelianian (billon) emis în timpul împăratului Probus (276-282 p.Chr.), precum şi de o monedă de bronz de tip Providentia, emisă de Constantin cel Mare în perioada 324-330 p. Chr.6
În dărâmătură din ţigle şi olane fragmentare a clădiriiîn opus graecum a fost descoperită o monedă histriană de bronz din perioada autonomă, bătută de Septimius Severus pentru Iulia Domna (193-211 p.Chr.). Ea a căzut pe o podea din lut galben compact, cu grosimea de 0,10-0,20 m, pe care au apărut şi urme de arsură provenită de la cel puţin două vetre, dintre care una a fost de mari dimensiuni (1,90 x 1,70 m), fiind amplasată în colţul sud-vestic al casetei C1/2008. Credem că avem de-a face cu o refolosire a clădirii în opus graecum la mijlocul şi în a doua jumătate a secolului al III-lea p.Chr., respectiv până în momentul dărâmării acoperişului şi demantelarea zidului perimetral estic al edificiului. Sub podeaua de lut galben amintită, a fost dezvelit nivelul de călcare al clădirii în opus graecum. Acesta era constituit dintr-un strat subţire de mortar, care se afla la baza unei podele compacte de opus signinum, din care s-a păstrat grosimea originală numai în imediata apropiere a zidului estic, în zona profilului nordic. Ea a fost spartă către profilul vestic al casetei de o intervenţie ulterioară - posibil în timpul refolosirii ei, în a doua jumătate a secolului al III-lea p.Chr.
Sub nivelul de călcare al clădirii în opus graecum - au apărut, ca şi în secţiunea V - E, cuptoare dezafectate aparţinând ultimei faze a atelierului de prelucrare a metalelor. Acestea au tăiat, la rândul lor, un zid din pietre de calcar, bazalt şi şist, legat cu lut galben, surprins pe o porţiune de 3,50 m şi având grosimea de 0,55-0,60 m. El este paralel cu zidul perimetral estic al clădirii în opus graecum, fiind orientat NV-SE. Ar putea fi legat de edificiul căruia îi aparţinea porticul elenistic târziu, în această ipostază putând fi un zid compartimental al acesteia.
Cercetarea arheologică în extremitatea vestică a secţiunii SI (c.1-5) a continuat prin adâncirea în suprafaţă, sub nivelul de călcare al locuinţei elenistice L1. În zona de sub coloana nr. 5 a porticului elenistic a fost identificată o vatră de foc, care se pare că ar aparţine unei construcţii anterioare locuinţei menţionate anterior. Ca şi în anii precedenţi, datorită adâncimii mari la care ne aflăm în această parte a secţiunii (-4,10 m) şi a intemperiilor, pânza freatică este la un nivel ridicat, fapt ce ne-a împiedicat, deocamdată, să finalizăm cercetarea în această zonă.
Materialele arheologice găsite în cele trei subpuncte în care s-a făcut cercetarea în sectorul Basilica extra muros este bogat şi variat. Dacă inventarul mormintelor dezvelite în necropolele din zona edificiului a fost destul de sărac (vezi mai sus), în schimb în caseta C1/08 şi în secţiunea V - E a fost variat şi bogat. În caseta C1/08, pe lângă materiale ceramice şi de construcţie, sticlărie, obiecte din bronz şi fier, a fost găsită o cantitate foarte mare de tencuială pictată policromă, precum şi fragmente din placajul de marmură cu care erau decoraţi pereţii clădirii în opus graecum. De asemenea, în secţiunea V - E au fost descoperite fragmente de boluri elenistice cu decor în relief, ceramică West Slope, opaiţe, câteva teracote şi vase din sticlă fragmentare. De asemenea, din întregul sector au fost descoperite 17 monede din bronz, aflate acum în curs de restaurare şi prelucrare.
În campania anului 2010 săpăturile arheologice vor încerca să finalizeze cercetarea arheologică în extremitatea vestică a secţiunii V - E şi în caseta C1/2008 şi vor continua dezvelirea mormintelor aparţinând celor două necropole din zona basilicii extra muros, prin extinderea spre V a secţiunii actuale.