Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate (Pontonul Vechi) | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic; Comercial;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 159696.05 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Isaccea
Localitate:
Isaccea
Punct:
Cetate (Pontonul Vechi)
Toponim:
Noviodunum
Localizare:
| 159696.05 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stănică | Daniela | participant | Asociaţia Pro Noviodunum |
| Stănică | Laura | participant | Asociaţia Pro Noviodunum |
| Drăgan | Adrian | participant | Asociaţia Pro Noviodunum |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Dinu | Niculina | participant | Muzeul Brăilei |
Raport:
Localizare şi identificare fortificaţii turceşti
În ultimii ani am acordat o mare atenţie hinterlandului şi cartării siturilor arheologice din teritoriul Noviodunens.
În anul 2015 ne-am concentrat atenţia pe cartografierea fortificaţiilor turceşti, aşa-numitele tabii.
Isaccea, un important centru în angrenajul administrativ otoman din Dobrogea, situat în dreptul celui mai important vad de traversare a Dunării de pe cursul său inferior, a reprezentat o veritabilă punte de trecere, pentru trupe, comercianţi, diplomaţi, cronicari etc. Pe aici, şi-au trecut armatele în avântul lor războinic, sultanii otomani şi, cu un astfel de prilej, în 1621, în preajma expediţiei lui Osman al II-lea împotriva Poloniei, s-a ridicat la Isaccea, pe o colină, o cetate patrulateră care domină împrejurimile.
Situl de la Isaccea-Noviodunum este cunoscut şi pentru tabia situată în zona centrală a acestuia. Din păcate, documentele turceşti, călători străini trec sub tăcere sistemul de fortificaţii din jurul oraşului Isaccea. Sursele cartografice evidenţiază existenţa unui sistem de fortificaţii, care înconjurau oraşul, fiind localizate pe înălţimi în zonele sensibile din apropiere fluviului.
Pentru localizare şi identificarea acestor structuri am recurs la suportul oferit de imaginile satelitare şi arheologia aeriană.
Pe majoritatea hărţilor studiate, aceste forturi nu sunt denumite, dar în memoria colectivităţilor se mai păstrează informaţii referitoare la existenţa unora dintre ele.
În lipsa unor fotografii aeriene de mare rezoluţie, a zonelor vizate, am recurs la fotografia aeriană realizată cu ajutorul dronelor. Au fost realizate ridicări topografice pentru trei dintre tabii.
Din nefericire, în două din zonele vizate, în ciuda semnalării pe hărţile consultate, existenta unor suprafeţe plantate cu pomi fructiferi ne-a împiedicat să obţinem rezultatele scontate.
Bibliografie: