Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare urbană; Cetate; Fortificaţii; Structură de cult/religioasă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Basilica cu criptă
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dima | Mihai | participant | Muzeul Băncii Naţionale a României |
| Achim | Irina Adriana | responsabil sector | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stănescu | Alexandra Theodora | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Beldiman | Corneliu | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
În campania 2009 cercetările din aria basilicii paleocreştine de pe latura de E a Pieţei Mari a oraşului roman târziu s-au desfăşurat în cursul lunii iulie, cu precădere în interiorul basilicii, în nava centrală, precum şi în afara monumetului, într-un perimetru de la E de absidă. Lucrările au fost executate cu un efectiv de opt muncitori, un student şi un masterand de la Universitatea din Bucureşti.
Obiectivul major al campaniei 2009 l-a constituit cercetarea complexului închis Bothros 3, identificat încă din campania 2008. În plus de cercetarea exhaustivă a complexului anterior indicat am continuat degajarea în suprafaţă a diverselor structuri arhitectonice descoperite în interiorul basilicii în campaniile precedente. O analiză complementară a materiilor dure animale a fost realizată pe lotul recoltat în anul 2009, dar şi în campaniile 2004-2007 de către conf. dr. Corneliu Beldiman (Universitatea creştină Dimitrie Cantemir). Un releveu de arhitectură detaliat a fost realizat în cursul lunii august 2009 de către ing. topograf C. Mehendinţeanu (INMI).
Narthexul basilicii (Suprafaţa N - V narthex)
A fost practicată în jumătatea nordică a narthexului, la N de vechea secţiune magistrală E - V, S1. Dimensiunile suprafeţei sunt următoarele: 2 x 2,50 m. A fost identificată şi cercetată o singură structură constructivă, Z9, cu traseu N - S, care se întinde pe toată lăţimea secţiunii. În prezenta campanie am putut face o serie de observaţii suplimentare privind tehnica de construcţie a zidului Z9. Astfel, am putut constata că structura constructivă luată în discuţie se aşează direct pe stânca nativă. Z9 are un traseu rectiliniu; lungime vizibilă pe direcţie N - S: 2 m; lăţimea variază între 0,59 m la S şi 0,54 m la N; înălţime maximă conservată: 1,24 m. Zidul este realizat din calcar şi şist verde de provenienţă locală, nefasonate, de dimensiuni medii şi mici (predomină dimensiunea orizontală a pietrelor, care au o lungime variabilă între 0,38 m şi 0,15 m; lăţimea pietrelor variază între 0,17 m şi 0,05 m); elementele constitutive ale zidului au fost legate între ele cu mortar alb de var; partea superioară a zidului a fost orizontalizată şi sigilată cu o şapă fină de mortar alb. Planurile publicate de Gr. Florescu în volumul Histria I, în 1954, indică faptul că Z9 se închide la S, în axul basilicii cu un alt zid, Z10, reidentificat în campania 2009.
Cercetarea a fost încheiată în această suprafaţă în campania 2009. Stânca nativă se situează la adâncimea maximă de aproximativ -2,06 m faţă de stylobatul N al navei centrale a basilicii. A fost recoltată o cantitate relativ mică de ceramică, foarte eterogenă în straturile superioare (1 şi 2), ca urmare a umplerii şanţurilor de intervenţie practicate de Gr. Florescu.
La un metru S faţă de suprafaţa NV narthex se afla vechea secţiune magistrală E - V, S1, care în această campanie a fost acoperită în zona narthexului. Decizia a fost motivată de starea precară a profilelor N şi S, care riscau să se prăbuşească.
Suprafaţa S - V narthex
Este situată la o distanţă de un metru S de vechea secţiune magistrală E - V, S1. Suprafaţa măsoară 2,80 m pe direcţie N - S şi 2,50 m pe direcţie E - V. Această zonă a suferit o decapare masivă cu ocazia cercetărilor anterioare (Scarlat Lambrino şi Gr. Florescu). Succesiunea stratigrafică a fost aproape complet perturbată, cu excepţia unui strat de lutuială cu pământ galben, lut amestecat cu spărtură de şist verde, nisip şi scoică măruntă, care nivela stânca nativă la adâncimi cuprinse între -1,49 m şi 1,63 m faţă de zidul V al navei centrale. Vechile intervenţii arheologice au fost reumplute la o dată necunoscută cu pământ negru, afânat, ce conţinea unele materiale arheologice, foarte eterogene din punct de vedere cronologic, precum şi numeroase calcare şi şisturi verzi. Materialele arheologice provenind din pământul de umplutură sunt irelevante pentru cronologia generală a sectorului.
