Isaiia | Comuna: Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98710.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Răducăneni
Localitate:
Isaiia
Punct:
Balta Popii
Localizare:
| 98710.01 |
Lista Ilustrațiilor - 44
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | responsabil | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ursulescu | Nicolae | responsabil | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Coroliuc | Anca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Haimovici | Sergiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Felix Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Perioada de săpături: 7-18 august; 6-13 septembrie 2001.
Continuarea cercetărilor desfăşurate în 1996, 1998 şi 2000 (vezi rapoartele în Cronica, 1997, p. 32 şi pl. XXIV; 2001, p. 110-112 şi pl. 28).
Obiective: dezvelirea locuinţelor 2-4, surprinse parţial în 2000; epuizarea nivelurilor inferioare din Ş. IV.
Pentru obţinerea acestor rezultate s-a deschis o nouă suprafaţă (S. V), de 25 x 3 m, corespunzător metrilor 10-35 de pe S. I, şi a fost redeschis S. IV (cu aceleaşi dimensiuni), pentru epuizarea stratului arheologic până la solul steril
Rezultate:
- lămurirea unor noi aspecte privind stratigrafia aşezării, prin descoperirea unui complex de locuire din Hallstatt-ul timpuriu în nivelul IV (post-precucutenian) şi a unor materiale din evul mediu timpuriu (cultura Răducăneni) în nivelul II (post sec. IV p. Chr.);
-dezvelirea integrală a unei locuinţe a culturii ceramicii liniare (loc. nr. 4), tăiată de o groapă (nr. 11), săpată din nivelul precucutenian superior;
-dezvelirea cuptorului locuinţei nr. 3 (nivelul precucutenian superior), cu mai multe faze de refacere; cuptorul avea alături o banchetă din lut, în faţa căreia erau depuse diverse obiecte de cult;
-atât cuptorul, cât şi bancheta erau construite deasupra unor gropi (nr. 9 şi 13), ceea ce sugerează existenţa unui ritual de fundare;
-dezvelirea unui nou complex de cult (masă-altar), care a aparţinut fazei mai vechi a construcţiei-sanctuar (loc. nr. 1), anterior cercetată;
-dezvelirea integrală a loc. nr. 2 (= Gr. nr. 12), care era o locuinţă adâncită din Hallstatt-ul timpuriu, ce a deranjat, în mare parte, vestigiile locuinţei precucuteniene nr. 3.
-descoperirea altor două gropi precucuteniene (8 şi 10), din care una a fost integral cercetată (Gr. nr. 8), iar cealaltă surprinsă doar parţial în colţul SE al Ş. V.
Descrierea complexelor
Locuinţa nr. 1A: Prin descoperirea unei noi structuri de cult formată din picioare şi fragmente pictate de la recipiente de cult, aparţinând fazei mai vechi a construcţiei-sanctuar, s-a delimitat mai bine planul acesteia, care fusese deranjat în cea mai mare parte prin reconstruirea sanctuarului. Acum se pare că şi primul sanctuar a avut aceeaşi orientare (SE - NV) şi a fost construit tot pe o platformă de lut, cu o platformă de lut, cu structură de bârne. Au mai apărut fragmente de râşniţe, piese de silex, şi mai multe lutuieli cu amprente vegetale subţiri (trestie?). Se pare că aceleiaşi construcţii îi aparţine şi o tabletă fragmentară de lut (găsită în pământul scos din săpăturile din anii anteriori), decorată cu linii incizate pe una din feţe similară cu piesa din complexul de cult din 1996 (Cronica, 1997, p. 32 şi pl. XXIV/1)
