Isaiia | Comuna: Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Studiul scheletelor a două cornute mari (Bos taurus), descoperite la Isaiia-"Balta Popii" (jud. Iaş
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98710.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Răducăneni
Localitate:
Isaiia
Punct:
Balta Popii
Localizare:
| 98710.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Ursulescu | Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
Raport:
În urma săpăturilor arheologice efectuate în 2000, de către Nicolae Ursulescu şi Vicu Merlan, în aşezarea multistratificată de la Isaiia - "Balta Popii", jud. Iaşi, au fost descoperite, în groapa fochistului unui cuptor de ars ceramică din epoca modernă (probabil secolele XVIII - XIX), două schelete de vite. Ele au importanţă (în afară faptului că aduc unele date de ordin biologic privind creşterea animalelor) pentru a se putea determina când a început folosirea unor metode de ameliorare rasială în Principatele Române, fenomen de primă importanţă socio-economică, despre care aproape că nu se cunoaşte deocamdată nimic.
Menţionăm că starea de păstrare a resturilor osoase este destul de precară, încât nu s-au putut reîntregi craniile; de asemenea, datorită vârstei indivizilor toate oasele lungi, dar şi vertebrele, sunt neepifizate (aveau încă discul de creştere prezent, deci, practic, epifizele sunt desprinse de diafize şi a fost imposibilă, în parte, reconstituirea, ca un întreg, a acestor segmente osoase).
Nu s-a putut stabili cauza morţii celor doi indivizi, pe schelet neexistând nici o urmă de activitate (manipulare) umană; ea a fost naturală (inclusiv, poate, datorită unei boli) sau, eventual, s-a intervenit doar la nivelul formaţiunilor moi ale corpului lor.
S-a evidenţiat, deocamdată, că ambii indivizi sunt încă tineri, unul cu ceva mai tânăr decât celălalt şi că ambii aparţin, aproape cu siguranţă, unor femele (vaci), aceasta nu numai prin faptul că s-a găsit doar un rest mic de ax cornular, ce aparţinea, probabil, individului mai tânăr, ci şi prin unele metrii executate pe oasele lungi ale membrilor, calculându-se indici care dau posibilitatea afirmării acestui fapt.
Pe baza dentiţiei maxilarului inferior (a apariţiei dentiţiei jugale definitive) se constată că unul dintre indivizi (cel "mare") avea o vârstă cam de un an şi două - trei luni, iar cel "mic" cam cu două - trei luni sub un an. Se constată, de asemenea, un decalaj între momentul apariţiei unor dinţi definitivi, pe de o parte, şi momentul de închidere a discurilor de creştere ale oaselor lungi, pe de altă parte; ultimul apare mai repede, astfel că dentiţia prezintă, aşadar, un caracter conservativ, fapt important pentru stabilirea posibilităţilor de decelare a fenomenului de ameliorare rasială.
Deşi sunt încă în creştere, stabilirea prin metri şi coeficienţi a înălţimii la greabăn arată existenţa unor vite de talie, în general, relativ mică, încă probabil neameliorate. Se pot observa, de asemenea, diferenţa dintre cei doi indivizi, încât se pare că individul "mic" (mai tânăr, de altfel) prezintă fenomene de precocitate în raport cu individul "mare" (mai în vârstă).