Isaiia | Comuna: Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Civil;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98710.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Răducăneni
Localitate:
Isaiia
Punct:
Balta Popii
Localizare:
| 98710.01 |
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Solcan | Loredana Ştefania | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Vornicu | Andreea | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Bolohan | Neculai | responsabil | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Danu | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Drob | Sebastian Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ene | Irina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Furnică | Radu-Gabriel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Nicu | Cristi | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Felix Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ursulescu | Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Pintilie | Alin-Mihu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Amarandei | Dan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Brașoveanu | Casandra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Doroftei | Ana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Dolineanu | Alexandra-Elena | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Crețu | Tiberiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Croitoru | Dan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Huzun | Marina | participant | Universitatea de Stat din Republica Moldova |
| Pashenchuk | Natalia | participant | Universitatea de Stat din Republica Moldova |
| Bogaciuc | Anișoara | participant | Universitatea de Stat din Republica Moldova |
| Toma | Ghoerghe | participant | Universitatea de Stat din Republica Moldova |
Raport:
Situl arheologic de la Isaiia - Balta Popii se găseşte în răsăritul României, pe teritoriul comunei Răducăneni (jud. Iaşi), la circa 3 km nord-est de satul Isaiia şi la circa 3 km NNV de satul Zberoaia (com. Gorban, jud. Iaşi), pe un fragment al primei terase neinundabile din dreapta râului Jijia (fig. 1, 3), aproape de confluenţa cu Prutul, acolo unde cele două râuri, curgând paralel, formează, împreună, o albie majoră foarte largă, de circa 4-5 km (fig. 2).
Săpăturile desfăşurate între 1996-2015 au stabilit şi confirmat stratigrafia generală a aşezării. În primul rând, s-a observat că grosimea stratului de cultură nu era uniformă pe toată suprafaţa, datorită pantei terasei, care prezenta o înclinare de la SV spre NE. Ca urmare, aşa cum am constatat de-a lungul celor 45 m secţionaţi pe această direcţie, stratul se subţia treptat spre marginea terasei şi se îngroşa spre sud-vest. La bază, peste stratul de calcar oolitic, acoperit cu loess nisipos, se afla un nivel de sol gălbui-brun, în care au apărut resturi destul de sporadice ale unei locuiri din vremea culturii ceramice liniare. Peste acesta, s-au depus două niveluri mai groase (unul de culoare brun-deschisă, altul brun), care conţineau vestigiile etapelor de locuire din vremea culturii Precucuteni. Prin materialele descoperite, s-a stabilit că nivelul inferior aparţinea fazei Precucuteni II, prezentând două etape de locuire (cea mai veche – IIA
– se datează în faza Precucuteni II propriu-zisă, în timp ce etapa mai nouă – IIB – corespunde trecerii de la faza a II-a la faza a III-a), iar nivelul superior – IIIA – se încadrează la începutul fazei Precucuteni III. Deasupra era un nivel mai subţire, de culoare închisă, cu urme de locuire ale perioadei timpurii a Hallstatt-ului, în care au apărut şi urmele sporadice ale unei locuiri de la începutul epocii bronzului. Un nivel la fel de subţire conţinea foarte rare resturi ale unei prezenţe din secolul al IV-lea d. Hr. De acest nivel se leagă şi mormintele sarmatice timpurii, care formează aici o mică necropolă. Un ultim nivel cu resturi arheologice atestă o sporadică locuire din vremea culturii vechi româneşti de la începutul mileniului al II-lea. În fine, peste acesta s-a format un strat vegetal, din care porneau câteva deranjamente moderne. Ultimele două niveluri nu aveau o consistenţă prea mare, atât datorită spălării mai accentuate a solului în pantă, cât şi datorită lucrărilor agricole, cu o intensitate destul de mare.
Săpăturile din campania 2015, desfăşurate în perioada 3-21 august, au fost prefaţate de scanarea magnetometrică a zonei de est şi sud-est a aşezării, realizată de un colectiv al Platformei Arheoinvest, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Analiza imaginilor geomagnetice a relevat existenţa unei structuri compacte, de dimensiuni considerabile, într-o zonă a aşezării considerată periferică, unde nu ne aşteptam la prezenţa altor complexe importante (fig. 4). În consecinţă, s-a hotărât trasarea a două secţiuni în cruce exact pe mijlocul anomaliei (S XI – 25 x 2 m şi S XII – 10 x 2 m), pentru confirmarea şi identificarea naturii acesteia (fig. 4). Săpăturile au surprins o nouă locuinţă precucuteniană (L14), conservată destul de bine.