Locuinţa nr. 2 (= Groapa nr. 12), despre care s-a crezut în 2000 că a aparţinut locuirii precucuteniene, s-a dovedit a fi o locuinţă adâncită, săpată din nivelul imediat ulterior depunerilor precucuteniene, dar anterior locuirii din secolul al IV-lea p. Chr., nivel pe care îl putem atribui acum, cu certitudine, pe baza fragmentelor ceramice tipice, Hallstatt-ului timpuriu. Dintre materialele hallstattiene se remarcă fragmentele de urne de culoare neagră, castroanele cu marginea încovoiată, toate decorate cu caneluri şi cu ogive, precum şi o ulcică cu tortiţă, de culoare cenuşie, făcută dintr-o pastă zgrunţuroasă. Materialele se încadrează în cultura Corlăteni, probabil chiar în faza Hallstatt A, având în vedere că zona respectivă a fost cuprinsă ulterior în aria grupului cultural Cozia-Brad. Groapa locuinţei, bine sesizată la -1,3 m de la suprafaţă, avea o formă ovală, cu dimensiunile de 5,6 m pe axul N-S şi 2,75 m pe axul E-V. Adâncimea de săpare era diferită, mai ales pe axul scurt, datorită pantei accentuate a locului spre marginea terasei (1,1 m la capătul vestic şi doar 0,6 m la capătul estic). Fundul locuinţei adâncite era, însă, drept, şi, în zona centrală, se afla la -1,6 m de la suprafaţă (sau -0,85 m de la nivelul de săpare). Materialele erau masate mai ales în zona centrală şi spre jumătatea nordică. Exact în zona mediană, pe lângă martorul de profil dintre şanţurile V şi IV, era o lentilă de arsură, care pare să indice faptul că focul se făcea direct pe podeaua de lut a locuinţei, fără o amenajare specială a vetrei. În umplutura locuinţei, la partea inferioară, apar materiale hallstattiene, dar şi precucuteniene şi de ceramică liniară, antrenate din nivelurile tăiate la săparea bordeiului. Umplerea, la partea superioară, s-a făcut mai ales cu materiale precucuteniene, nelipsind însă nici cele hallstattiene. Chiar la partea superioară apare un strat de lutuieli masive de platformă şi pereţi, care căpăcuiesc practic zona centrală a gropii. Aceste materiale precucuteniene de construcţie au fost luate mai ales de la locuinţa nr. 3 (precucuteniană), aflată în vecinătate şi care a fost afectată serios de amenajarea şi apoi umplerea acestei locuinţe adâncite. Utilizarea materialelor locuinţei 3 la umplerea bordeiului este dovedită prin prezenţa unor fragmente ceramice, provenind de la acelaşi vas, ce au fost găsite atât în locuinţa precucuteniană, cât şi în umplutura bordeiului hallstattian. Imediat deasupra umpluturii s-au găsit materialele din sec. XI-XII (cultura Răducăneni), constând mai ales din fragmentele unei oale tipice, cu marginea lăţită şi urechiuşe perforate, având suprafaţa bine netezită (la partea superioară) şi cu barbotină măruntă în dungi ondulate (la partea inferioară); culoarea este roşietic-gălbuie, cu miez mai închis la culoare şi cu amestec de nisip, scoică, pietricele şi cioburi mărunt pisate. Probabil că acestei etape târzii de locuire i-a aparţinut şi o lespede din calcar oolitic, de mari dimensiuni (53 x 35 cm; grosime 20 cm), care ar fi putut servi drept râşniţă sau nicovală.
Locuinţa nr. 3 (precucuteniană) se afla în vecinătatea construcţiei-sanctuar (locuinţa nr. 1), spre E. Din păcate, a fost distrusă în mare măsură la amenajarea şi apoi umplerea locuinţei adâncite nr. 2 (hallstattiană). S-a păstrat, totuşi, destul de bine, zona cuptorului şi o banchetă adiacentă, situată spre NV de cuptor. Din resturile păstrate se poate afirma că şi această locuinţă a fost construită pe o platformă masivă de lut (grosime 10-14 cm), dar, se pare, fără structură de bârne. Prin plasarea ei în imediata vecinătate a locuinţei 1, ca şi prin amenajările interioare de un caracter aparte, credem că şi această construcţie a îndeplinit un anume caracter de cult. Nu este exclus să fie chiar o construcţie anexă a sanctuarului.
