.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Isaiia | Comuna: Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2005

Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca romană timpurie; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 98710.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Răducăneni
Localitate:
Isaiia
Punct:
Balta Popii
Localizare:
| 98710.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
 
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Ursulescu Nicolae responsabil Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, CISA
Bodi George participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, CISA
Lazanu Ciprian Cătălin participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, CISA
Robu Ioana participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, CISA
Scarlat Letiţia participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, CISA
Solcan Loredana Ştefania participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, CISA
Tencariu Adrian Felix participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, CISA
Bounegru Alexandru participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Vornicu Andreea participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Vornicu Diana Măriuca participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Cozma Marius participant Universitatea "Mihail Kogălniceanu", Iaşi
Merlan Vicu participant Muzeul Orășenesc Huși
Raport:
Cercetările arheologice de la Isaiia–Balta Popii au avut, în 2005, ca principal obiectiv, dezvelirea şi cercetarea integrală a locuinţei nr. 5, semnalată încă din anul 2001, când a fost surprinsă o mică porţiune din colţul ei nordic. Pentru îndeplinirea obiectivului au fost prelungite spre SV, cu câte 10 m, secţiunile II, IV şi V (late de 3 m) şi au fost deschise două noi secţiuni, VII şi VIII (10 x 3 m), paralele cu primele (din dreptul m 35 de pe SI). Suprafaţa totală cercetată depăşeşte 150 m2. A fost dezvelită integral locuinţa nr. 5, care avea şi o anexă şi au fost cercetate şase gropi (nr. 57-62). De asemenea, s-a descoperit şi un mormânt de inhumaţie, datat în Bronzul timpuriu. Locuinţa aparţinea nivelului precucutenian inferior (Precucuteni II) din această staţiune. Planul ei a putut fi stabilit prin şanţurile de fundaţie, care au putut fi surprinse după înlăturarea vestigiilor locuinţei. Ea se distinge prin dimensiunile sale, care o încadrează în rândul locuinţelor mari: uşor trapezoidală, ea avea, în interior, 10 m pe axul lung (NNV-SSE) şi 4, respectiv 5,50 m, pe cele două laturi scurte, ocupând, deci, o suprafaţă utilă de cca. 48 m2; desigur, la exterior, locuinţa avea dimensiuni mai mari (11,5 x 5,5-6,75 m), incluzându-se şi grosimea pereţilor, ocupând, deci, o suprafaţă de cca. 70 m2. Sistemul de construire a pereţilor este cel atestat şi în cercetările anterioare, anume cu stâlpi plasaţi în şanţurile de fundaţie; pe stâlpi s-au împletit nuiele şi s-a aplicat un strat relativ subţire de lut. Stâlpii, ale căror urme se sesizează prin nuanţa mai întunecată a solului şi prin puncte de cărbune, aveau grosimi cuprinse între 15 şi 30 cm. Pe latura de NE stâlpii au fost mai groşi, pentru a se obţine un perete mai solid spre partea cea mai expusă a văii largi a Jijiei şi Prutului. Locuinţa a cunoscut două etape de existenţă, dar cu menţinerea aceluiaşi traseu al pereţilor. În prima etapă au existat două încăperi, despărţite printr-un perete, de la care s-au păstrat urmele unui şir de pari, aprox. pe mijlocul locuinţei, având un loc liber pentru comunicare. Se pare că, în cea de a doua etapă, acest perete despărţitor a fost desfiinţat, deoarece urmele de pari erau, în cea mai mare parte, suprapuse de noile structuri. În schimb, în cea de a doua etapă s-a adăugat, lângă colţul de V, spre NV o anexă (cca. 3 x 2,5 m), în care s-a găsit o mare cantitate de ceramică, provenind de la vase întregibile, printre care şi două mici pahare întregi. În prima etapă, cele două camere aveau instalaţii de foc separate. În prima cameră (dinspre NNV) exista un cuptor de foarte mari dimensiuni (structura 1: aprox. 3 x 2 m), actualmente puternic deranjat, cu gura spre peretele exterior, nord-estic, al locuinţei; partea din spate a cuptorului, spre interiorul camerei, era aproape complet distrusă, ca şi latura nordică, astfel că poziţia şi orientarea cuptorului au putut fi stabilite mai ales după latura sudică şi după vasele sparte care se găseau în zona deschiderii de odinioară a cuptorului. Între cuptor şi peretele despărţitor, spre S, a existat o laviţă de lut, uşor înălţată, care, la refacerea construcţiei, a fost integrată în platforma ce a acoperit o mare parte a podelei. În a doua încăpere funcţiona o mică vatră (pare-se de formă rectangulară, cu dimensiunile aprox. de 0,50 x 0,30 m), ale cărei urme s-au păstrat parţial, fiind deranjate şi acoperite de noua platformă. În a doua etapă de locuire, cuptorul, vatra şi peretele despărţitor au fost dezafectate, construindu-se, spre SV, un alt cuptor pentru deservirea întregii locuinţe, de data aceasta cu gura spre interior. Acest cuptor şi o parte a laviţei adiacente suprapuneau parţial o groapă (nr.62), umplută forţat cu bucăţi de platformă şi probabil de cuptor din prima etapă a locuinţei. Descoperirile cele mai bine păstrate aparţin celei de a doua etape de locuire, concentrându-se în jurul şi în faţa cuptorului, de-a lungul laturii de SE a locuinţei. Cuptorul (structura 2) era de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite (1,50 pe axul gurii x 1,70 m), cu rama bolţii bine păstrată îndeosebi pe laturile sudică şi nordică. Atât lutuielile bolţii, cât şi cea a vetrei, prezintă urme de refaceri (relutuirea s-a întreprins cel puţin o dată). De o parte şi de alta a bolţii cuptorului, în diagonală (spre SE şi spre NV), erau adosate două mici structuri – casete - de lut. Prima (structura nr.3) se prezintă sub forma unui arc de cerc, cu peretele făţuit şi rotunjit la partea superioară, gros de cca. 6 cm; capetele arcului de cerc se sprijină pe baza bolţii. Raza arcului de cerc, până la boltă, este de 20 de cm, iar deschiderea sa interioară este de 30 de cm. Probabil, în interiorul acestei casete semicirculare, amplasată în stânga gurii cuptorului, se găsea un stâlp-coloană de lemn, aşa cum s-a constatat în cercetările anterioare, la locuinţele 61şi 72 şi în groapa 40 (unde, printre alte materiale, erau aruncate fragmentele învelişului de lut al unei coloane de lemn)3. Nu putem să nu semnalăm similitudinea amplasării coloanelor în toate cele trei cazuri (locuinţele 5, 6 şi 7): pe latura din stânga deschiderii cuptorului sau vetrei, chiar dacă, pentru moment, nu avem o explicaţie plauzibilă pentru această situaţie. Rolul unor asemenea stâlpi-coloană, cunoscuţi şi în alte medii culturale aprox. contemporane, a fost pus în legătură cu un cult al coloanei, care asigură legătura dintre cele două elemente fundamentale ale vechilor religii agrare: Pământul şi Cerul4. A doua structură adosată cuptorului (structura nr.4) se prezintă sub forma unei casete rectangulare de lut, cu laturile scurte de 33 de cm, iar cea lungă, paralelă cu bolta cuptorului, de 50 de cm. Peretele sud-vestic al casetei era întrerupt, aprox. la mijloc, observându-se clar urma unui par, cu un diametru de 5 cm, care şi-a lăsat amprenta în interiorul peretelui. Pereţii celor două casete, asemănători unor rame, erau perfect făţuiţi şi aveau o înălţime de aprox. 10-12 cm. Spre E de gura cuptorului, la aprox. 1,50 m, se afla o ramă rectangulară de lut (structura nr. 5), cu dimensiunile de 1,10 x 0,90 m, având colţurile rotunjite şi deschiderea spre SE. Caseta adăpostea, spre zona sa de deschidere, un castron de mari dimensiuni, spart pe loc, întregibil, iar în spate - fragmente de la un vas grosier, de provizii. E posibil ca aceste două casete de lut să fi fost construite în preajma cuptorului pentru depunerea unor ofrande şi să fi avut, în acest caz, un rol de cult5. Imediat lângă marginea nord-estică a marii casete de lut (structura 5) au apărut resturile tasate ale unei cutii dreptunghiulare de lut (structura 6), cu dimensiunile de 4,550 x 0,32 m şi înălţimea de 0,36 m (fără picioare). După reconstituire, cu picioare, cutia avea o înălţime totală de 0,43 m. Ea se sprijinea pe cinci picioare, dintre care cele patru din colţuri erau paralelipipedice şi puternic aplatizate, iar cel din mijloc, păstrat parţial (doar baza), cilindric. La partea superioară, cutia prezintă o vălurire, gura îngustându-se, faţă de pereţi, astfel că deschiderea ei avea doar 32 x 17 cm. Pasta, arsă bine, la roşu, este una destul de grosieră şi de friabilă, cu multă pleavă şi paie tocate în amestec. Cutia a cunoscut o refacere: acolo unde lutuială de la suprafaţă a căzut, se vede că, iniţial, pereţii cutiei au fost acoperiţi cu striaţii. Pământul din interiorul cutiei nu conţinea nimic, dar analiza nu exclude prezenţa unor materiale organice (paie?). E posibil, judecând după amplasarea ei în directă legătură cu structura 5, ca această „cutie” să fi fost destinată tot pentru depunerea rituală a unor ofrande de cereale, având, în acest caz, rolul de „altar-grânar” sau altar-siloz. Se pare că originea sa e legată de spaţiul balcano-anatolian, aşa cum sugerează exemplarul de la Toptepe (Turcia europeană)6. Cutii-idoli, goale în interior, jucând rolul unor recipiente rituale, au o bună reprezentare şi în mediul culturii Tisa7. Relativa aglomerare a tuturor acestor descoperiri, pe doar aprox. 12 m2, în jurul cuptorului locuinţei, precum şi singularitatea lor, atât pentru aşezarea de la Isaiia, cât şi pentru cultura Precucuteni, ne determină să presupunem, fireşte, cu unele rezerve, că ne aflăm în faţa unei zone de depuneri rituale, ca formă de manifestare a unui cult, în cadrul unei concepţii religioase. Aceasta nu exclude, însă, faptul că respectivele structuri puteau să aibă, totodată, şi un rol utilitar gospodăresc, în calitate de cuptor menajer şi pentru încălzit, în calitate de locuri de depozitare etc. Presupunerea noastră avea să fie confirmată prin cea mai importantă descoperire făcută în groapa nr. 62, care a fost umplută cu ocazia refacerii locuinţei şi a fost acoperită parţial de latura sud-estică a noului cuptor. Spre fundul gropii, pe lângă numeroase oase, resturi masive de lipituri, fragmente ceramice (dintre care unele de la vase întregibile), au apărut şi fragmente ale unui recipient, de tipul „măsuţă-altar”, cu patru picioare antropomorfizate. Picioarele sunt aşezate două câte două, spate în spate, o pereche având schiţaţi genunchii, prin intermediul a două proeminenţe. Din păcate, nu s-a putut reconstitui integral, din fragmentele păstrate, forma vasului la partea sa superioară; partea păstrată sugerează un castron sau o strachină, dar nu excludem posibilitatea existenţei unor protome, care să completeze imaginea antropomorfizată sugerată de picioare. Vasul ar putea să reprezinte un cuplu, având în vedere detaliile care particularizează cele două perechi de picioare, însă, deocamdată, având în vedere caracterul de unicat al descoperirii, ne limităm la evocarea interpretărilor legate de reprezentarea „piciorului divin”8, ca