Isaiia | Comuna: Iaşi | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Furnică | Radu-Gabriel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Bodi | George | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Solcan | Loredana Ştefania | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Brașoveanu | Casandra | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - CISA, Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - CISA, Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Academia Română, Filiala Iaşi |
Raport:
Campania de cercetări arheologice din anul 2017, din situl Isaiia – Balta Popii s-a desfăşurat pe parcursul a patru săptămâni, între 7 august – 2 septembrie. Săpăturile sistematice, desfăşurate în partea de SE a aşezării precucuteniene (fig. 1) au avut trei obiective principale: cercetarea exhaustivă a locuinţei precucuteniene nr. 14 (în sectorul ce va fi numit în continuare sector L14), investigarea sistemului presupus de delimitare a aşezării Precucuteni (grupare continuă de pietre) (în sectorul ce va fi numit în continuare periferic – responsabil sector dr. Diana-Măriuca Vornicu) şi cercetarea completă a gropii 72 (aparţinând primei epoci a fierului – cultura Corlăteni-Chişinău). Toate cele trei obiective au fost, de fapt, continuări ale cercetărilor începute în scurta campanie a anului 2015.
În campania menţionată, urmare a scanărilor magnetometrice, a fost parţial identificată şi documentată o locuinţă de dimensiuni medii, care se prezenta sub forma unei aglomerări de lutuială arsă cu destul de multă pleavă în compoziţie - în cea mai mare măsură un nivel de distrugere a locuinţei, respectiv pereţii prăbuşiţi în urma incendierii. Pentru cercetarea integrală a locuinţei 14, aparţinând nivelului precucutenian inferior II B de la Isaiia (5660±40 BP - 4592–4438 cal B.C. – sfârşitul fazei Precucuteni II, începutul fazei Precucuteni III), am hotărât extinderea săpăturilor din anul 2015 prin înglobarea parţială a secţiunilor S XI şi XII într-o casetă (caseta I), cu dimensiuni de 10 x 7 m corespunzând, pe direcţia NV-SE, metrilor 104-114 de pe SXI (de fapt, metrii sunt corespunzători celor de pe secţiunea magistrală S VI – fig. 1-3).
Prin dezvelirea şi curăţarea integrală a locuinţei 14 s-a observat că resturile acesteia ocupau o suprafaţă cvasi-rectangulară de circa 9 x 7 m (fig. 2-3). Desigur, spre marginile aglomerării materialele erau mai sporadice, ceea ce a indicat de la început că locuinţa propriu-zisă a avut dimensiuni mult mai mici. Deşi, la prima vedere, complexul părea destul de bine conservat, cercetarea a relevat o serie de intervenţii antropice ulterioare care i-au afectat integritatea. Este vorba despre gropile nr. 75 şi 77 (hallstattiane, una în centrul locuinţei şi cealaltă pe latura de NV), 76 şi 78 (precucuteniene, afectînd colţurile de V, respectiv de N ale locuinţei) (fig. 4); de asemenea, deşi nu a fost observată o groapă, zona vetrei a fost puternic afectată (practic răvăşită, fiind identificate numai câteva grupuri mici de lipituri de vatră, unele întoarse). Cu toate acestea, s-au putut face o serie de observaţii foarte interesante, privind sistemul de construcţie şi arhitectura internă ale acestei locuinţe. Identificarea unor gropi de pari, ulterior demontării (asupra cărora vom reveni mai târziu) a indicat dimensiunile reale ale locuinţei, care era de formă dreptunghiulară (7 x 5 m), cu axul lung orientat VNV – ESE (fig. 4). Din câte se pare, locuinţa a avut o singură încăpere, fiind deservită de o singură instalaţie de încălzit – o vatră care a fost puternic afectată ulterior incendierii. Resturile sporadice ale vetrei (grupuri de lutuieli specifice, puternic arse, dintr-un lut nisipos, fără incluziuni vegetale) indică faptul că aceasta a fost construită direct pe pământ, lângă latura lungă de est a locuinţei; avea probabil o formă alungită (ovală sau rectangulară), cu dimensiuni de maxim 2 x 1,5 m, cu axul lung orientat aproximativ E – V. Fragmentele identificate nu prezentau refaceri. În zona vetrei au fost descoperite două fragmente de statuete antropomorfe. Foarte probabil, răvăşirea vetrei alături de groapa nr. 76 (vezi mai jos) au făcut parte