.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Necropolă - Livadă | Anul: 2020

Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă plană;
Cod RAN:
| 159696.08 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Oraş Isaccea
Localitate:
Isaccea
Punct:
Necropolă - Livadă
Localizare:
| 159696.08 |
Lista Ilustrațiilor - 5
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Vîlcu Aurel participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Mocanu Marian participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Aurel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănescu Radu participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Marcu Daniela participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Radu Gabriela participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Streinu Marius participant Institutul Naţional al Patrimoniului
Tufaru Ilie Marian participant Institutul Naţional al Patrimoniului
Streinu Alina participant Muzeul Municipiului Bucureşti
Raport:
Prezentul raport a fost întocmită pe baza cercetării arheologice preventive desfăşurate în extravilanul localităţii Isaccea (F12 extravilan, T39, Li472, T41, Li479, T47, Li583, Li585, Li589, Li594, Li595, T48, Li605, Li607, T49, Li610, Li614, Li621, T51, Li631, Li634, T52, Li642, T53, Li648, Li650, T88, Li1281, Li1283, T90, Li1286, Li1294, T49, Li614(SP), /1220), în situl arheologic – TL I m A 05804. 01, TL I m A 05804.03, TL I m A 05804.06 şi în zona de protecţie a acestora, în conformitate cu Lista Monumentelor Istorice din România, M. Of. al României, Partea I, nr. 113 bis / 15.02.2016, vol. II, p. 2508-2563, jud. Tulcea, poziţia 177, 179-180 în vederea realizării investiţiei „Modernizarea plotului de irigaţii SPP1 din amenajarea de irigaţii Isaccea, judeţul Tulcea”, beneficiar Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii Fruvinis (OUAI) Isaccea. O.U.A.I. Fruvinis, deţine infrastructura amenajărilor interioare pentru irigaţii de pe o suprafaţă netă de 838 ha din amenajarea hidroameliorativă Isaccea, amplasată în bazinul hidrografic al Dunării (nota 1). Suprafaţa plotului aparţinând O.U.A.I. Fruvinis amenajată pentru irigaţii a fost pusă în funcţiune în anul 1977 şi cuprinde terenul situat în extravilanul localităţii Isaccea, aflat în proprietatea membrilor Organizaţiei Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii Fruvinis. Lucrările de modernizare au avut ca obiectiv montarea de conducte noi în paralel cu conductele existente, la o distanţă de cca 1 m. Zona denumită Necropolă-Livadă, este cunoscută în literatura de specialitate pentru complexele de cripte, necropola tumulară, necropolele plane sau de incineraţie, drumurile antice şi locuirea rurală. Necropola tumulară a cetăţii a fost cercetată de Gavrilă Simion, între anii 1958 şi 1992. Au fost cercetate 30 de movile (nota 2), reprezentând jumătate din numărul celor existente. Informaţiile desprinse din cercetarea necropolei se referă la perioada cuprinsă între sfârşitul secolului I şi sfârşitul secolului II p. Chr. şi scot în evidenţă riturile şi ritualurile funerare practicate la Noviodunum în epoca romană timpurie. Din punctul de vedere al numărului de morminte cercetate, necropola municipiului Noviodunum oferă una dintre cele mai importante secvenţe de complexe funerare din provincia Moesia Inferior. Mare parte a cercetărilor din necropola de la Noviodunum au fost publicate, fie în articole al căror obiectiv era cel de a pune în circulaţie complexele funerare descoperite, studii de sinteză asupra ritualurilor funerare, ori discuţii asupra anumitor tipuri de piese sau de complexe funerare. Investigaţia noastră a avut ca obiectiv un număr de 17 puncte, la care se adaugă 11 complexe identificate în timpul supravegherii lucrărilor. În urma cercetării arheologice preventive desfăşurate la investiţia „modernizarea plotului de irigaţii SPP1 din amenajarea de irigaţii Isaccea, judeţul Tulcea” au fost înregistrate următoarele situaţii: - Pt. 1 (A1) (nota 3) – au fost realizate trei secţiuni pe acest amplasament (30 x 1 m), dar nu au fost descoperite materiale sau complexe arheologice. În proximitatea acestui punct, cercetarea de teren nu a condus la identificarea de materiale arheologice; - Pt. 2 (A5) – se află la 25 m de amplasamentul propus pentru conductă. Beneficiarul nu a dorit realizarea săpăturii în acest amplasament, care este reprezentat de un complex tumular aplatizat. - Pt. 3 (A7) – Acest punct este reprezentat de o movilă parţial cercetată în 1979. Conducta de irigaţii nu traversează complexul funerar. În proiectul beneficiarului este redat traseul conductei pe partea dreaptă a drumului de exploatare, dar în realitate (se pot observa hidranţii), traseul conductei urmează partea stângă a drumului. În urma dispoziţiei de şantier, Antena A7 s-a realizat la 12 m spre vest de amplasamentul proiectat, în proximitatea conductei vechi. - Pt. 4 (A5) – A fost realizată o secţiune lungă de 40 m şi lată de 1 m. În zona canalului de irigaţii (forma de L şi vizibil pe imaginile satelitare), au fost descoperite materiale ceramice, la 0,60 m, care sugerau o grămadă de fragmente ceramice, selectate, în special amfore. În pământul scos din acesta se aflau multe fragmente ceramice romane (sec. I-III p.Chr.).Pe profilul de est se poate observa un sol gri-cenuşiu, foarte afânat în care apăreau fragmente ceramice, fragmente de plastic şi o bucată de tablă (cazma). Posibil ca în această zonă să fi fost realizate săpături arheologice în urmă cu mulţi ani. - Pt. 5 (A5) Se află în prelungirea punctului 4. A fost investigat un traseu cu lungimea de 60 m şi 1 m lăţime. În capătul nordic au fost descoperite în stratul vegetal două fragmente ceramice (bol ? şi amforă), dar şi un fragment osteologic uman. - Pt. 6 (A2) – A fost trasată o secţiune lungă de 60 m şi 1 m lăţime pe traseul unde urma a se instala conducta. Nu au fost descoperite materiale ceramice. - Pt. 7 (A1) – Între hidranţii 10 şi 12, pe 60 ml nu au fost descoperite materiale ceramice. Şanţul conductei a fost realizat într-un sol galben foarte compact. - Pt. 8 (CS) – în apropiere de antena 4. A fost investigată o suprafaţă de 60 x 1,5 m. Pe profilul nordic, spre capătul de est, se puteau observa materiale ceramice la -0,60 m. Spre capătul estic, în afara zonei investigate, a fost identificat compleul CX1 şi CX2, reprezentat de două morminte de incineraţie. - Pt. 9 (A4) – A fost realizată o secţiune cu lungimea de 30 x 1 m. În vegetal au apărut fragmente ceramice (opaiţe, boluri sec. I-II p.Chr.). La -0,60 m se poate observa pe pofilele secţiunii o linie subţire din materiale ceramice şi oase calcinate. Acest aspect indică distrugerea unor complexe funerare când s-a realizat amenajarea terenului în anii ‘70. În această secţiune a fost descoperit un mormânt de incineraţie cu ardere pe loc, orientat NE - SV. Groapa este cu prag, nu are amenajare cu ţigle. Complexul este de formă relativ patrulateră, cu colţurile rotunjite. A fost conturat la -0,40 m, iar adâncimea maximă este de 1,25 m. Groapa a fost săpată în steril. Mormântul a fost secţionat de şanţul pentru conducta de irigaţie. Umplutura mormântului este constituită din pământ negru, afânat, cu pigmenţi de arsură. În umplutura mormântului au fost descoperite următoarele: oase calcinate piroane (de la amenajarea rugului funerar) două monede din bronz balsamarium - sticlă unguentarium ceramic o cupă kantharos şi o cană cu corpul globular o oală un opaiţ. - Pt. 10 (CS) – Unde conducta urmează să traverseze un traseu de drum roman – 60 m. Nu au fost descoperite materiale ceramice. Pe traseul conductei magistrale CS – a fost înregistrat un strat de piatră, ce suprapune un sol gri-cenuşiu. În această zonă există o viroagă orientată NNE-SSV, care preia apele pluviale. La suprafaţă înainte de începerea săpăturii au fost descoperite două fragmente ceramice. Au fost înregistrate şi intervenţii contemporane. Au fost identificate 4 gropi, care aveau adâncimi cuprinse între 0,50 - 1,00 m, în care erau aruncate bucăţi de tablă, fragmente de porţelan, pahare din sticlă, bucăţi de plastic, aluminiu şi cenuşă. În zona situată la nord de acest punct, la suprafaţa solului sunt foarte multe fragmente ceramice de epocă romană (sec. I-II p. Chr.). - Pt. 11 (CS) - Pe traseul conductei magistrale CS – a fost înregistrat un strat de piatră, ce suprapune un sol gri-cenuşiu. În această zonă există o viroagă orientată NNE-SSV, care preia apele pluviale. Pe traseul conductei au fost înregistrate şi intervenţii contemporane. Au fost identificate 4 gropi, care aveau adâncimi cuprinse între 0,50 - 1,00 m, în care erau aruncate bucăţi de tablă, fragmente de porţelan, pahare din sticlă, bucăţi de plastic, aluminiu şi cenuşă. În zona situată la nord de acest punct, la suprafaţa solului sunt foarte multe fragmente ceramice de epocă romană (sec. I-II p. Chr.). La nord de acest punct a existat movila A-I (Tumul 40), care a fost cercetată la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut. De asemenea, în urma cercetărilor de teren, am înregistrat două puncte, care prezintă multe fragmente ceramică, piatră cu urme de mortar ce sugerează posibile complexe tumulare. - Pt. 12 (CS) – Nu au fost descoperite materiale ceramice. - Pt. 13 (CS) – Nu au fost descoperite materiale ceramice. Secţiunile pentru punctele 12-şi 13 au avut 60 m lungime. - Pt. 14 -15 - Pe o pantă accentuată a fost realizată o secţiune cu lungimea de 20 x 1 m. Materiale ceramice (sec. I-II p. Chr) la suprafaţă, dar şi în secţiune. Stratigrafia este un simplă, reprezentată de un sol galben, compact. La -0,20 m a adâncime, a fost descoperită o monedă bizantină (sec. XI). La est de acest punct au fost descoperite în urma cercetării de teren, nu număr mare de fragmente ceramice (amfore, tegulae) şi pietre de dimensiuni medii. - Pt. 16 – La nord de Tumulul 65 (Pt. 3), a fost realizată o secţiune cu lungimea de 20 x 1 m. În vegetal au apărut fragmente ceramice (tegulae). Şanţul conductei a fost realizat pe partea stângă a drumului, la 3,5 m, şi aici fiind înregistrate fragmente de tegulae şi fragmente ceramice. - Pt. 17 – Pe o lungime de 60 m, a fost surprinsă conducta veche din azbociment. La intersecţie cu drum exploatare care merge spre Movila Mare (Kurgan Vizir), a fost descoperite oase umane de la un mormânt deranjat şi fragmente de ceramică otomană (sec. XVIII). Complexe arheologice: P9 – CX 1. Mormânt de incineraţie cu ardere pe loc, orientat NE - SV. Groapa este cu prag, nu are amenajare cu ţigle. Complexul este de formă relativ patrulateră, cu colţurile rotunjite. A fost conturat la -0,40 m, iar adâncimea maximă este de 1,25 m. Groapa a fost săpată în steril. Mormântul a fost secţionat de şanţul pentru conducta de irigaţie. Umplutura mormântului este constituită din pământ negru, afânat, cu pigmenţi de arsură. În umplutura mormântului au fost descoperite următoarele: oase calcinate piroane (de la amenajarea rugului funerar) două monede din bronz, un balsamarium din sticlă, un unguentarium ceramic, o cupă kantharos, o cană cu corpul globular, o oală de dimensiuni reduse un opaiţ cu corpul globular. Inventarul funerar este datat la sfârşitul secolului I p. Chr. şi în primele decenii ale celui următor. P8(CS) – CX 1. Mormânt de incineraţie cu arderea pe loc şi groapă cu treaptă. Complexul este puternic afectat de lucrările pentru amenajarea livezii şi de cele pentru sistemul de irigaţie. Practic se păstrează doar baza complexului (ultimii 40 de cm). Umplutura este constituită din pământ cenuşiu compactat, cu urme evidente de arsură pe fundul gropii. Din umplutură au fost recuperate fragmente ceramice (toate aparţin unui ulcior cu gura trilobată) şi două fragmente a unor obiecte din fier. Înainte de defrişarea zonei pentru amenajarea sistemului de irigaţie, mormântul a fost afectat de rădăcina unui copac. P8(CS) – CX 2. Mormânt de incineraţie cu ardere pe loc, groapă cu treaptă. Complexul este distrus aproape în totalitate de intervenţiile moderne. A fost secţionat de două şanţuri ale sistemului de irigaţie. Nu au fost recuperate elemente de inventar. Umplutura este constituită din pământ cenuşiu, compact, cu resturi vegetale (rădăcini) şi foarte puţin pigment de arsură. Se păstrează urme de arsură pe fundul gropii. A7 – CX 2. Mormânt afectat de şanţul conductelor pentru sistemul de irigaţii (atât cea actuală, cât şi cea veche). A fost cercetată o amenajare funerară (cistă) din cărămizi legate cu mortar cu mult var în compoziţie. Forma cistei este rectangulară şi este orientată aproximativ E - V. Capacul cistei a fost realizat din ţigle de dimensiuni mari, legate la rândul lor cu acelaşi tip de mortar. Una dintre ţigle păstrează ştampila flotei - CLFM. Elevaţia cistei este de patru asize, iar dimensiunile cărămizilor sunt standard (30x15 cm). Mormântul a fost deranjat (jefuit din vechime). Extremitatea de est (cea cu capac) a fost mai bine conservată. Pereţii cistei s-au prăbuşit în interior afectând grav partea superioară a scheletului. Acesta era în poziţie decubit dorsal cu privirea spre vest (capul la est). Nu pare a fi un adult. Maxilarul şi mandibula prezintă urme de bronz oxidat de la un obiect de inventar funerar. A7 – CX 3. Amenajare funerară (cistă) din cărămidă, orientată aproximativ E - V. Limita de V a complexului a fost afectată de lucrările pentru amenajarea sistemului de irigaţie. Complexul este suprapus de trei morminte medievale. Partea centrală a cistei a fost demantelată în sec. XI - XII. La limita estică se păstrează întreaga elevaţie a structurii (7 asize din cărămidă) şi parte a capacului construit din blocuri mari de calcar, sumar fasonate. Capacul este prins de pereţii cistei cu acelaşi liant cu care sunt legate cărămizile (mortar cu foarte mult var în compoziţie). Dimensiunile cărămizilor sunt standard, de 15 x 30 cm. Podeaua cistei apare la cota de -1,08 m şi este amenajată din trei dale de cărămidă cu dimensiunea de 60 x 60 cm. Pentru a completa spaţiul rămas la limita estică au fost folosite patru cărămizi similare cu cele din elevaţie. Cista a fost golită în epoca medie-bizantină. Din scheletul antic am recuperat mandibula şi câteva vertebre. A7 – CX 4. Mormânt de inhumaţie, orientat aproximativ E - V. Scheletul este bine conservat, depus în poziţie decubit dorsal. În zona capului, în partea dreaptă, groapa mormântului este marcată de o ţiglă în poziţie verticală. Ţigla a fost luată din capacul cistei romane (A7 - CX 3). Nu au fost descoperite elemente de inventar funerar. În umplutura gropii au fost descoperite fragmente ceramice romane timpurii, dar şi urme de mortar, de unde rezultă că groapa mormântului medieval a afectat cista romană. A7 – CX 5. Schelet adult orientat aproximativ N - S. Mormântul a fost afectat de realizarea şanţului pentru sistemul de irigaţie. Din schelet lipsesc braţul drept, piciorul drept şi craniul. Nu există obiecte de inventar funerar. La est de schelet există o amenajare funerară ce constă într-un şir de pietre (blochete de calcar de dimensiuni medii, foarte puţin fasonate). Limita nordică a acestei amenajări este deplasată spre est faţă de poziţia iniţială. A7 – CX 6. Mormânt de inhumaţie (copil) orientat aproximativ E - V. Starea de conservare a scheletului este foarte precară. Nu s-a putut contura groapa mormântului şi nu au fost descoperite obiecte de inventar. În umplutura de deasupra scheletului apar fragmente ceramice romane timpurii. A7 – CX 7. Mormânt de inhumaţie (adult) orientat E - V. Scheletul este foarte slab conservat, fiind afectat atât în vechime cât şi de lucrările pentru sistemul de irigaţie. Din schelet se păstrează tibiile şi peroneele şi un braţ. Restul oaselor au fost recuperate în poziţie secundară (nu sunt în conexiune anatomică). Acestui schelet (CX 7) i se poate asocia lama unui cuţit descoperit în umplutură. Mormântul suprapune cista de epocă romană (A7 - CX 3). Odată cu amenajarea mormântului medieval a fost demantelată partea centrală a cistei. Având în vedere orientarea identică cât şi vecinătatea, nu excludem posibilitatea ca CX 6 şi CX 7 să fi fost îngropaţi în acelaşi timp. Inventar funerar: Majoritatea obiectelor de inventar funerar au fost descoperite în mormântul de incineraţie P9-CX1. Din umplutura acestui mormânt au fost recuperate două monede de bronz (as) din care una a putut fi identificată ca emisiune a împăratului Domitian, din anii 81 – 82. Pe lângă monede au mai fost descoperite obiecte de toaletă, un balsamarium din sticlă şi un unguentarium ceramic. Recipientul din sticlă a fost deformat în timpul arderii funerare. Au mai fost descoperite un opaiţ cu corp circular, o cupă kantharos cu decor în tehnica barbotinei, o cană cu corpul globular şi o oală de dimensiuni reduse. Toate recipientele ceramice sunt produse vest-pontice. A mai fost descoperită o cantitate apreciabilă de piroane din fier, folosite pentru amenajarea rugului funerar. Pe lângă obiectele descoperite în mormântul P9-CX1, a mai fost recuperat un ulcior cu gura trilobată, în stare fragmentară. Acesta se asociază cu complexul P8/CS-CX1. Şi acest recipient este produs în atelierele din Moesia Inferior şi este specific secolului II. În afara recipientelor ceramice şi a celor din sticlă menţionăm prezenţa unei ţigle fragmentare care poartă ştampila flotei (CLFM) în cartuş rectangular. Aceasta a fost folosită pentru amenajarea capacului mormântului în cistă A7-CX2 şi poate fi datată în secolul al III-lea. Complexele funerare CX4, CX 5, CX 6 şi CX 7, fac parte din orizontul de înmormântări atribuit secolelor XI-XII. La mică distanţă de zona cercetată, în anul 1979, a fost cercetat un cimitir din secolele XI–XII, cu 172 de complexe. În mantaua a două movile funerare romane, au fost descoperite 69 de morminte, iar spre nord, în opt secţiuni trasate în continuarea complexului tumular, au mai fost cercetate 103 morminte. Movila aflată în vecinătatea punctelor cercetate, a fost parţial cercetă în 1979. Având în vedere, dificultatea localizării zonei unde au fost realizate cercetările, facem câteva precizări. Legat de localizarea acestei necropole la Movilele Dese, există o problemă de topografie, care dă naştere la confuzii. În articolul publicat în anul 1984, autorul cercetărilor menţionează faptul că „…cimitirul este situat în marginea estică a oraşului, în punctul cunoscut în literatura de specialitate La Movilele Dese, morfologic fiind amplasat pe un promontoriu separat de faleza Dunării printr-o albiere naturală, întinzându-se pe o suprafaţă de teren aproximativ dreptunghiulară, orientată cu axul lung pe direcţia nord-est către sud-vest”. În harta care însoţeşte studiul publicat în 1984 (nota 4), cimitirul apare plasat foarte aproape de cetate. În realitate, perimetrul cercetat poate fi localizat la cca 500 m sud de cetate, în punctul Livadă (nota 5), iar Movilele Dese se află la 3 km sud-vest de zona fortificată. Pe traseul CS, la 320 m NE de staţia de pompare, a fost identificat pe traseul conductei magistrale o zonă, denumită de noi CX 3. În acest punct au fost descoperite fragmente de sarcofag, bucăţi de plumb şi un număr mic de fragmente ceramice. A fost realizată o casetă de 6 x 2 m, pentru verificarea acestui complex. A fost identificată o lespede din calcar, aşezată pe cant, care prezintă urme de prelucrare. Stratigrafia înregistrată se prezintă astfel: - vegetal, culoare gri (0-0,23 m); - strat gri/brun, compact (0,23-0,30 m); - strat pietriş (strat compact de nisip şi pietriş roşiatic, amestecat cu fragmente ceramice), o posibilă amenajare pavaj sau drum, surprins pe o lungime de 4,40 m; - strat gri deschis cu tentă gălbuie şi mici granule. Tot pe traseul CS, la 100 m NE de CX 3, a fost identificată un alt complex. În momentul săpării şanţului au apărut fragmente de amfore şi apeducte sparte. A fost trasată o casetă de 6 x 3 m. în partea de nord a casetei, a fost identificată o amenajare din fragmente ceramice şi tegulae, care sugerează un „zid”, ce avea înălţimea de 0,25 