Singura structură constructivă identificată în această secţiune este zidul Z10. Acesta are un traseu ESE. Este vizibil în grund pe o lungime de 2,00 m, iar în profilul N pe circa 2,60 m lungime. Z10 a fost realizat preponderent din şist verde local şi rare calcare nefasonate, legate cu mortar alb din var. Z10 se conservă pe o înălţime de circa 0,91 m şi se aşează pe lutuiala cu pământ galben care nivelează stânca. La fel ca şi în cazul zidului Z9 din zona N a narthexului, Z10 pare să fi fost orizontalizat şi sigilat cu o şapă de mortar alb de var. La E, extremitatea zidului Z10 se pierde sub fundaţiile zidurilor de V al navei centrale şi al navei laterale S, în timp ce la V traseul său pare să continue cel puţin până la joncţiunea cu zidul de V al narthexului, zid de faţadă al basilicii. Împreună cu Z9 zidul Z10 pare să definească colţul sud-vestic al unei clădiri de mari dimensiuni, poate peribolosul identificat în campaniile precedente la N de basilica paleocreştină.
În nava centrală cercetările s-au axat pe degajarea zonei centrale, arie care a făcut obiectul investigaţiilor şi în campania 2008. Astfel, în anul 2008 am degajat până la stâncă jumătatea de V a navei centrale, desfiinţând efectiv profilele N şi S ale secţiunii magistrale E - V (S1) care traversa toată basilica. Suprafaţa totală degajată în această arie vestică a basilicii măsoară 5,60 x 3,00 m şi atinge adâncimea maximă de -1,75 m.
În campania 2009 am lucrat la E de zona anterior descrisă. Au fost identificate sau reinvestigate mai multe structuri arhitectonice:
- am încercat degajarea laturii de E a zidului Z11, zid legat cu pământ situat în vecinătatea stylobatului N al navei centrale; zidul Z11, cu traseu rectiliniu N - S, se conservă nealterat pe o lungime de cca. 2,05 m, pe o înălţime de 0,58 m şi are circa 0,50 m lăţime; este realizat din şisturi verzi şi calcare nefasonate de dimensiuni mari şi medii, precum şi rare cărămizi, legate cu pământ; zidul Z11 continuă probabil spre S pe o lungime de 1,66 m, dar pare că în această zonă a fost afectat de săpăturile întreprinse de Scarlat Lambrino la începutul anilor 1930; la circa 4,00 m spre S faţă de stylobatul N al navei centrale Z11 pare să fi avut un zid pandant, Z12, împreună cu care descrie colţul unei construcţii de mari dimensiuni; din păcate cercetările anterioare din primele decenii ale secolului XX au perturbat iremediabil stratigrafia jumătăţii de V a navei centrale, astfel încât reconstitutirea zidului Z12 rămâne una ipotetică;
- canalul C1, se situează imediat la V de zidul Z11; se compune din două ramuri (una cu traseu N - S, care traversează nava centrală pe aproape toată lăţimea sa şi are o lungime conservată de 4,30 m; ramura E - V se întinde la mai puţin de un metru N de stylobatul S al navei centrale şi se conservă pe o lungime de 2,84 m). Ramura N - S a canalului C1 are o lăţime de cca. 0,76 m în suprafaţă. Pereţii canalului sunt realizaţi din blocuri fasonate de calcar sau şisturi aşezate pe cant. Canalul era acoperit cu dale de calcar majoritatea in situ, dar de grosimi diferite. Interiorul canalului va face obiectul cercetării în campania viitoare.
- la E de canalul C1 au fost identificate alte două ziduri, Z13 şi Z14, care definesc colţul unei clădiri ale cărei dimensiuni exacte nu pot fi precizate în acest stadiu al cercetării arheologice. Zidul Z13 este orientat E - V şi se întinde la E până în apropierea criptei basilicii paleocreştine; măsoară 4,30 m lungime, 0,68 m lăţime şi se conservă pe o înălţime de 0,80 m în zona de deasupra complexului bothros 3; este realizat preponderent din şisturi verzi, locale şi rare calcare nefasonate, legate cu pământ; ca şi alte structuri constructive din nava centrală Z13 a fost orizontalizat şi sigilat cu o lentilă de opus signinum; Z13 suprapune latura sudică a bothrosului 3 şi se aşează peste două nivelări consistente care sigilează şi desacralizează complexul bothros 3, cel mai probabil la începutul epocii romane (conform cronologiei propuse de Al. Suceveanu). Zidul Z14 este orientat N - S şi se întinde la N până în vecinătatea stylobatului N al navei centrale, zonă unde pare să fi fost demantelat parţial în momentul construirii basilicii paleocreştine; Z14 măsoară 1,50 m lungime, 0,70 m lăţime şi se conservă în înălţime pe circa 0,90 m; este realizat preponderent din şisturi verzi, locale şi rare calcare nefasonate, legate cu pământ; ca şi Z13, zidul Z14 a fost nivelat şi sigilat cu o lentilă de opus signinum.
