Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 159696.05 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
or. Isaccea
Localitate:
Isaccea
Punct:
Cetate
Toponim:
Noviodunum
Localizare:
| 159696.05 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Popescu | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Bilavschi | George Aurelian | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Baumann | Victor-Heinrich | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Dinu | Niculina | participant | Muzeul Brăilei |
| Radu | Laurenţiu | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Bejenaru | Luminiţa | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Donici | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Hamzu | Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Sireţeanu | Andra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Cercetările arheologice s-au desfăşurat, în general, în sectorul de SE al cetăţii în extramuros - Turnul Mare, Turnul A şi în zona Turnului de Colţ.
Campania de săpături arheologice din anul 2006 a început la Noviodunum pe 17 iulie, prin acţiuni de pregătire a punctelor de lucru, şi s-a încheiat în linii generale pe 13 septembrie. În perioada 24 octombrie-3 noiembrie s-au desfăşurat acţiuni de protejare a zidurilor şi a zonelor sensibile la posibile degradări, aflate în curs de cercetare.
Turnul Mare (TM)
V. H. Baumann, Aurel Stănică, Niculina Dinu, studenţii Ingrid Acatrinei Mihaela Donici, Adrian Hamzu
Plecându-se de la nevoia imperioasă de a rezolva problema fazei de pământ a castrului roman, au fost amenajate, de o parte şi de cealaltă a Turnului Mare, respectiv la E de secţiunea CT7 şi la V de secţiunea CT8, două platforme de 4 m l, situate la 1 m sub nivelul actual al solului, în care au fost amplasate două secţiuni perpendiculare pe zidul de incintă romano-bizantin. Aceste secţiuni - CT10 la E de CT7 şi CT8 extindere V, urmau să fie adâncite până la stratul steril, respectiv până la -5,50 m, adâncime raportată la cota maximă, păstrată de înălţimea zidurilor laterale ale Turnului Mare. Cele două secţiuni au fost orientate N-S, ceea ce a impus şi o corecţie a secţiunilor învecinate, renunţându-se, de altfel, la martorul de pământ intermediar.
TM -CT10
V. H. Baumann, studenţii Ingrid Acatrinei, Mihaela Donici, Adrian Hamzu
Adâncirea secţiunii s-a făcut în conformitate cu situaţiile relevate de profilul de E al secţiunii anterioare (CT7), urmărindu-se eliminarea treptată a straturilor de depuneri succesive. CT10 are 3 m l şi a fost săpată pe o pantă de 35°, pe o L= 10 m. Secţiunea a fost adâncită la N până la -3,80 m în dreptul incintei în c. 5, respectiv -4,60 m la S în c. 3. În zona secţiunii CT 10 zidul de incintă romano-bizantin a fost distrus în evul mediu, fiind suprapus de un nivel de locuire din sec. XIII-XIV, apoi distrus în epoca modernă de gropi de demantelare. În faţa zidului de incintă, în c. 5, la -3,60 m s-a profilat o groapă de refacere, probabil a incintei, situată sub un strat de moloz datorat demantelării zidului, prin eliminarea a patru rânduri de cărămizi pătrate. Groapa se afla în relaţie directă cu acţiunea de refacere a paramentului sudic al zidului de incintă cu blochete prinse cu mortar de var alb, fenomen pe care, în corelaţie cu datele cunoscute din campaniile anterioare în CT8, îl presupunem că ar fi avut loc la sfârşitul sec. al XIII-lea. Secţiunea a fost adâncită în faţa zidului de incintă până la nivelul plintei acestuia, înlăturându-se, între -2,35 m şi -2,60 m, un strat de nivelare din care a fost recoltat un bogat material ceramic aparţinând sec. XIII-XIV. În c. 3, la -4,45 m ad, s-au profilat în grundriss urmele unui nivel de locuire cu material ceramic din sec. XI-XII. În campania din 2006, cercetarea s-a oprit pe acest nivel.
TM - CT8 extindere V
V. H. Baumann, Niculina Dinu, Aurel Stănică
Extinderea spre V a secţiunii CT8 a urmărit, atât evidenţierea sistemului constructiv al fortificaţiei romane, în faza de pământ a castrului, cât şi înlăturarea pericolului de prăbuşire a peretelui vestic al secţiunii înalt de aproape 6 m.
Iniţial, s-a procedat la degajarea resturilor păstrate în secţiunea CT8 din faza de pământ a castrului, prin înlăturarea straturilor de nivelare. S-a constat astfel că, atât berma cât şi fosa au fost puternic afectate din antichitatea romană-târzie. Fosa avea, la ad. la care a fost surprinsă, o deschidere de 5,14 m şi forma unui W cu sâmburele median ascuţit şi ad.= 1,80 m faţă de nivelul actual al bermei, situată la N.