m şi lat de 0,30 m. acest complex a fost tăiat de şanţul conductei şi credem că aparţine unui complex funerar. La sud de acest complex, distribuţia materialului ceramic, sugera o locuinţă, de formă ovală. Cercetarea în suprafaţă nu a condus la identificarea pereţilor, dacă au existat pari sau instalaţie de foc. Materialul ceramic recoltat de aici se prezintă astfel: Cea mai mare parte a descoperirilor reprezintă fragmente de corp, atipice, indicând posibile centre de producţie în funcţie de calitatea şi consistenţa pastei. Fragmentele aparţin mai multor categorii ceramice, atât amfore de transport, cât şi ceramică de servit şi bucătărie. Din punct de vedere statistic, dintr-un total de 543, cel mai mare procent aparţine amforelor de transport, 55,43%, urmate de ceramică comună de servit – 24,30%, ceramică de bucătărie – 3,49%, ceramică fină – 2,94%, cu un procent de 13,81% de fragmente incerte. Cea mai mare parte a fragmentelor de amfore provin din centre egeene (34%), de tip Dressel 24 (nr. 1-2) şi Dressel 2-4 (nr. 3), pontice (26%) (nr. 4-8), dintre care cele produse în Heracleea acoperă 17,27%. Din centre africane au fost identificate doar fragmente, care atestă totuşi transportul la mare distanţă spre Noviodunum. Ceramica de bucătărie este cel mai puţin reprezentată, iar din punct de vedere tipologic include caserole – atât din pastă roşie cât şi caolinică (nr. 9-10), şi oale, acestea din urmă cu urme puternice de ardere secundară (nr. 11-12). Din punct de vedere tipologic caserolele se caracterizează prin corpul carenat şi buza oblică, evazată, cu analodii în majoritatea aşezărilor din provincie, existând ipoteza unei origine egeene a formei (nota 6). Ceramica comună (nedecorată) şi cea fină acoperă împreună jumătate din totalul fragmentelor identificabile. Ceramica fină decorată cu slip roşu provine din ateliere micro-asiatice precum Pergam (trei baze inelare de la vase de servit, nr. 13-15)) şi Candarli, dar şi din ateliere nord şi est pontice. Din cadrul produselor Candarli se remarcă două fragmente de buză aparţinând tipului Atl.II, L19, 76/Hayes 1972, Candarli ware Forma 3 (nr. 16-17), cu o distribuţie largă în Dobrogea (nota 7). Din punct de vedere cronologic, fragmentul decorat, nord pontic (nr. 18), se poate data încă din secolul I a. Chr, având o analogii la Aegyssus (nota 8), restul de fragmente fiind tipice secolelor II-III p. Chr. Fragmentele de boluri indică o origine atât locală a produselor, cât şi una din centre vest şi sud-pontice (nr. 19-22). Descoperiri de ceramică fină din categoria vaselor de servit (boluri, ulcioare amforoidale, căni, etc.) din centre pontice şi locale mai sunt atestate atât din timpul cercetărilor arheologice din aşezare (nota 9), cât din necropola de la Noviodunum (nota 10. În categoria veselei de servit se remarcă şi fragmente de la ulcioare amforoidale şi amfore de masă, atât posibile produse locale (nr. 23, 26), dar şi importante din centre egeene (nr. 24) şi pontice precum Heracleea (nr. 25). Amfore Cer. Fină Cer. Comună Cer. Bucătărie Icerte 55,43% 2,94% 24,30% 3,49% 13,81%
Bibliografie:
Note:

1.
1 Proiect Tehnic şi Detalii de Execuţie, „Modernizarea plotului de irigaţii SPP1 din amenajarea de irigaţii Isaccea, judeţul Tulcea, p. 8.
2 În literatura de specialitate nu există date decât pentru 23 dintre ei.
3 În paranteză este specificată antena de irigaţii.
4 Vasiliu 1984, 107–142, 519–540; Stănică, Vasile 2018, 51-52.
5 Locuitorii din Isaccea numesc zona Livada de cireşi (astăzi defrişată) sau Movila tăiată
6 Opaiţ 1980, 332, Pl. III/2; Honcu 2017, p. 83-90 nr. 143, 148 ; Suceveanu 2000, tip XXIV; Opaiţ, Ionescu 2016, nr. 160.
7 Suceveanu 2000, type XVI,60-69 la Histria; Băjenaru 2013, No. 5-6 la Tomis ; Cătăniciu, Barnea 1979, Fig. 143 (2.1), 180 la Tropaeum Traiani.
8 Nuţu, Costea 2010, Pl. II.8.
9 Baumann 2008, Pl. 12 sigillata nord- pontică, Pl. 13 sigillata moesica, Pl. 14 producţii locale.
10 Simion 1984, Pl. XIII-XVII, din cercetările din anii 1979-1980.