.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2018

Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 159696.05 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Isaccea
Localitate:
Isaccea
Punct:
Cetate
Toponim:
Noviodunum
Localizare:
| 159696.05 |
Lista Ilustrațiilor - 11
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Stănică Daniela participant Asociaţia Pro Noviodunum
Vasile Gabriel participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Vîlcu Aurel participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Topoleanu Florin George responsabil Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Marcu Liliana participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mocanu Marian participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Panait Valentin participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Aurel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Bleoancă Mihaela participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Ciulavu Florin participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Streinu Marius participant Institutul Naţional al Patrimoniului
Nicolae Adrian participant Institutul Naţional al Patrimoniului
Dinu Georgiana participant Institutul Naţional al Patrimoniului
Trifanov Cristian participant Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării
Mierlă Marian participant Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării
Drăgan Adrian participant S.C. Aero Delta Support S.R.L. Sarinasuf
Raport:
Cercetările arheologice desfăşurate începând cu anul 1953, urmate de o serie de sondaje în anii 1964, 1967, 1970, 1971 şi reluate în 1995 în cadrul unui proiect de cercetare arheologică sistematică, au evidenţiat pe un promontoriu de pe malul drept al Dunării la cca. 3 km de centrul oraşului Isaccea, un important centru cu caracter urban din secolele X-XIV, elemente de fortificaţie aparţinând oraşului antic Noviodunum, vieţuirea şi necropolele din sec. XI-XIII din aşezarea civilă, complexe meşteşugăreşti, necropolă plană şi cripte din sec. IV-VI, precum şi vestigii aparţinând epocilor getică şi elenistică, completate de informaţii datorate intervenţiilor de salvare sau descoperirilor întâmplătoare. Campania de săpături s-a derulat în perioada 20 august - 30 septembrie şi a avut în vedere următoarele obiective: cercetări în perimetrul fortificaţiei romane târzii şi medio-bizantine (Turnul de Colţ - Intramuros, Turnul de Colţ - Curtina 1, Curtina 2); Aşezarea civilă Est; conservarea primară a monumentelor descoperite; manifestări de popularizare; Necropolă-Livadă. Cercetările arheologice sistematice din 2018 au fost finaţate de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, ICEM Tulcea, INP şi Asociaţia Pro Noviodunum. Turnul de Colţ - Intramuros Aurel-Daniel Stănică, Marian Mocanu, Gabriel Vasile, Daniela Stănică, Liliana Marcu Cercetările din campania 2018, au continuat la nord de Turnul de Colţ, în intramuros, secţiunile TC 5 şi TC 1, unde nivelurile medio-bizantine au făcut obiectul noilor investigaţii arheologice. În prima etapă a fost îndreptat profilul de vest şi de nord. Spre nord, au fost surprinse două morminte de inhumaţie, după cum urmează: M1/2018 - s-a conturat la adâncimea de 0,57 m. Mormânt de inhumaţie, depus în decubit dorsal, orientat NNV-SSE (cu o mare abatere de la axa E- V), cu mâna dreaptă pe claviculă şi mâna stângă pe piept. Craniul este mărginit cu două pietre, la fel şi partea stângă a bazinului. În groapa mormântului, care a fost destul de greu de delimitat, au fost surprinse oase umane, de la morminte deranjate. Astfel, în dreptul claviculei, braţului stâng, coxalului şi femurului stâng, au apărut fragmente de calotă craniană, coxal şi femur. Bazinul depus pe o piatră. Fără inventar. M2/2018 - Mormânt de inhumaţie, depus în decubit dorsal, orientat V-E, cu mâinile depuse pe abdomen. Scheletul a fost suprapus de M1 în zona picioarelor. Fără inventar. Prin înlăturarea martorilor în anul 2008 s-a creat o suprafaţă, care prezenta o diferenţă de nivel datorată etapelor în care s-a realizat cercetarea. În prima etapă cercetarea s-a concentrat pe fostelele secţiuni TC 5 şi TC 1. În TC 5, c. 7, complexul de locuire, care cuprindea un cuptor din pietre legate cu lut, ce avea în interior un pat de fragmente ceramice şi o vatră de suprafaţă, au fost secţionate. Cele două instalaţii de încălzit/gătit aparţin unui complex de locuire, afectat pe latura sa nordică În TC 1, c. 6, la -0,80 m, a fost decoperită o „amenajare” din mortar roz cu multe pietricele în compoziţie, orientată aproximativ N-S, cu o lăţime de 0,20 m şi o grosime la baza de maxim 0,08 m, care se evazează aproximativ 0,40 m şi face o „buclă” spre V, înaintează spre N unde are la capăt o grosime de 0,70 m; lungimea totală fiind de 2,40 m. În parte interioară, spre profilul de V, există o zonă de arsură, întreruptă de o amenajare cu pământ galben. Din acestă zonă au fost scoase la iveală mai multe fragmente ceramice, toate de epocă romano-bizantină (secolele V-VI p. Chr.). Amenajarea a fost secţionată pe axa E-V. A fost înlăturată podeaua locuinţei de sec. XIII, care suprapune structura de mortar. În caroul 8, din TC 5 şi TC 1, se conturază o posibilă locuinţă semiîngropată, iar spre E a fost identificat un complex menajer. În TC 5 – TC 1, la limita dintre carourile 6-7, în a fost cercetată în campaniile anterioare un cuptor din pietre legate cu lut şi o vatră de suprafaţă. Instalaţiile aparţineau unui complex de locuire, dezafectat în secolul al XIII-lea. Orizontul de înmormântări de perioadă medio-bizantină, despre care precizam cu titlu de ipoteză, că reprezintă o extinderea spre N a necropolei localizate în zona aşezării civile, se extinde la nord de suprafaţa cercetată. Totodată, grupul de morminte surprins în zona intramurană a Turnului de Colţ, marchează sfârşitul locuirii în zona sud-estică a platoului cetăţii, optăm în continuare pentru o atribuire mai largă în secolele XIII-XIV. Curtina 1 - Turnul de Colţ Aurel-Daniel Stănică, Marian Mocanu, În campania din 2018, am continuat săpăturile începute în anul 2017, şi anume demontarea martorului creat între două puncte de lucru: Turnul de Colţ şi Curtina C1. S-a dorit deschiderea unei suprafeţe cât mai extinse, pentru o înregistrare a contextelor şi a structurilor de locuire medio-bizantine şi medievale, dar şi pentru a înţelege raportul dintre refacerea zidului de perioadă romană la finalul sec. XIII sau primele decenii ale sec. XIV şi nivelurile de locuire extramurane. Martorul, coboară în pantă accentuată de la nord (incinta) la sud. Suprafaţa cercetată are o lungime de 8,50 m, lăţimea de circa 5,00 m. Săpătura s-a desfăşurat într-un strat reprezentând nivelul de dărâmătură aferent zidului de incintă de perioadă medievală, până la -2,00 m). În acest strat au fost descoperite materiale ceramice amestecate (atât romane cât şi medio-bizantine, care predomină), monede din bronz (sec. XIII), două inele din bronz şi fragmente de la diferite obiecte din fier. Pietrele şi bucăţile de mortar, indică o demantelare a fragmentului de zid,care plombează o structură anterioară (zidul de perioadă romano-bizantină). În lipsa unor argumente convingătoare legate de momentul refacerii zidului de incintă, optăm pentru o datare mai largă cuprinsă între sfârşitul secolului XIII (în timpul hanului Nogai) - începutul secolului XIV. Segmente ale incintei de perioadă romano- bizantină, au fost refăcute şi reutilizate în această perioadă. Fragmente de zid, sunt identificate în zona Turnului Mare şi Turnul de Colţ, indicând refacerea unor structuri aparţinând epocilor anterioare (Curtina 1), fie ziduri care suprapun şi plombează (cazul Turnul Mare) sau elemente de fortificaţie aparţinând unui turn (Turnul de Colţ). Curtina 2 Aurel-Daniel STĂNICĂ În campania din anul 2010, a fost deschisa o noua secţiune (8 x 3 m), prin extinderea ultimei secţiuni, la V de Turnul A - TA 4, abordând segmentul de curtina cuprins între TA şi TM. Anul acesta am continuat cercetarea, prin înlăturarea stratului de pământ depus, dorind să desfiinţăm martorul creat între cele doua puncte de lucru (Turnul Mare şi Turnul A). Stratul de pământ, gros de 1 m este rezultatul campaniilor anterioare. Pentru a face observaţii asupra zidului de incintă – curtina - şi a structurilor de val şi şanţ aparţinând castrului, este necesar un efort considerabil, în prima fază de a îndepărta pământul rezultat din cercetările anterioare şi depozitat aici. Aşezare civilă Est Marius Streinu, Adrian Nicolae Ionescu, Georgiana Dinu În cadrul campaniei din anul 2017, am întreprins o cercetare arheologică de teren nonintruzivă, a unei suprafeţe de 3200 m2 situată în afara zidurilor cetăţii. Suprafaţa extramuros în cauză, se află în partea de E a oraşului antic, la aproximativ 20 m de zidul estic de incintă. Cu această ocazie au fost trasate un număr de 32 de carouri cu dimensiunile de 10 x 10 m, fiind înregistrat materialul arheologic prezent la suprafaţa solului (vezi raport 2018). În urma cercetării de teren a fost identificată cel puţin o zonă (□5), care ar putea indica existenţa unui edificiu, datorită unei aglomerării de mortar alb, cu tentă rozalie, prezenţa materialelor de construcţie (tegulae), a pietrelor şi o concentrare de fragmente ceramicr. Pe de altă parte diversitatea materialului ceramic indică o ocupare constantă a zonei, din epocă romană timpurie (sec. II) până în epocă modernă şi contemporană (sec. XIX-XX). Rezultatele cercetării arheologice de teren din 2017 deschid perspectiva unei abordării interdisciplinare a unui nou sector. Concentrarea de materiale din □5, ne-a determinat să o cercetăm arheologic în Campania 2018. La momentul începerii cercetării pe suprafaţa în cauză erau cultivate porumb şi soia. Aşadar, prima activitate s-a materializat prin îndepărtarea culturii de porumb şi soia de pe întreaga suprafaţă, iar mai apoi a stratului arabil care variază între 15 şi 21 cm. Pentru înregistrarea depunerilor arheologice şi a complexelor descoperite s-a ales medoda unităţilor stratigrafice. Suprafaţa fiind prea mare pentru un timp atât de scurt, numărul muncitorilor redus şi realizând că atât US1 cât şi următoarea unitate stratigrafică reprezintă straturi de nivelare modernă, am luat hotărârea de a reduce suprafaţa cercetată la jumătate până în momentul în care vom ajunge pe un nivel arheologic. Aşadar, ne-am adâncit în jumătatea de vest a □ 5. US2 se întinde pe întreaga jumătate de vest a □5, are culoare gri deschisă, duritate ridicată, devenind prăfos după săpătură. Conţine fragmente de mortar, ceramică, cărămidă şi pietricele. Stratul variază între 13 şi 44 cm. US3 a apărut în sudul jumătăţii de vest a □5. Se caracterizează prin culoarea brun-gălbuie, de o consistenţă dură, cu pigmenţi de cărămidă. În această unitate stratigrafică a fost găsită o monedă şi o plăcuţă din bronz. Grosimea stratului variază între 12 şi 61 cm. US4 a fost identificată în nordul Jumătăţii de vest a □5. Aceasta se caracterizează prin culoarea brună a solului, a numeroşilor pigmenţi de material de cărămidă şi de mortar. US4 reprezintă umplutura gropii unui mormânt denumit M01. Adâncimea gropii M01 variază, de la nivelul la care a fost identificată, de la 3 cm în partea de est, la 22 cm în cea de vest. US5 se situează la nord de US3. Culoarea solului este brun închis, friabil. Grosimea stratului variază între 3 şi 14 cm. US6 se află la nord de US5. Culoarea solului este brun închis, conţinând pietricele, rari pigmenţi de mortar şi material tegular. Această unitatea stratigrafică nu a fost epuizată. US7 se află la nord de US6 şi este tăiat de US4. Culoarea solului este brun închis, friabil. Grosimea stratului măsoară 13 cm. În acest nivel au fost găsite obiecte moderne cum sunt, cutii de conserve, o călimară de cerneală, folie de plastic, piese din fier aparţinând maşinilor agricole etc. US8 reprezintă o aglomerare de pietre, rare fragmente de cărămidă şi mortar. Această aglomerare a apărut sub US5. Unitatea stratigrafică în cauză nu a fost epuizată. US9 apare sub US3 şi US5, fiind delimitat la nord de US13, la nord-vest de US12, sud de US14, 13 şi 11, iar la vest de US10 şi 13, în timp ce