Locuinţa L 14 a fost surprinsă, la început în Secţiunea XI, m 105-114, pe toată lăţimea secţiunii (fig. 5-7). Nivelul de distrugere al acestei locuinţe se prezintă sub forma unei aglomerări de lutuială arsă cu destul de multă pleavă în compoziţie. Vestigiile desenate (fig. 7) şi surprinse în fotografii (fig. 6) reprezintă în cea mai mare măsură un nivel de distrugere a locuinţei, respectiv pereţii prăbuşiţi din cauza incendierii. În secţiunea XII, resturile locuinţei au mai fost surprinse doar între m 1-3, adică înspre nord-est, spre marginea terasei. Aici resturile erau mult mai compacte şi par a reprezenta o structură interioară a locuinţei (posibil o laviţă). Din cauza condiţiilor climatice neprielnice (temperaturi foarte mari, urmate de ploi consistente), dar şi a forţei de muncă insuficiente, nu s-a reuşit dezvelirea integrală a complexului, înregistrându-se doar ceea ce au relevat cele două secţiuni iniţiale. S-a hotărât conservarea in situ a vestigiilor pentru a fi cercetate integral în campania viitoare. Am preferat această soluţie, şi nu îndepărtarea nivelului de distrugere pe anumite porţiuni, adică o cercetare parţială a locuinţei, pentru a nu trunchia imaginea de ansamblu pe care o putem obţine dacă vom dezveli integral toată suprafaţa. La prima vedere, locuinţa pare a fi una de dimensiuni medii (~ 7 x 4/5 m), orientată aproximativ est-vest. Astfel, în acest an ne-am limitat la curăţarea nivelului de distrugere aşa cum a fost surprins în cele două secţiuni, fotografierea, desenul, strângerea materialelor ieşite în timpul curăţării, cu înregistrarea coordonatelor. În cursul curăţării vestigiilor, atenţia ne-a fost atrasă de un vas ceramic decorat, tipic fazei a doua a culturii Precucuteni, dar care a supravieţuit prăbuşirii pereţilor, şi un capac spart pe loc (fig. 8-9). Aceste vase au fost ridicate pentru a nu fi afectate de reacoperirea cu pământ. Vasul mare a fost luat cu tot cu pământul din interior, în vederea prelevării de probe sporo-polinice şi fitolitice.
Un alt complex intersectat în acest an este groapa nr. 72, săpată din nivelul Precucuteni superior (fig. 10). Groapa a fost surprinsă pe profilul de SV al SXI, între m 116-117, caroul b. Diametru la gură al gropii este de 1 m, diametru la fund de 75 cm şi adâncimea reală – 1 m. Materialul din groapă constă în fragmente ceramice Precucuteni, până acum neîntregibile, oase, mult cărbune, fragmente dintr-o vatră dezafectată şi lutuieli arse destul de superficial. Cercetarea integrală a gropii va fi continuată în campania viitoare de săpături.
Al treilea complex cercetat în acest an este o aglomerare de pietre, surprinsă între m 121-123, aproape pe toată lăţimea secţiunii, în nivelul Precucuteni Inferior II (fig. 11). Pietrele erau aşezate atât în poziţie orizontală, cât şi pe cant. Astfel de complexe = aglomerări de pietre au mai fost descoperite şi în campaniile anterioare, toate având o poziţie stratigrafică destul de clară – din nivelul Precucuteni, dar şi o poziţie planimetrică la fel de clară – adică periferică faţă de aşezarea Precucuteni. Printre pietrele cercetate în acest an se aflau câteva fragmente ceramice tipice culturii Precucuteni, câteva mici lutuieli arse şi un os care a fost recoltat în vederea trimiterii la analize C14. Complexul de pietre se află la acelaşi nivel stratigrafic ca L 14.
Vasul recoltat din locuinţă a fost desfăcut în laborator (fig. 12), în interiorul acestuia fiind descoperite alte două obiecte de lut ars: un fragment de statuetă şi un con. Statueta este unică în cadrul plasticii antropomorfe precucuteniene, prin redarea foarte sugestivă a gravidităţii (fig. 13/2). Conul de lut prezintă la partea superioară un orificiu (fig. 13/3), ceea ce sugerează că în trecut a avut în vârf o bilă de lut, fixată probabil printr-o tijă de lemn, exact ca în cazul pieselor din marele complex de cult descoperit în locuinţa nr. 1. Astfel, această piesă compusă, cu cap mobil era foarte probabil o imagine phaloidă stilizată, un simbol al masculinităţii. În asociere cu statueta feminină, complexul juca un rol în cadrul ceremoniilor dedicate cultului fecundităţii şi fertilităţii. Faptul că statueta este fragmentată, iar conului îi lipseşte sfera de lut nu este întâmplător, probabil ansamblul fiind distrus după ”expedierea” simbolică a „mesajului” către divinitate, dar fără a-şi pierde însemnătatea rituală. Vasul însuşi, cu un decor simetric şi foarte atent realizat (fig. 13/1) poate avea conotaţii simbolice, prin prezenţa, pe diametrul maxim, a patru proeminenţe conice, fiecare cu orificii orizontale neperforate, care sugerează foarte bine feţe umane (foarte asemănătoare cu redarea feţei umane în cultura Vinça). Acestea ar fi putut avea un rol apotropaic (de protecţie) pentru cuplul din interiorul vasului.
Probele recoltate de lângă şi din interiorul vasului sunt în curs de prelucrare.