Isaiia | Comuna: Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98710.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Răducăneni
Localitate:
Isaiia
Punct:
Balta Popii
Localizare:
| 98710.01 |
Lista Ilustrațiilor - 33
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ursulescu | Nicolae | responsabil | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Merlan | Vicu | participant | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Văleanu | Mădălin-Cornel | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Chirilă | Letiţia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Popa | Marius | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ionică | Daniel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Obiectiv: cercetarea zonei de nord-vest a aşezării; în campaniile anterioare fusese cercetată zona centrală, stabilindu-se limita nord-estică a locuirii, spre marginea terasei Jijiei. Pentru realizarea obiectivului a fost trasat S VI (86,5 x 1,5 m), cu capătul (m 0) spre nord-vest (chiar de la marginea văiugii care delimitează aşezarea în această parte) şi, la celălalt capăt, cu racordare la S III, în dreptul metrilor 24-25,5 ai acesteia. Luând în calcul şi lăţimea S I-V, aşezarea a fost sondată, până în prezent, pe o lungime de 100 m, de la capătul nord-vestic până în zona centrală. Pentru investigarea resturilor locuinţelor descoperite pe traseul secţiunii au fost deschise casetele A-F, săpându-se în total 410 m2.
Rezultate:
- ridicarea topografică (realizată de muzeograf ing. Mădălin Văleanu) a zonei nord-vestice a aşezării;
- stabilirea stratigrafiei sectorului nord-vestic şi delimitarea locuirii precucuteniene în această zonă (locuirea începe de la cca. 40 m de la marginea văiugii). Deci, locuitorii perioadei precucuteniene au evitat zonele mai joase, în pantă uşoară, ale sitului, având în vedere că şi spre nord-est locuirea începe cam de la m 15 faţă de marginea terasei Jijiei;
- descoperirea a patru noi locuinţe precucuteniene (nr. 6-9, dintre care L 8 a cunoscut o refacere integrală: 8A şi 8) şi a unui mare număr de gropi, cu diverse destinaţii. L 7 şi 8 aparţin nivelului mai vechi, iar L 6 şi 9 celui mai nou;
- sesizarea sistemului de construire a pereţilor locuinţelor, prin fixarea stâlpilor de rezistenţă în şanţuri de fundaţie (v. N. Ursulescu, F.A. Tencariu, V. Merlan, Carpica 31, 2002, p. 13-18, fig. 1-3);
- descoperirea unor amenajări în locuinţe, în legătură cu ritualuri cultice, practicate în zona vetrelor şi cuptoarelor, precum şi descoperirea unei ofrande de fundare (Gr 17), lângă L 7;
- descoperirea unor urme sporadice din Hallstatt timpuriu, dintre care se remarcă un fragment de brăţară, decorată cu striuri şi un mormânt de copil, având drept ofrandă un vas de tip Belozerka, asemănător cu cel descoperit în M 4 de la Vaslui (Al. Andronic et alii, Materiale 8, 1962, 91, fig. 4/1; Al. Andronic, CercIst 12-13, 1981-1982, 120-121, fig. 6/3; A. László, Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi, Bucureşti, 1994, 109, 183, fig. 62/9).
Descrierea descoperirilor:
Întrucât cercetarea celor patru locuinţe precucuteniene va fi încheiată în campania din 2003, ne rezervăm dreptul de a face o descriere completă a acestora în următorul volum de rapoarte, cu atât mai mult cu cât, spre sfârşitul perioadei de săpături, au apărut date extrem de interesante privind sistemul de construire a pereţilor, cu ajutorul şanţurilor de fundaţie – problemă ce necesită încă verificări şi completări. Vom menţiona aici doar câteva din descoperirile de un caracter aparte.
Astfel, lângă latura nord-vestică a L 7 era Gr nr. 17 (adâncă de 0,50 m de la nivelul de săpare), care se pare că a avut rol de groapă rituală, în legătură cu fundarea acestei locuinţe. În umplutura gropii, spre suprafaţă, au fost depuse fragmente ale unui vas suport (cu cinci fante în picior), înalt de 8 cm, cu farfuria (fragmentară) în jos. În interiorul suportului se afla partea inferioară a unei statuete feminine, orientată cu picioarele spre sud-vest, precum şi 42 de conuri mici, asemănătoare cu cele descoperite în 1998, în vasul cu piese de cult din L 1 (N. Ursulescu, MemAnt 22, 2001, 62, fig. 10). Menţionăm că şi numărul 42 se înscrie în simbolistica magică a numerelor, ca valoare dublă a lui 21!
În Gr nr. 16, săpată din nivelul precucutenian superior (adâncă de 1 m şi de formă aproximativ ovală: 1,90 x 1,40 m), avea, la fund, un strat de arsură (cu cenuşă), gros de 15-20 cm, apoi erau 50 cm cu multe oase şi alte materiale, iar pe ultimii 30 cm erau depuse numeroase fragmente de vase, care proveneau probabil din L 6 (unele fragmente din cele două complexe se potriveau între ele). Din inventarul gropii remarcăm fragmentele unui idol en violon, lucrat dintr-o plăcuţă de os (probabil diafiza unui os lung), amintind de exemplarele din mediul gumelniţean, precum şi vase întregibile.
Dintre piesele cu caracter de unicat, se evidenţiază modelul de lut al unei bărci monoxile, ceea ce demonstrează că locuitorii aşezării utilizau apele din preajmă (probabil pentru pescuit şi deplasare), precum şi fragmentele a două capace de vas cu protome animaliere, realist reprezentate.
De un deosebit interes sunt coloana şi plăcile de lut, descoperite lângă vetrele şi cuptoarele unor locuinţe. Astfel, în spatele vetrei L 6 se contura o margine, pe care odinioară se înălţa o coloană de lut (cu un mic capitel circular: D = 11,5 cm), care se prăbuşise spre interiorul încăperii. Înălţimea actuală a coloanei (baza este ruptă) e de 35 cm, iar lăţimea de 15 cm. Coloana este lucrată dintr-o pastă grosieră, friabilă şi cu cocoloaşe de lut. Avea un miez central (gros de 6 cm), peste care s-au adăugat două lipituri succesive. Ca rol, coloana pare să amintească de piesele similare de la Căscioarele şi Parţa.
În L 7, aproximativ în zona centrală, erau resturile unui cuptor şi ale unei vetre. Pe latura dinspre vatră a cuptorului, aproape de gura sa, fusese plasată o placă de lut, care s-a rupt cu tot cu baza îngroşată şi a căzut spre interiorul cuptorului. Placa, înaltă de 27 cm, lată de 17 cm şi groasă de 6 cm, cu laturile rotunjite, avea partea superioară înşeuată, terminându-se cu două colţuri ce sugerează coarne. O altă placă, de dimensiuni mai mici (H = 19 cm, dar fără bază; l = 15 cm) a fost găsită pe aceeaşi latură, străjuind chiar gura cuptorului. În fine, o a treia placă, similară, dar de dimensiuni şi mai reduse (H = 17 cm) şi de asemenea cu baza ruptă, era căzută în faţa vetrei aceleiaşi locuinţe. O analogie pentru aceste plăci se găseşte în cultura Tisa (P. Raczky – coord., Les agriculteurs de la Grande Plaine Hongroise, Dijon, 1991, p. 95, 104-106, nr. 15), fiind interpretată aici ca piesă de cult cu coarne de consecraţie. Mai menţionăm că spre mijlocul laturii cuptorului unde s-au găsit primele două plăci a fost sesizată şi o urmă de par, cu diametrul de 14 cm şi care se adâncea vertical 23 cm sub suprafaţa cuptorului; spre fund se ascuţea, indicând astfel urma unui ţăruş şi prezenta, de asemenea, urme de arsură. E posibil să fi fost un stâlp de susţinere a acoperişului, dacă nu cumva este vorba de o coloană de lemn (?).
Trei din cele patru locuinţe (nr. 6-8) au avut şi vatră şi cuptor. In timp ce în L 6 cele două instalaţii de foc erau distanţate între ele, indicând, probabil, existenţa a două camere, în L 7 şi L 8 acestea erau apropiate. De asemenea, între cuptoarele celor trei locuinţe şi pereţii nord-vestici ale acestora erau amenajate laviţe, sub forma unor platforme groase de lut (uşor înălţate), construite pe o structură de bârne. L 9 nu avea nici un fel de amenajare, fiind mai curând o anexă a L 6.
În fine, menţionăm că unele complexe ceramice (în special cel descoperit în carourile 52-54 b-c) indică foarte clar apartenenţa aşezării, cel puţin a nivelului inferior, la faza Precucuteni II, aşa cum ar fi fragmentele decorate cu adâncituri late, de tradiţie Precucuteni I şi vasele cu ciupituri de unghie, în maniera ceramicii Starèevo-Criş. În acest sens, menţionăm şi descoperirea, în L 8, a unui pahar cu partea superioară cilindrică şi cea inferioară tronconică, decorat cu fascicole de patru linii verticale, care trimite spre fazele finale ale culturii Boian.
Astfel, aşezarea de la Isaiia documentează mai bine faza mijlocie a culturii Precucucuteni, cunoscută destul de puţin până în prezent.
Rezumat:
Obiectivul campaniei a fost cercetarea zonei de nord-vest a aşezării. A fost deschisă o secţiune, preilej cu care au fost descoperite patru noi locuinţe precucuteniene, un mare număr de gropi, cu diverse destinaţii, amenajări în locuinţe, în legătură cu ritualuri cultice, practicate în zona vetrelor şi cuptoarelor, precum şi descoperirea unei ofrande de fundare. S-au descoperit şi urme sporadice din Hallstatt timpuriu, dintre care se remarcă un fragment de brăţară, decorată cu striuri şi un mormânt de copil. Aşezarea de la Isaiia documentează mai bine faza mijlocie a culturii Precucucuteni, cunoscută destul de puţin până în prezent.