simbol al puterii, virilităţii şi fecundităţii, iar laba piciorului, ca şi laba mâinii, simbolizează luarea în posesie, stăpânirea. In prima etapă a locuinţei a mai existat o piesă asemănătoare, dar care a fost complet spartă şi împrăştiată, aşa cum demonstrează cele patru picioare asemănătoare, de dimensiuni ceva mai mari. Astfel, la curăţarea suprafeţei cuptorului, printre dărâmăturile bolţii, au fost descoperite două picioare de măsuţă-altar, dintre care unul era antropomorfizat, partea sa inferioară prezentându-se ca o labă de picior. La partea superioară, ruptura arată că din acest picior pleca peretele unui recipient. În spatele structurii rectangulare de lângă cuptor, spre SV, se afla un alt picior antropomorf de lut. Un al treilea picior antropomorfizat s-a găsit în structura 5 (caseta), lângă marele castron depus acolo. Talpa celui de al patrulea picior a apărut într-o groapă aflată lângă locuinţă (groapa nr.59), care pare a fi contemporană cu prima etapă a locuinţei. Împrăştierea celor patru picioare antropomorfizate ne-a sugerat dezafectarea, cu ocazia refacerii locuinţei, a unui obiect de cult, a cărui formă iniţială o putem reconstitui ipotetic după recipientul din groapa 62. Părţile cele mai importante ale piesei (picioarele antropomorfizate) au fost depuse în locuri care aveau legătură cu desfăşurarea unor ceremonii de cult. Aceasta confirmă observaţia că obiectele de cult îşi păstrau semnificaţia chiar după dezafectare. Prezenţa celor două recipiente de o formă deosebită în prima etapă de utilizare a locuinţei 5 ne arată, totodată, că, în fiecare locuinţă de la Isaiia, au existat forme specifice de modelare a pieselor de cult şi că, dincolo de forme standardizate ale cultului, putea interveni şi creativitatea unor personaje cu un simţ artistic mai dezvoltat. Era şi aceasta o formă de manifestare a devoţiunii faţă de divinităţi. După cum am menţionat, în suprafaţa săpată, au fost descoperite şi cercetate şase gropi (nr. 57-62). Groapa nr. 57 Surprinsă în SII şi pe profilul dintre SII şi SIV, între m. 43,05 şi 44,15, nu a putut fi cercetată în întregime. Aparţine probabil epocii moderne. A fost umplută cu zgură şi bucăţi de material vitrificat (ceramică?). La -0,75 m de suprafaţa actuală, groapa prezintă o treaptă, adâncindu-se până la -1,15 m. Această treaptă şi zgura din umplutură ne determină să presupunem că acest complex reprezintă o groapă a fochistului de la un cuptor din epoca modernă, asemănător cu cel descoperit în 2000. Groapa nr. 58 Descoperită în SIV şi V, în c. 41-45, de formă aprox. rotundă, a avut axul lung, orientat NV-SE, de 3,35 m, iar axul scurt, NE-SV, de 3, 20 m. A fost săpată din nivelul precucutenian superior. A fost destul de săracă în material, cu puţine resturi osteologice şi ceramice, câteva pietre (fragmente de râşniţă şi nicovale) de diferite dimensiuni. Fundul gropii se afla la -1,90 m faţă de suprafaţa actuală. Groapa nr. 59 A fost surprinsă în SV, c.45a, la aprox. –1,20 m de la suprafaţa actuală. Aparţine nivelului precucutenian inferior. Surprinsă doar parţial, o parte a sa continuându-se în profilul de SV al SV, groapa avea o formă relativ ovală, cu axul lung, E-V, de aprox. 1,50 m, iar axul scurt, N-S, de 1,35 m, adâncimea totală fiind de cca. 1 m, fundul gropii găsindu-se la –2,20 m. Inventarul consta din foarte multe oase, provenite de la un animal de talie mare, un corn de bovideu, numeroase fragmente ceramice, dintre care unele aparţinând culturii ceramicii liniare, antrenate în momentul săpării gropii; aici s-a găsit şi „talpa” unui picior antropomorfizat. Groapa nr. 60 Surprinsă parţial în colţul NV al SII, la –1,15 m de la suprafaţa actuală a solului, groapa aparţine nivelului precucutenian inferior şi are o adâncime de 1,07 m, fundul gropii fiind surprins la –2,22 m. Cercetată doar parţial, forma şi dimensiunile reale ale gropii nu au putut fi stabilite cu exactitate. Inventarul său este bogat, pe lângă numeroase resturi ceramice şi osteologice remarcându-se descoperirea unei amulete de os fragmentare, de mici dimensiuni, cu laturile dantelate (ca la idolii en violon), a unei cozi de lingură tratată zoomorf, precum şi a unei figurine antropomorfe feminine în stare fragmentară. Groapa nr. 61 A fost surprinsă în SV, c. 40-41c, la –1,60 m de la suprafaţa actuală, parţial sub structura nr.4 din interiorul locuinţei nr.5. De formă aprox. rotundă, având diametrul de 1,05 m, marginile gropii au putut fi clar delimitate printr-un strat de 3-5 cm grosime de humă verzuie. În ceea ce priveşte inventarul acesteia, partea superioară pare să fi fost umplută forţat cu fragmente de chirpic, unele masive, în timp ce restul gropii conţinea numeroase fragmente ceramice, osteologice, unelte şi aşchii de silex, resturi de arsură, precum şi un împungător de os. Groapa nr. 62 A fost surprinsă la –1,50 m de la suprafaţa actuală a solului, sub platforma locuinţei nr. 5, în SVII, c. 40-41c, şi în SVIII, c. 40-41a; ulterior, deasupra ei, au fost construite cuptorul nr.2 şi laviţa adiacentă acestuia. De formă aprox. rotundă (1,80 x 1,75 m), groapa cobora până la -2,40 m, adâncimea reală fiind de 0,90 m. Inventarul gropii este foarte bogat, pe lângă numeroase scoici, fragmente ceramice şi unelte de silex, descoperindu-se două vase întregibile, iar la adâncimea de 1,90–2 m, fragmentele recipientului cu picioare antropomorfizate. M19 Mormântul din epoca bronzului s-a găsit la marginea locuinţei precucuteniene nr.5. Groapa mormântului, de formă aproape ovală, cu dimensiunile de 1,35 x 0,80 m, tăia unul din şanţurile de fundaţie ale locuinţei. Scheletul era culcat pe spate, cu capul spre NE, dar răsucit spre stânga, astfel ca privirea să fie orientată spre E. Picioarele, orientate spre SV, fuseseră probabil chircite în sus, căzând ulterior pe dreapta (piciorul drept prezintă un unghi de chircire de 550, iar cel stâng de 400). Mâna stângă era îndoită din cot, cu palma pe piept, iar cea dreaptă era adusă peste faţă (în dreptul gurii), cu palma pe umărul stâng, cotul fiind chiar în dreptul feţei, fără a acoperi însă privirea. În dreapta zonei pieptului era depusă o ulcică întreagă, de formă tronconică (totuşi cu o foarte uşoară încovoiere a marginii), modelată neglijent, cu tendinţă de asimetrie (înălţimea variază între 5,5 şi 6 cm, iar diametrul gurii între 8,5 şi 9 cm şi cel al fundului e de 7-7,3 cm). Pereţii sunt relativ subţiri (6-7 mm), fundul drept. Pasta are amestec masiv de cioburi pisate grosier, care se văd pe suprafaţa exterioară, prost netezită; doar interiorul este ceva mai bine netezit. Din păcate, această formă, deşi nu apare în numeroase exemplare, se întâlneşte, totuşi, în mai multe culturi ale epocii bronzului, din diferite perioade. Descoperirea la Isaiia a acestui mormânt, a celui din campania anului trecut (M17), a celor câteva fragmente ceramice cu elemente amestecate Cernavoda III şi Glina III-Schneckenberg, precum şi a celor două topoare fragmentare, specifice epocii bronzului, pot reprezenta un nou aspect local din Bronzul timpuriu, în care se amestecă elemente ale cercurilor culturale central-românesc (cultura Glina III-Schneckenberg), est-carpatic (aspectul Bogdăneşti ş.a.) şi nord-vest-pontic (cultura Jamnaja). Importanţa descoperirii constă şi în faptul că aici este vorba atât de elemente ale unei aşezări, precum şi ale unei necropole, situate într-o zonă (bazinul mijlociu al Prutului), unde asemenea descoperiri mixte lipseau până în prezent.