Cuptorul a cunoscut mai multe faze de refaceri. Iniţial, peste o groapă (nr. 9) s-a amenajat o vatră simplă, pe un pat de lut, gros de 1 cm. Vatra a avut trei făţuieli succesive, fiecare cu o grosime de cca. 0,5 cm. Se pare că vatra a avut şi o gardină, aşa cum sugerează câteva fragmente de plăci, găsite în poziţie oblică, spre SV. Lângă vatră era şi un fragment de râşniţă. Ulterior, peste această vatră s-a amenajat un cuptor, având vatra pe un pat de bârne (amprentele lor indică un diametru de cca. 11 cm); bârnele nu au fost curăţate de crengi, care au lăsat şi ele amprente. Bârnele erau orientate pe axul lung al cuptorului (SV-NE). Vatra acestui cuptor avea dimensiunile de 1,75 x 1,15 m, iar împreună cu marginea pe care se ridica bolta, cuptorul ocupa o suprafaţă de 1,9 x 1,6 m, având gura spre NE. În timp ce făţuiala vetrei a fost făcută din lut amestecat cu nisip (rezultând spărturi mozaicale), bolta era din lut amestecat cu pleavă. Bolta a fost construită pe un schelet lemnos, format din pari (groşi de cca. 10 cm), împletiţi cu nuiele (având diametre de 2-3 cm). Bucăţele de lut ale bolţii (groase de cca. 9 cm) erau prăbuşite pe suprafaţa vetrei. Vatra a cunoscut relutuiri, care au făcut aderenţă între ele. Mai importante au fost două refaceri. Prima dată s-a turnat peste vatra iniţială un pat de lut de cca. 2,5 cm şi apoi s-a făcut făţuiala, groasă de 2 cm. Ulterior, s-a construit un nou pat de lut amestecat cu pleavă (gros de 2 cm) şi s-a făţuit din nou, cu un strat de lut de aceeaşi grosime.
Bancheta, care se continua organic spre NV de cuptor, avea şi ea suprafaţa făţuită şi refăcută de mai multe ori (dimensiuni: L = 1,75 m; l = 0,8/0,85 m). În faţa laviţei, spre NE, era un spaţiu liber, în care au fost depuse mai multe vase (unul s-a păstrat intact), măsuţe-altar şi cutii pentru ofrande. Se pare că acestea se găseau la suprafaţa gropii nr. 13, care nu a putut fi cercetată decât parţial.
Locuinţa nr. 4 fusese parţial surprinsă în campania 2000, pe traseul S. IV, iar acum au fost dezvelite şi resturile ce se întindeau în S. V. Coliba, tipică pentru comunităţile culturii ceramicii liniare de la E de Carpaţi, a fost deranjată puternic de groapa precucuteniană nr. 11, chiar în zona ei centrală. După resturile împrăştiate, se poate presupune că a avut o suprafaţă de cca. 3,5 x 2,7 m. Conţinea numeroase fragmente ceramice (atât din categoria fină, cu decor de linii şi "capete de note", cât şi din cea grosieră, cu decor imprimat şi în relief, râşniţe fragmentare, frecătoare, unelte de silex (destul de rudimentar prelucrate), topoare de tip calapod, foarte multe valve de scoici (ceea ce dovedeşte utilizarea frecventă a moluştelor în alimentaţie, având în vedere că aşezarea era chiar pe malul Jijiei). După caracteristicile ceramicii, locuinţa se datează în faza clasică a culturii ceramicii liniare, caracterizată prin decor de "capete de note" şi estomparea parţială a ornamentaţiei, datorită lustruirii puternice a suprafeţelor.