la est se continuă în jumătatea de Est, necercetată. Această unitate stratigrafică nu a fost epuizată. Caracteristicile observate par să indice un edificiu, dar aceasta este numai o ipoteză de lucru. US10 reprezintă, la fel ca US8, o aglomerare de pietre, fragmente de cărămidă, fragmente ceramice şi fragmente de oase. US10 a apărut sub US5 şi este mărginită la N, S şi V de US13, în timp ce la est de US9. Nici această unitatea stratigrafică nu a fost epuizată. US11 reprezintă un şir de patru pietre orientat nord-sud care se continuă în profilul sudic al jumătăţii de Vest. US11 a fost suprapus de US3, fiind delimitat la nord de US9, la est de US14 şi la vest de US13. US12 este reprezentat de un nivel de pietriş şi mortar mărunt care taie US9 în partea de nord- est. Aceasta se continuă în partea de est a □5, încă necercetată. US13 a apărut sub US3 şi US5. Solul are o culoare gri cenuşiu cu o consistenţă friabilă. US13 este secţionată de US10 şi US9. Această suprafaţă nu a fost încă cercetată. US14 se găseşte în sudul suprafeţei cercetate, reprezentând o zonă cu mortar, fiind mărginită de US11 la vest şi US9 la nord. Această suprafaţă nu a fost încă cercetată. US15 se află în estul US6 şi reprezintă umplutura gropii unui mormânt denumit M02. Solul are culoarea brună, conţinând numeroşi pigmenţi şi mici fragmente de cărămidă, de mortar, dar şi fragmente de ceramică. US15 se continuă în jumătatea de est a suprafeţei. Această unitate stratigrafică nu a fost încă cercetată. US16 se află în estul US6 şi reprezintă umplutura gropii unui mormânt denumit M03. Solul are culoarea brună, conţinând numeroşi pigmenţi şi mici fragmente de cărămidă, de mortar, dar şi fragmente ceramice de dimensiuni mari. US16 se continuă în jumătatea de est a suprafeţei. US16 nu a fost încă cercetat. US17 reprezintă partea de est a bazei US4. Stratul are culoarea roşu-cărămiziu datorită cărămizii pisate din care este compus. US17 nu a fost încă cercetat. US18 reprezintă partea de vest a bazei US4. Stratul are culoarea brun-negricios şi conţine pigmenţi de cărbune. US18 nu a fost încă cercetat. M01 – depus în decubit dorsal, orientat vest-est, antebraţul drept flexat din cot şi adus spre umeri, lipsesc oasele mâinii stângi şi tibia piciorului drept. Grupaj de patru pietre în zona craniului şi partea stângă a scheletului piatră pe cant. Fără inventar. Au mai fost surprinse gropile a două morminte de inhumaţie (M02 şi M03), care vor fi cercetate în campania anului 2019. Aşadar, în urma cercetării de anul acesta putem face următoarele observaţii, US1, US2, US3, US5, US6 şi US7 sunt intervenţii moderne caracterizate prin prezenţa sârmelor, obiecte metalice provenind de la maşinile agricole, obiecte din plastic, textile şi varii resturi menajere. Zona extramuros est, unde ne desfăşurăm activitatea est eputernic antropizată, datorită intervenţiilor realizate în zonă după 1950. Se poate observa cum pământul a fost întins şi tasat în anumite zone. Cele trei morminte ne indică prezenţa unei necropole din perioada medievală, datare realizată pe baza descoperirilor monetare şi ceramice ceea ce indică că aceasta se extinde până la est. Pentru campania din 2019 ne propunem să continuăm cercetarea sistematică prin degajarea jumătăţii estice a □5 până când vom ajungem la contexxtul arheologic identificat în jumătatea de vest a aceluiaşi carou şi totodată a mormintelor (M02 şi M03) identificate, dar care nu au putut fi cercetate din cauza timpului prea scurt al campaniei 2018. Pentru a avea o imagine cât mai coerentă a situaţiei din teren şi a ne ajuta în procesul de gestionare a cercetării arheologice, ne propunem să efectuăm o cercetare de teren utilizând metodele non-invaive Georadar (GPR – ground penetrating radar) şi Tomografia electrică (ERT – earth resistance tomography) sau electrometria. Această investigaţie, nu a putut fi realizată în anul 2018, din motive obiective. Batimetrie – Incintă Nord Aurel-Daniel Stănică, Cristian Trifanov, Marian Mierlă Punct important şi sediul al flotei romane de la Dunărea de Jos, centrul de la Noviodunum a intrat în atenţia specialiştilor la sfârşitul secolului al XIX-lea. Eroziune accentuată a malului Dunării în dreptul Cetăţii Noviodunum, a determinat colectivul şantierului arheologic Dinogeţia să realizeze o primă cercetare arheologică de salvare în 1953, care a marcat practic, debutul săpăturilor în situl arheologic de la Pontonul Vechi. Procesul de surpare a malurilor a fost monitorizat an de an (începând cu anul 2001), constatându-se, că sunt afectate o serie de monumente, în perioadele când apele Dunării depăşesc cotele de atenţie (reper portul Isacccea). Totodată, configuraţia malului este una în permanentă schimbare, prin depunerea de aluviuni sau înlăturare acestora funcţie de cotele fluviului. Determinarea efectelor schimbării cursului Dunării asupra incintei de nord a cetăţii, fapt ce presupune o restrângere a ariei locuite, precum şi obţinerea de date batimetrice, cu scopul de a evidenţia aspectul, direcţia de dispunere a structurilor submerse, suprafaţa afectată şi identificarea instalaţiilor portuare, reprezintă unul din obiectivele stabilite în colectivul de cercetare. Aşa cum precizam mai sus, în perioadele când nivelul Dunării este unul foarte crescut, sunt rupte porţiuni din malul de nord al promonontoriului, dezvelind alte ziduri ce aparţin unor construcţii civile sau de cult. De asemenea, scăderea nivelului apelor Dunării în anii cu veri secetoase au determinat apariţia unor fragmente aparţinând zidului de incintă, la nord de acesta. Este vorba de zidurile fortificaţiei romane târzii. O altă situaţie ne-a fost semnalată de pescarii din zonă, care vorbesc de existenţa unor structuri submerse la cca. 80-100 m nord de incinta de perioadă romano-bizantină. Pentru obţinerea de informaţii privitoare la existenţa unor structuri aparţinând cetăţii de perioadă romană timpurie şi cartografierea reliefului submers s-a folosit un sonar multifascicol. În urma elaborarii modelului digital al zonei de studiu pentru cetatea Noviodunum, se va realiza o harta batimetrică. Procesul de prelucrare a datelor este unul foarte meticulous cu metodologii de tip „trial and error” iar rezultatele sunt de tip „expert judgement” deoarece în multe cazuri este nevoie ca editorul sa interpreteze datele acolo unde lipsesc valori batimetrice sau sunt erori. Necropolă - Livadă Aurel-Daniel Stănică, Florin Ciulavu, Mihaela Bleoancă Colectivul de cercetare al Şantierului Arheologic Cetatea Noviodunum a realizat începând cu anul 2009, cercetări arheologice de teren în teritoriul oraşului Isaccea, pentru a identifica şi carta aşezările şi necropolele atribuite diferitelor perioade istorice. Cercetarea arheologică de teren, a constituit unul din obiectivele prioritare în cadrul proiectului Noviodunum 2000 (2020), fiind identificate un număr mare de situri, care acoperă întreg palierul cropologic de la neolitic la epocă modernă şi contemporană. În raportul pentru campania anului 2017, făceam unele precizări privind complexul pomicol situat la sud, sud-est de cetate şi administrat S.C. Fruvinis S.A. Isaccea, a îngrădit o suprafaţă de aproximativ 500 hectare, făcând imposibil accesul în anumite perimetre. Cu acceptul conducerii societăţii, am reluat cercetarea de teren a parcelelor din plantaţia pomicolă unde se realizează defrişarea. Această activitate, în afară de tăiatul copacilor, constă şi în scoaterea rădăcinilor. Pe drumul de exploatare ce mărgineşte T47, Ps588 la vest şi T47, Ps586 la est, au fost observate urmele unui posibil mormant de incineraţie şi unul de inhumaţie, la actualul nivel de calcare. Drumul prezintă o pantă accentuată pe axa nord-sud, fiind utilizat de utilajele fermei din vecinpătate. Partea stângă a drumului (pe sensul de urcare), este puternic erodată datorită scurgerii apelelor pluviale. Din aceste motive cele două complexe arheologice au fost puternic afectate de-a lungul timpului, fiind „scurse” o parte din oase, în cazul celui de înhumaţie, şi resturile cinerare, în cazul celui de incineraţie. Mormânt de incineraţie La nivelul actual de călcare au fost observate fragmente de oase umane împrăştiate (resturi cinerare), într-o zonă în care au erau vizibile ţigle romane întregi şi fragmentare aşezate în cant. După documentarea şi colectarea materialelor de la suprafaţa solului, a fost practicată o casetă cu dimensiunile de 1 x 1,5 m, cu scopul de a recupera posibilele informaţii arheologice oferite de acest complex. În timpul cercetării nu au fost descoperite materiale osteologice sau obiecte de inventar funerar, ci doar ţiglele romane, care au fost surprinse până la adâncimea de 0,80 m, pe o lăţime de aproximativ 0,60 m, care, foarte probabil, reprezintă una din marginile mormântului, fiind totodată singura latură păstrată. Mormânt de înhumaţie În proximitatea mormântului de incineraţie au fost observate la nivelul actual de cărcare, pe profilul şanţului „săpat” în timp de apele pluviale, oase umane care provin de la femurul unui individ. Zona a fost curăţată cu scopul de a contura groapa mormântului, însă acest lucru nu a fost posibil din cauza solului, care a fost puternic tasat de utilizajele agricole. După delimitarea mormântului, orientat SV-NE, am început cercetarea acestuia. A fost identificat un schelet aşezat în decubit dorsal, cu picioarele întinse şi mâna dreaptă pe lângă corp, nefiind găsite oase din mâna stângă. De asemenea, craniul individului liseşte, fiind probabil distrus de utilajele care utilizează acest drum. Un fragment din cutia craniană (neurocraniu) a fost descoperit lângă genunchiul piciorului stâng, însă nu deţinem date antropologice pentru a putea preciza dacă aparţinea aceluiaşi individ. Lângă acest schelet şi în proximitatea lui nu au fost descoperite obiecte de inventar funerar. Acţiunea de identificare şi cartare a siturilor din hinterlandul Cetăţii Noviodunum, a continuat şi în anul 2018, fiind înregistrate date în două din zonele cercetate. Toate informaţiile culese în ultimii ani, au fost integrate într-un program GIS. Manifestări de popularizare Aurel-Daniel Stănică, Daniela Stănică, voluntari (Asociaţia Pro Noviodunum), Asociaţia Culturală ”Tomis” Constanţa Duminică, 12 august 2018, s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a evenimentului cultural „Picnic la Cetate”. Activitatea a fost organizată de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea, în parteneriat cu Primăria oraşului Isaccea, Asociaţia Pro Noviodunum şi Asociaţia Culturală ”Tomis” Constanţa. „Picnic la Cetatea Noviodunum” reprezintă o abordare alternativă şi neconvenţională de promovare a patrimoniului cultural local dobrogean, contribuind totodată la îmbunătăţirea accesului şi a participării comunităţii locale la cunoaşterea patrimoniului arheologic. Programul evenimentului a cuprins activităţi nonformale şi interactive, demonstraţii de reconstituire istorică realizate de Asociaţia Culturală ”Tomis”, precum şi prezentarea unei ambarcaţiuni romane (liburnă) la Noviodunum, sediul Classis Flavia Moesica, de către o echipă a Universităţii ”Friedrich-Alexander” din Erlangen-Nürnberg, condusă de prof. univ dr. Boris Dreyer, implicată în proiectul “Reconstrucţia şi testarea unei nave romane (descoperită în Oberstimm) din regiunea Dunării, cu ocazia celei de-a 275-a aniversări a Universităţii ”Friedrich-Alexander” din Erlangen-Nürnberg. De asemenea, organizatorii au pregatit un program artistic susţinut de Ansamblul Dunăreanca, Ansamblul Folcloric Egreta şi solişti locali. Activitatea noastră are ca obiectiv să revitalizeze spiritul cultural al oraşului prin programul, decorul şi activităţile sale. Acţiunea este un “call-to-action” către publicul local de folosi spaţiul verde din incinta anticei cetăţi la potenţialul său maxim. Mulţumim celor care au fost prezenţi la această activitate şi au petrecut o duminică liniştită la Cetatea Noviodunum, care a avut ca scop dezvoltarea conexiunii şi întărirea legăturii între colectivul de cercetare al Şantierului arheologic Cetatea Noviodunum, comunitate şi autorităţile locale. Peste 800 de persoane din Isaccea, Tulcea, Constanţa, Galaţi, Bucureşti, Iaşi au fost oaspeţii noştri.