dintr-un ritual de abandonare a locuinţei, săvârşit ulterior arderii. Spaţiul locuinţei din faţa vetrei (spre vest) şi dinspre NV (aproximativ carourile 105-108 b-f) nu era amenajat, iar multitudinea de vase întregibile, fragmente de la mai multe cutii de lut, râşniţe şi fragmente de râşniţă ne determină să credem că aici se desfăşurau diverse activităţi casnice (fig. 5). În schimb, imediat lângă vatră, spre SE, a fost amenajată o platformă masivă de lut, pe bârne probabil despicate în două. Platforma avea o grosime de 12-15 cm, iar amprentele bârnelor de dedesubtul platformei indică grosimi de 8-10 cm (fig. 6-7); bârnele erau orientate pe axul scurt al locuinţei (aproximativ E-V). Imediat lângă vatră, la suprafaţa platformei, pe o suprafaţă de aproximativ 1,5 m x 0,8 m (de-a lungul marginii de est a locuinţei), se observă amprentele unor scânduri aranjate paralel, pe axul lung al locuinţei (fig. 8). Amplasarea acestei zone lângă vatră şi de-a lungul peretelui locuinţei ar putea indica un loc amenajat pentru dormit (laviţă de lemn). În colţul de est al locuinţei, pe o suprafaţă de circa 2 x 1 m, platforma de lut era întreruptă, făcând loc unui alt complex de vase mari de provizii şi cutii de lut; unul dintre vase s-a păstrat aproape integral in situ, la demontare observându-se că era uşor îngropat (circa 10 cm sub nivelul antic de călcare – fig. 9). În acest caz avem de a face probabil cu o zonă de depozitare. Nu în ultimul rând, în colţul sudic al locuinţei, unde se putea observa încă de la curăţare o înălţare evidentă a nivelului locuinţei, a fost descoperit un alt element de arhitectură internă, cu destinaţie incertă. Este vorba de un fel de postament (care suprapunea direct platforma, şi era suprapus de un perete căzut, foarte puternic ars), cu dimensiunile de 2,30 x 1,40 m, grosimea de aproximativ 10 cm, orientat pe axul scurt al locuinţei (fig. 10). Lutuielile provenite de la acest element de arhitectură internă au ambele suprafeţe plate, fără amprente de pari, crengi sau alte elemente de susţinere, ceea ce ar indica faptul că a au fost modelate direct pe platforma locuinţei. Menţionăm că nici pe postament, nici între acesta şi platformă nu au fost descoperite alte artefacte.
După cum menţionam mai sus, dimensiunile exacte ale locuinţei au fost stabilite datorită identificării prin radere, după demontare, a unor gropi de pari pentru susţinerea pereţilor. Au fost observate 17 gropi de pari de-a lungul pereţilor casei, şi una în interior, aproximativ pe centrul axului scurt; acest par era destinat, probabil, susţinerii coamei acoperişului. Gropile aveau între 20 şi 35 cm în diametru, cu adâncimi între 40 şi 50 cm, fiind amplasate la minim 50 de cm una de cealaltă (fig. 4). Suprafaţa de sub locuinţă nu a fost integral investigată, astfel că restul gropilor de par, precum şi gropile 77 şi 78 (delimitate, dar săpate doar parţial) rămân a fi cercetate în următoarele campanii.
Pentru locuinţa nr. 14 s-au efectuat fotografii profesionale din dronă (octocopter DJI Spreading Wings S1000+) dotată cu aparat foto digital DSLR Canon 5D Mark III cu obiectiv fix de 24 mm. Cu acelaşi aparat s-au luat imagini folosite pentru realizarea fotogrametriei locuinţei. Tot în campania 2017 au fost prelevate, de către cerc. dr. Mihaela Danu, 11 probe pentru analize sporo-polinice şi fitolitice.
După cum menţionam, locuinţa nr. 14 a fost afectată de o serie de intervenţii antropice post-incendiere: distrugerea vetrei şi gropile 75-78, dintre care au fost cercetate integral gropile nr. 75 şi 76.
Groapa 75 a fost observată iniţial în secţiunile XI şi SXII/2015 (practic, era o zonă decupată în resturile locuinţei – fig. 2-3). A fost săpată din nivelul arheologic de Ha/Br (fără a o putea încadra cultural cu certitudine) şi a distrus o mare parte din platforma locuinţei precucuteniene L14, lutuieli din aceasta fiind găsite în umplutura gropii. Este un complex de mari dimensiuni (2,12 x 1,40 m la nivelul de săpare şi 0,78 x 0,60 m la fund), de formă neregulată la gură dar destul de rotund la partea inferioară. Adâncimea reală a gropii este de 0,73 m. Materialul arheologic este foarte rar: câteva fragmente ceramice şi osoase.
Groapa 76 s-a conturat la demontarea îngrămădirii de materiale arheologice din partea de vest a L14 (carourile 106-107/f-g – fig. 12). Această aglomerare era alcătuită din: lutuieli de perete (unele vitrifiate şi lipite de fragmente ceramice din cauza unui foc puternic), vase întregibile, fragmente de la o placă de lut cu gardină dar şi o statuetă antropomorfă, un fragment de tron miniatural de lut, un pandantiv en violon din lut, un astragal cu uzură. După îndepărtarea acestora, la adâncimea de -1,10 m (de la nivelul actual de călcare) s-a conturat groapa 76, de formă aproape rotundă cu diametrul de 0,90 x 0,90 m. Groapa se lărgea pe măsură ce se adânceşte, având formă “de sac” în profil, cu diametrul fundului de 1,10 x 1,10 m (fig. 11). Pe fundul complexului am observat existenţa unui strat de humus verde, cleios, dens ce s-a format ca urmare a descompunerii materiilor organice. Peste acest strat, la 10 cm de fundul gropii se află depus, pe mijlocul complexului (pe 50 x 50 cm) un strat de cenuşă, dens, de 10 cm grosime. Complexul a fost umplut treptat apoi, până la cca 50 cm (cu diverse materiale ceramice, oase, artefacte din piatră cioplită), când a început umplerea sa forţată cu vase sparte pe loc şi oase de animale.
Sector periferic
În timpul diverselor investigaţii arheologice ce au avut loc în zonele sudice şi estice de la periferia aşezării Precucuteni de la Balta Popii am observat existenţa unor complexe arheologice alcătuite din pietre, orientate EV, complexe cu o lăţime de cca 2 m. Pentru a cerceta existenţa unei continuităţi între aceste complexe am hotărât deschiderea a două secţiuni numerotate SXIII şi SXIV, fiecare lată de 2 metri, şi cu lungime de 4 metri (corespunzând m 120-124 de pe SVI). Orientarea secţiunilor este NV-SE, fiind paralele cu SVI. S XIII a fost trasată la 2 m NE de SXI şi SXIV la 2 m SV de aceeaşi SXI.
În timpul cercetării secţiuniii SXIII nu au fost intersectate complexe arheologice, doar diferite materiale răzleţe: ceramică preistorică şi oase de animale.
În SXIV am investigat, în schimb, două complexe arheologice.
Denumit iniţial groapa 73 complexul respectiv s-a dovedit a fi o alveolare a nivelului Precucuteni Inferior II. A fost surprinsă pe pereţii de NE şi SE ai secţiunii.
Groapa 74 a fost surprinsă în carourile 122-124/a-b, la adâncimea de -1,10 m. Are o formă destul de neregulată în plan şi “de sac” în profil (fig. 12). Adâncimea reală a gropii este de 0,60 m. A deservit ca groapă menajeră în etapa mijlocie de locuire Precucuteni de la Balta Popii. A fost umplută cu oase de animale (majoritatea provenind de la specia Bos), scoici, ceramică (inclusiv ceramică decorată prin pictură cu roşu aplicată după ardere şi vase cu profil specific culturii Stoicani-Aldeni), multe şi variate unelte de piatră cioplită. Pe fundul gropii, în mijloc, a fost depusă o râşniţă.
În timpul cercetării SXIV, în caroul 123b, la -0,80 m , a fost descoperit în stratul arheologic cu materiale de epoca bronzului şi Hallstatt un ac de păr din bronz, tipic pentru Bronz Târziu – Hallstatt timpuriu.
Din păcate, în nici una dintre cele două secţiuni nu am intersectat nici un complex de pietre care să confirme teoria că aşezarea era delimitată de un şir continuu de pietre.
Un alt obiectiv al campaniei de săpături arheologice din anul 2017 l-a constituit cercetarea exhaustivă a Gropii 72, surprinsă iniţial în anul 2015 în SXI, carourile 116-118. Pentru investigarea integrală a acestui complex am hotărât alungirea SXI/2015 în dreptul m 115-118 cu încă doi metri spre SV. Această anexă a secţiunii XI a fost denumită convenţional caseta J. Pentru început am cruţat un martor stratigrafic de 0,50 m lăţime între caseta J şi SXI. Groapa 72 a început să se contureze la adâncimea -0,90 m în stratul de pământ negru corespunzător epocii Bronzului şi Hallstatt de la Balta Popii. Având în vedere datele pe care le-am obţinut de-a lungul celor două campanii arheologice putem afirma despre Gropa 72 următoarele. Este o groapă ce a fost săpată din nivelul arheologic corespunzător perioadei Br/Ha. Are formă aproape rotundă la conturare şi ovală la fund, cu profil trapezoidal cu colţurile rotunjite. Dimensiunile sale la nivelul de săpare au fost 2,60 x 2,50 m, ca la fund să se reducă la 1,20 x 1,40 m (fig. 13). Adâncimea reală a complexului este de -1,10 m. Groapa a fost umplută cu materiale ceramice (tipice culturii Corlăteni-Chişinău dar şi fragmente ceramice Precucuteni ce au fost antrenate în timpul săpării gropii prin tăierea nivelului eneolitic) şi osteologice, cărbune (cu precădere în partea de nord a gropii). În umplutura gropii am remarcat, apariţia, la diverse adâncimi (de la -0,20 la -0,75 m de nivelul de săpare) a unor fragmente provenind de la o placă din lut ars cu ambele feţe atent finisate, groasă de cca 7-10 cm.