Locuinţa nr. 5 a fost surprinsă doar parţial la capătul SV al S. IV, urmând a fi dezvelită într-o campanie viitoare. Se încadrează în nivelul inferior al locuirii precucuteniene de aici. În zona de contact cu locuinţa nr. 4, resturile ei suprapun uneori pe cele ale ceramicii liniare.
Groapa nr. 8, surprinsă pe traseul S. V, a fost săpată din nivelul precucutenian superior (-1 m de la suprafaţa actuală). Avea formă aproximativ ovală (lungimea era de cel puţin 3 m, deoarece mai continuă puţin spre SE, iar lăţimea e de 2 m), cu axul lung pe direcţia NNV-SSE. Spre SE avea o coborâre bruscă la -1,75 m de la suprafaţă, iar adâncimea maximă atingea -2,1 m (fundul gropii prezenta, însă, neregularităţi). Din conţinutul ei destul de bogat, în afară de fragmente ceramice (atât precucuteniene, cât şi de ceramică liniară, antrenate la săparea gropii), se remarcă un nivel cu mai multe fragmente de râşniţe, depuse în zona centrală, între 1,65 şi 1,7 m adâncime (se pare că e vorba de o depunere intenţionată).
Groapa nr. 9 se găsea exact sub cuptorul locuinţei nr. 3. A fost săpată de la partea superioară a nivelului precucutenian inferior (cca. 0,95 m de la suprafaţă). Are o formă uşor ovalizată: apare între m. 17,75 şi 19 pe martorul de profil dintre şanţurile IV şi V, iar pe axul SE-NV are aproape 1,5 m. Fundul ei se găseşte la 1,8 m de la suprafaţă (adâncimea reală: -0,85 m), este plat şi are un diametru de cca. 1,5 m. A fost umplută destul de repede după săpare, în mare parte cu acelaşi lut galben, ceea ce a făcut destul de dificilă delimitarea ei. Umplerea sa rapidă s-a produs probabil în legătură cu nivelarea locului pentru construirea vetrei locuinţei nr. 3. Doar spre partea superioară groapa era umplută cu un pământ ceva mai închis la culoare (cenuşiu-negricios), în care se aflau foarte rare fragmente ceramice şi lutuieli.
Groapa nr. 10 a fost surprinsă doar pe o mică porţiune în colţul sud-estic al S. V, între m. 33,5 şi 35. A fost săpată din nivelul precucutenian superior, de la aproximativ 1,1 m de la suprafaţă şi se îngustează treptat spre bază. Cercetarea ei integrală se va face într-o campanie viitoare.
Groapa nr. 11 a fost săpată din nivelul precucutenian superior de la 1 m de la suprafaţă şi tăia vestigiile locuinţei nr. 4 (cultura ceramicii liniare). Se întindea în ambele şanţuri (IV şi V), având o formă aproximativ rectangulară, cu colţurile rotunjite (2,25 x 2 m). Se adâncea până la -1,9 m, dar fundul prezenta numeroase alveolări. Deşi în conţinutul ei apar în mod firesc numeroase fragmente liniar-ceramice, totuşi la fundul gropii erau materiale precucuteniene, ceea ce îi asigură clar datarea.
Groapa nr. 12: vezi locuinţa nr. 2.
Groapa nr. 13 se afla parţial sub şi în faţa banchetei de lângă cuptorul locuinţei nr. 3, dar, din păcate, n-a putut fi cercetată integral, din lipsă de timp şi din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile. Se remarca prin umplutura ei negricioasă, cu urme de cărbuni şi cenuşă. Se pare că aici se depuneau resturile trecute prin foc în cuptorul adiacent. Se pare că a avut o formă oval-alungită (dimensiuni aproximative 2,5 x 1,15 m). Pe lângă fragmente ceramice, în umplutura gropii, a apărut şi un picior de măsuţă (L = 10 cm), cu secţiune aproximativ rectangulară (4 x 3 cm).
Păstrarea materialelor: Colecţia Seminarului de Arheologie al Facultăţii de Istorie a Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi.