Isaiia | Comuna: Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Studiu preliminar al materialului arheozoologic
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98710.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Răducăneni
Localitate:
Isaiia
Punct:
Balta Popii
Localizare:
| 98710.01 |
Lista Ilustrațiilor - 33
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ursulescu | Nicolae | responsabil | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Merlan | Vicu | participant | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Ionică | Daniel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Văleanu | Mădălin-Cornel | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Chirilă | Letiţia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Popa | Marius | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Resturile paleofaunistice au fost găsite în opt complexe, patru locuinţe (L 6, L 7, L 8, L 9) şi patru gropi (16, 18, 19, 20), totalizând 1114 fragmente determinate, ceea ce reprezintă un material bine asigurat statistic.
Repartiţia pe complexe, ca număr şi specii, este inegală; am considerat aceste resturi arheozoologice, reprezentând material menajer, ca un tot, făcând referinţe la un complex sau altul acolo unde vom crede că e necesar.
Materialul este alcătuit din resturi aparţinând moluştelor (268: 24,05%) şi din fragmente osoase de vertebrate (846: 75,95%).
Resturile moluştelor aparţin aproape în totalitate genului Unio (scoica de râu); doar unul singur provine de la un melc, reprezentând o cochilie a genului Helix, care este posibil să fie doar aleatoriu, căci gasteropodele terestre se afundă în perioada de iarnă în pământ. În schimb valvele de Unio provin de la indivizi culeşi de către om. Menţionăm că un număr de 164 de resturi de valve (61,42%), de diferite mărimi, au fost găsite grămadă în Gr 20.
Fragmentele osoase aparţin la două grupe de vertebrate: păsări şi mamifere. Prima e reprezentată doar printr-un rest, găsit în L 9, o porţiune a scheletului aripei (zona metacarpiană), aparţinând unei păsări de apă şi mlaştină, de talie mare, poate un ardeid (stârc) sau chiar o barză (Ciconia). Toate celelalte resturi provin de la mamifere, anume de la patru specii domestice şi şapte sălbatice. Cele domestice sunt reprezentate de taurine (Bos taurus), porcine (Sus domest.), ovicaprine (se pare că există doar resturi de ovine - Ovis aries - caprinele lipsind) şi câinele (Canis familiaris), acesta din urmă în cantitate infimă. În cadrul celor trei specii domestice de interes economic, taurinele, cu 84,30%, au o situaţie cu totul privilegiată, în raport cu celelalte două. Prin sacrificare, acestea asigurau majoritatea necesarului de proteine animale trebuitoare locuitorilor aşezării; de asemenea, laptele (împreună cu derivatele sale) contribuia la asigurarea acestui necesar. Cele sălbatice sunt ilustrate, în primul rând, prin cele patru specii de artiodactile ce reprezentau vânatul constant: cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus) şi bourul (Bos primigenius), la care se adaugă alte trei, ca prezenţe sporadice: iepurele (Lepus europaeus), ursul (Ursus arctos) şi calul (Equus caballus), considerat, credem, încă sălbatic. Vânătoarea, deşi mult mai puţin importantă, (21,15% din total mamifere) era totuşi destul de bine circumscrisă, ea acoperind, pe lângă proteine, şi alte necesităţi domestice ale populaţiei.
Din cele expuse se pot distinge două laturi de interes arheologic: pe de o parte, punerea în evidenţă ale unor caracteristici ale economiei animaliere, iar pe de alta, reprezentarea ambientului în care se desfăşura viaţa de zi cu zi a locuitorilor respectivului sit.
Una din activităţile arhaice, cu un oarecare interes economic, trebuie considerată culegerea lamelibranhiatelor comestibile - respectiv genul Unio. Valvele pisate erau folosite ca amestec în pasta vaselor şi este posibil să fi asigurat, de asemenea, necesităţile de carbonat de calciu). Acest cules pare să nu se fi făcut selectiv – doar indivizii maturi – ci prădalnic, cu grămada, arătând totodată şi prezenţa masivă a acestei scoici în zonă.
Atenţionăm asupra lipsei totale a resturilor osoase ale peştilor teleosteeni. Menţionăm apropierea de sit a cursului inferior a râului Jijia dar şi a Prutului, în care se găseau, cu siguranţă, specii de peşti ce ating talii mari: somn, crap, avat, ştiucă, şalău. Probabil că cercetările viitoare vor pune în evidenţă urme osteologice ale acestora.
Cu privire la ambient, considerând prezenţa resturilor de lamelibranhiate, a unei păsări de apă, dar totodată a speciilor de mamifere ce fac parte din gruparea ecologică "de pădure" (mistreţul, cerbul şi ursul), putem conchide asupra prezenţei unui mediu acvatic (râurile Jijia şi Prut), întovărăşit de o luncă foarte largă, dar mărginită de o pădure destul de întinsă; având în vedere altitudinea locului, nu putea fi decât de tip dumbravă stejăriş (asociaţia biocenotică a lui Quercetum mixtum).