Tot în interiorul navei centrale am lucrat pe două zone restrânse din secţiunea magistrală N - S (S2) deschisă în anul 2003 şi care traversa întreaga basilică şi toată zona aflată la N de aceasta. Încă de la începutul cercetării, în anul 2002, a fost conservat in situ în centrul navei centrale ceea ce se mai păstra din pavajul de cărămidă al basilicii. Astfel că, pe traseul secţiunii S2 lucrările din campania 2009 s-au concentrat la N, respectiv S de pavajul din cărămidă sus-menţionat.
S2 sud
Este situată la S de pavajul de cărămidă anterior evocat. Încă din campania 2008 am lărgit vechea secţiune S2 spre V obţinând o suprafaţă de circa 3,00 x 1,70 m, limitată la S de stylobatul S al navei centrale. O singură structură constructivă a fost identificată în această secţiune: zidul Z15. Acesta are un traseu N - S, traversează secţiunea pe toată lăţimea sa şi are o lungime de 1,74 m, o lăţime de 0,50 m şi se conservă pe o înălţime de doar 0,30 m. Este realizat din spolii diverse (un tors de statuetă din marmură albă fragmentară), calcare şi şisturi locale fasonate şi nefasonate, legate cu pământ. Ca şi zidurile Z13 şi Z14, Z15 a fost orizontalizat şi sigilat cu o lentilă de opus signinum. Adâncimea maximă atinsă în această secţiune este de -1,77 m faţă de stylobatul S al navei centrale.
S2 N.
Este situată la N de pavajul de cărămidă al navei centrale. Dimensiunile iniţiale ale secţiunii erau de 2,00 x 2,25 m, dar vestigiile descoperite în acest perimetru au impus extinderea cercetării spre V, demontarea profilului de V, demontarea profilului sudic şi demontarea semisecţiunii E conservate in situ în campania 2008. La limita sudică a secţiunii a fost identificat încă din campaniile precedente zidul Z13, structură constructivă descrisă mai sus. Cel mai important complex descoperit în perimetrul secţiunii S2 N îl reprezintă bothrosul 3. Cercetarea sa a necesitat decaparea până la stâncă a întregii zone înconjurătoare.
Bothrosul 3 este un complex închis, practicat la circa 2,00 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare din nava centrală, în stânca nativă. La partea superioară are formă circulară, cu diametrul interior de circa 1,20 m şi diametrul exterior (bordură inclusă) de 2,00 m. La V, zona din imediata apropiere a complexului a fost nivelată cu un strat de pământ galben, puternic solidificat, cu numeroase materiale de construcţie, fragmente ceramice, fragmente osteologice şi pigmenţi de arsură. Această nivelare se întindea şi deasupra bothrosului. La S, zona din jurul bothrosului a fost nivelată cu un strat consistent de pământ cenuşiu, mediu solidificat, ce conţinea scoică mărunţită şi întreagă, spărtură de şist, fragmente ceramice. Acest strat se regăseşte şi la partea superioară a bothrosului, în interiorul său, pe circa 0,60 m, amestecată cu scoică mărunţită şi fragmente ceramice aflate într-o stare avansată de fragmentare. Partea superioară a bothrosului a fost sigilată cu o manta de şisturi verzi, de dimensiuni medii, care prezentau urme puternice de ardere. La suprafaţă bothrosul prezenta o bordură îngrijită din şisturi verzi, aşezate în poziţie orizontală sau pe cant. Zona de S a bothrosului nu a putut fi degajată dat fiind faptul că în această arie, deasupra complexului se află zidul Z13. Zona de N a bothrosului a fost perturbată de construcţia stylobatului N al navei centrale. Peretele nordic al complexului este lis, puternic înclinat spre S. Peretele sudic al bothrosului este lis în adâncime, dar prezintă puternice urme de clivaj la partea superioară. Importante clivaje sunt vizibile pe pereţii E şi V. La partea inferioară bothrosul se îngustează.
Umplutura bothrosului a fost golită pe nivele convenţionale. Între -2,16 m şi -3,41 m umplutura bothrosului este constituită din pământ cu grad de umiditate moderat, de culoare cenuşiu-gălbuie sau brun-gălbuie, amestecat cu nisip, relativ rare fragmente ceramice rulate, şisturi de dimensiuni medii şi mari, rare fragmente osteologice într-o stare avansată de fragmentare, numeroase fragmente ceramice, prepondent amfore. Trebuie remarcat faptul că vasele de transport de capacitate mare, amfore, sunt majoritare în umplutura complexului bothros 3. La partea superioară, din strat de culoare brun-gălbuie, amestecat cu mult nisip, la adâncimi cuprinse între -2,51 m şi 2,61 m au fost recoltate 20 de fragmente dintr-un skyphos decorat cu figuri negre reprezentând personaje înaripate (două recognoscibile), o cupă cu firnis negru. Între adâncimea de -3,41 m şi -3,84 m pământul de umplutură din bothros era de culoare galbenă, consistenţă plastică, amestecat cu nisip, cu pigmenţi de arsură şi şisturi de dimensiuni medii şi mari, şi nu conţinea practic decât foarte puţine fragmente ceramice sau osteologice. Fragmentele ceramice redevin foarte numeroase la adâncimi cuprinse între -3,84 m şi -4,36 m, zonă din care am recoltat în plus de ceramică şi proiectile de praştie, cinci fragmente de ceramică attică decorată cu figuri negre, fragmente ceramice rulate, un fragment de marmură cu urme de prelucrare, o amforă fragmentară, rare fragmente osteologice. Între -4,36 m şi -4,97 m, adâncimea maximă a bothrosului, datorită infiltrărilor de apă din pânza freatică pământul de umplutură prezenta un grad de umiditate foarte mare, consistenţă de mâl; au fost recoltate numeroase fragmente ceramice, rare fragmente osteologice, proiectile de praştie, o amforă fragmentară, o oenochoe din pastă de culoare gri deschis şi un ulcior din pastă de culoare gri, parţial reîntregibil. Bothrosul are o adâncime totală de 2,80 m. Materialele recoltate din umplutura sa acreditează o datare în epocă arhaică greacă, în ultimul sfert al secolului VI a.Chr. Bothrosul 3 devine astfel cel mai vechi dintre cele trei complexe descoperite în aria basilicii cu criptă.
Suprafaţa NE absidă
Este situată la E de absidă şi de nava laterală N şi măsoară 3,00 x 3,20 m. Această suprafaţă a fost practicată în campania 2008, iar în campania 2009 a făcut obiectul unei cercetări restrânse, concentrate doar pe jumătatea nordică. Cercetarea va continua în campaniile viitoare.
Suprafaţa SE absidă
Situată la E de absidă şi de nava laterală S a basilicii paleocreştine. Măsoară 4,20 x 3,00 m. Scopul principal al cercetării în această zonă, investigată deja de Gr. Florescu la începutul anilor 1950, a fost acela de a dezveli un zid cu traseu N - S descoperit deja cu ocazia explorărilor arheologice de la jumătatea secolului trecut. Pentru a putea atinge obiectivul propus am practicat o semisecţiune la V, unde am procedat la decaparea depunerilor arheologice (dimensiuni: 2,00 x 1,50 m). La 0,80 m E faţă de zidul estic al navei laterale S a fost identificat zidul Z17, indicat pe planurile lui Gr. Florescu. Această structură constructivă se întinde pe toată lăţimea secţiunii. Z17 este orientat N - S, are un traseu rectiliniu şi pare să continue sub fundaţiile absidei basilicii. Z17 este construit în manieră grecească, din blocuri de calcar cochilifer şi calcar friabil de culoare galbenă, fasonate şi perfect îmbinate, cu rosturi de 0,5 cm. Cercetarea nu a fost încheiată în această secţiune şi va continua în campaniile viitoare.
Rezultatele obţinute în cursul campaniei 2009 justifică şi constituie premiza continuării cercetării în interiorul basilicii cu criptă. Vor putea astfel fi cercetate în întregime o serie de structuri arhitectonice parţial degajate şi credem că vor putea fi lămurite o serie de aspecte cronologice ale monumentelor anterioare basilicii şi pe care aceasta le-a suprapus în sec. al VI-lea. [Irina Achim]