Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2008


Descriere:

Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector Basilica Pârvan
Toponim:
Histria
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Angelescu Mircea Victor participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Bottez Valentin Victor participant Facultatea de Istorie, Universitatea București
Raport:
În campania 2008, săpăturile în sectorul Basilica Pârvan (situat în sud-estul cetăţii târzii, în jurul monumentului creştin care i-a dat numele) au fost concentrate pe zona de la N de basilica paleo-creştină unde, în anii trecuţi, în urma săpăturilor am identificat o basilica mai veche (Basilica 1) dedesubtul celei vizibile acum la suprafaţă (Basilica 2), cât şi ceea ce pare a fi o anexă nord-estică a Basilicii 2.1 În zona de interes se află o stradă de epocă romană târzie (d2), care face legătura între Basilica 2 şi o clădire de mari dimensiuni (numită convenţional CR2), situată imediat la N de strada d2. CR2, strada şi basilica formează un complex, aşa cum demonstrează pragul ce mărgineşte strada spre V, care leagă, practic, cele două clădiri menţionate. Pentru a înţelege mai bine relaţia Basilicii 2 şi a CR2 cu celelalte structuri din zonă, cercetările din anul acesta au fost efectuate în trei puncte la N de Basilica 2: - în zona de la N de absida Basilicii 2 şi anexa nord-estică, pentru investigarea căreia a fost prelungită către V S022; - strada d2, care a fost doar curăţată în zona din dreptul Basilicii 2 şi pe o distanţă de aproximativ 7 m către V; - în zona de la N de stradă şi la V de CR2, pentru care a fost deschisă S023. S022 Săpăturile în acest punct au fost demarate pentru a surprinde stratigrafia în spaţiul dintre basilica paleo-creştină şi CR2, şi mai ales pentru a verifica dacă traseul străzii d2 a mai fost folosit de străzi din perioade mai vechi. În 2008 am extins spre E S022 cu 4,7m, astfel încât în prezent aceasta are L (E-V)=8,7m, l (N-S) = variază între 3 m la V şi 8 m la E. Practic am urmărit acoperirea zonei de la limita E a clădirii romane târzii spre S până în Z005, limita N a anexei Basilicii 2. Menţionăm că pe direcţia V-E (pe suprafaţa ocupată de S022) nivelul terenului urcă de la cota de +5,90/6m la aproximativ +7m faţă de nivelul mării în dreptul malului E al secţiunii. Este vorba de panta naturală, accentuată de pământul pus pentru construirea terasamentului liniei de vagoneţi.2 Ne-am adâncit doar în extensia S022, singura stratigrafie expresivă fiind identificată în jumătatea sudică, unde este vizibilă în martorul E-V (1 m lăţime) lăsat pe mijlocul acesteia din motive logistice. În jumătatea N a extensiei stratigrafia a fost distrusă de săpăturile moderne până la aproximativ cota de +4,6 m. Stratigrafia extensiei S022: +5,9 m (V)/+7 m (E) – +5,8 (V)/+5,91m (E): strat de pământ mediu solidificat, de culoare maroniu-cenuşie, reprezentând umplutura unor săpături moderne (contextul 22000). Se păstrează pe toată suprafaţa S022, atingând adâncimi mai mari în NE şi SV secţiunii. +5,8 (V)/+5,91 m (E) – +5,36(V)/+5,42m (E): strat de lut puternic solidificat, de culoare galbenă, conţinând incluziuni de pietre de dimensiuni medii şi material ceramic şi tegular; reprezintă un nivel de călcare sau posibilă substrucţie a străzii d2 (contextul 22001). Se păstrează pe toată suprafaţa S022, cu excepţia zonei centrale şi nordice a extensiei secţiunii. +5,36(V)/+5,42 m (E) - +5,28 m: strat de lut puternic solidificat, de culoare galbenă, conţinând incluziuni de pietre, fragmente ceramice, osteologice, de arsură şi scoici (contextul 22004), reprezentând un nivel de călcare. Se păstrează pe toată suprafaţa extensiei S022, fiind spart în partea centrală de 22000. +5,28 m - +5,16 m: strat de lut puternic solidificat, de culoare galbenă, conţinând incluziuni de pietricele, fragmente ceramice, arsură. Reprezintă un posibil nivel de călcare (contextul 22002). Se păstrează în tot V S022 şi apare în extensia acesteia pe o distanţă de 1,3 m spre E. +5,28 m –4,6 m: strat de pământ mediu solidificat, de culoare brun-cenuşie, conţinând incluziuni de pietre, scoici, fragmente ceramice şi tegulare. Reprezintă o nivelare masivă (contextul 22005). Se întinde pe toată suprafaţa extensiei S022, fiind distrus în centrul acesteia de 22000. Nu a fost epuizat până la sfârşitul campaniei. +4,8–+4,6m: strat de lut puternic solidificat, de culoare galbenă, conţinând incluziuni de pietre de dimensiuni medii, fragmente ceramice, scoici (contextul 22007). Reprezintă nivelul de călcare al 22006 (vezi mai departe) şi se păstrează în E S022, în dreptul contextului 22006. Începând cu cota +4,8 m, în SE S022 a apărut un complex deosebit de interesant, o platformă de blocuri fasonate de calcar (complexul 22006). Complexul are formă patrulateră, cu latura N dezvelită (deocamdată) pe 1,3 m, iar cea V pe 0,9 m lungime. Pe latura N se păstrează un bloc de 0,7 × 0,42 m (lăţimea completă nu este cunoscută deoarece complexul este parţial suprapus de malul ce susţine alte structuri la suprafaţă), la V căruia se află unul de 0,34 × 0,2 m. Colţul NV este făcut dintr-un bloc de 0,2 × 0,2 m, uşor neregulat, iar din latura V se mai păstrează un bloc de 0,64 × 0,2 m (lăţime completă necunoscută deocamdată). La N de platformă se păstrează resturile unei amenajări din pietre neregulate aşezate pe o lutuială puternică, probabil un pavaj ce ţinea de platformă (contextul 22007). Ţinând cont de adâncimea la care a fost identificat monumentul şi de ceramica colectată din stratul de deasupra (22005), datăm provizoriu monumentul în perioada elenistică târzie. Calitatea fasonării indică apartenenţa la un monument important, indiferent care se va dovedi a fi acesta. Stratigrafia prezentată mai sus indică faptul că pe acest segment din traseul arterei rutiere romane târzii nu a funcţionat o stradă pavată anterioară, strada d2 putând reprezenta o schimbare târzie în trama stradală a acestei zone a cetăţii. De asemenea, nu am identificat nici o urmă a unui canal care să fi funcţionat în axul străzii romane târzii. Funcţionalitatea platformei de blocuri de calcar (22006) rămâne neclară. Strada d2. Curăţarea străzii se realizează la începutul fiecărei campanii. Anul acesta, dorind să facem releveul acestui monument (care este în curs de prelucrare), am început o curăţenie generală a străzii, ceea ce a presupus un efort de lungă durată din partea unei părţi importante a echipei, datorită dimensiunilor monumentului şi a materialului de construcţie fragil. Rezultatul a fost însă spectaculos: pavajul străzii, în unele locuri bine păstrat, a fost dezvelit pe o lungime de aproape 20 m. Strada pare să fi avut două momente de funcţionare: - în prima fază, în care strada pare să fi avut lăţimea de 2,5-3 m, au fost folosite multe blocuri mari de calcar (în general de Babadag sau cretos, material foarte friabil; dimensiunile ating 2 × 0,5 m) alternând cu pietre neregulate, însă foarte bine potrivite; - în a doua fază, strada a fost reparată şi lărgită prin pavaje de piatră nefasonată şi neregulată, ajungând la lăţimea de 4,5-5 m. Tot în această fază par să fi fost adăugate blocurile mari ce acoperă laturile străzii în dreptul Basilicii 2 şi a CR2 (şi care pot fi interpretate ca trotuare), pragul ce închide complexul ecleziastic, şi un canal/rigolă. Canalul/rigola, numit convenţional canalul a, a fost dezvelit pe o distanţă de aproximativ 12 m (lăţime), plecând de sub „trotuarul” nordic pe direcţia E-V, cotind spre S înainte de prag, apoi spre V pe sub prag, şi urmând panta naturală pe direcţia NE-SV, spre incinta romană târzie. La NE de prag, pereţii canalului sunt făcuţi din cărămizi legate cu lut şi acoperite cu dale de piatră. În dreptul pragului este folosit un tub de canalizare din piatră specific, de formă cubică, cu inel de înmănuşare. La V de prag, traseul rigolei este indicat de o linie de pietre de formă neregulată folosite pentru acoperirea canalului, pietre ce contrastează cu dalele folosite în prima fază a străzii în ceea ce priveşte calitatea şi orientarea. Pereţii canalului a sunt făcuţi din pietre neregulate, aşezate cu latura lungă şi netedă spre interior. Putem spune, cu titlul de ipoteză deocamdată, că acest canal deversa apa menajeră a CR2. S023 Pentru a înţelege mai bine relaţia dintre CR2 şi strada d2 am deschis o nouă unitate de săpătură (S023: 4 × 3 m, orientată N-S) imediat la V de CR2. Stratigrafic a fost identificat un singur strat, de umplutură, apărut în urma săpăturilor moderne, între cotele variabile de +5,2 m –+4 m (nu a fot epuizat până la sfârşitul săpăturii). În S023 au fost identificate 4 noi ziduri. Z55 (contextul 23001; N-S; L=7 m, l=0,7 m, h variabilă 0,42 m) este aliniat la strada d2, ceea ce ne face să presupunem contemporanitatea celor două monumente. Z57 (contextul 23004; L=1,25 m, l=0,7 m, h=0,4 m), Z58 (contextul 23003; L=3,65 m, l=0,64 m, h variabilă şi nu am ajuns la talpa zidului) şi Z59 (contextul 23005; L=0,8, l=0,55, h=0,5 m) sunt orientate VNV-ESE, şi par să ţină de o tramă stradală anterioară diferită. Toate zidurile sunt construite din pietre (preponderent şist verde, dar şi calcar) legate cu pământ. Tehnica de construcţie, cât şi legătura cu strada, par să indice o datare în epoca romană târzie. Deocamdată nu este clar din ce clădiri făceau parte, care este planul acestora şi cum s-au succedat. Descoperirile de anul acesta impun ca obiective în 2009: - dezvelirea completă a platformei de pietre în S022 (22006) şi cercetarea acesteia; - curăţarea şi cercetarea străzii d2 către V; - adâncirea în S023 pentru a identifica eventuale straturi de epocă grecească, cele romane fiind iremediabil pierdute.