Şanţul nordic al fosei avea la bază o umplutură de aprox. 0,50 m din care au fost recuperate fragmente ceramice din sec. II p.Chr. şi o monedă romană foarte prost conservată.
Şanţul mic, dinspre S, era acoperit de straturile de nivelare care au obturat întreaga fosă în cursul sec. III p.Chr, fenomen relevat de materialul ceramic recuperat.
În spaţiul vertical al secţiunii CT8, straturile de nivelare din epoca romană sunt perforate de un nivel de locuire din epoca medie bizantină, foarte probabil din sec. al XI-lea, fapt constatat încă din cercetările din anul 2005.
Extinderea de 6,43 x 2,95 m s-a făcut pe întreaga lungime a secţiunii, cu 3 m spre V. Noua secţiune a fost adâncită cu 4,30 m faţă de cota maximă a terenului la V, respectiv cu 3,80 m faţă de cota maximă a zidului vestic al Turnului Mare.
Extinderea s-a făcut pe direcţia S-N, creându-se, iniţial, o platformă trapezoidală de aprox. 20 m2. Nivelul de la care s-a pornit se află la -1,78 m faţă de nivelul actual solului.
S-a degajat stratul de pământ depus din săpăturile anterioare. După înlăturarea acestuia, secţiunea a fost adâncită în straturile de pământ care alternează cu cele de dărâmătură. În panta de scurgere de la N spre S au fost surprinse trei straturi de moloz, reprezentând tot atâtea faze de demantelare a zidului de incintă, în epoca modernă (primul, de sus în jos) şi în epoca otomană când piatra a fost extrasă din zidurile cetăţii pentru a fi întrebuinţată la alte construcţii. Stratul de dărâmătură conţine cărămidă, pietre, fragmente de ceramică smălţuită şi ceramică de uz comun care prezintă urme de arsură, la -2,40 m, inegal distribuite pe întreaga suprafaţă, ce continuă până la -3,00 m şi care ne indică o posibilă amenajare.
În c. 4, la -3,10 m a fost găsită o mandibulă umană, iar în profilul nordic, la -3,20 m a fost descoperit un fragment dintr-o calotă craniană şi câteva oase umane, care aparţineau, probabil, unui schelet de copil.
În ultimii ani, cercetările efectuate în zona Turnului de Colţ, pe traseul secţiunii S4 (în perimetrul răsăritean al bazei de cercetări arheologice) şi în sectorul în care efectuează cercetări echipa britanică, au documentat în cetate un orizont de înmormântări de copii şi adolescenţi. Posibil, ca aceste morminte să aparţină perioadei cuprinsă între sec. XIV-XV.
Diferenţele mari de nivel între c. 1 şi c. 6, dar şi prăbuşirea martorului în primele carouri, ne-au determinat să deschidem o casetă spre V. Astfel, la S, în c. 3, a fost deschisă o casetă spre V, orientată E-V cu latura de 3,60 x 3,60 m (13 m2).
În c. 4-6 a apărut un strat de pământ galben compact, care continuă spre capătul sudic al secţiunii şi care aparţine unei amenajări despre care nu putem face precizări în acest moment.
Întreaga suprafaţă este bulversată de gropi care perforează straturi şi niveluri de locuire medievală şi bizantină medie. Aceste locuiri au suprapus şi deseori au distrus straturile romane şi romano-bizantine. În colţul de NE a casetei vestice a fost cercetată o groapă medievală -Gr. 1-, mărginită la E de substrucţia din faza timpurie a Turnului Mare. Groapa, are d.= 2,06 x 1,77 m, este adâncă de -1,90 m şi aparţine unui nivel de locuire datat în sec. XIII-XIV.
Din aceasta groapă, au fost recoltate: oase de animale, oase şi solzi de peşte, zgură de fier, zgură de sticlă, fragmente de lemn carbonizat, fragmente ceramice smălţuite şi nesmălţuite din sec. XIII-XIV. În profilul de NV au apărut câteva blocuri de piatră, care provin cu siguranţă din demantelările Turnului Mare sau zidului de incintă.
În partea de V a casetei apar alte două complexe:
- Gr. 2 (1,40 x 0,60 m, -0,63) - pământ cenuşiu-prăfos, cu oase de peşte, câteva fragmente ceramice nesmălţuite, sticlă, fragmente de brăţări; se termină la -6,20 m; ¼ monedă tăiată.
- Gr. 3 (0,40 x 0,60 m, -0,63), puţine materiale ceramice, sticlă, fragmente brăţări.
Turnul A (TA)
V. H. Baumann
Încă din campania anului 2005 s-a constatat că spaţiul interior al turnului din prima faza constructivă a fost utilizat în cursul sec. XIII-XIV ca spaţiu de locuit, prin amenajarea unei locuinţe rectangulare. Pe latura de E locuinţa dispunea de o groapă oblongă de 0,40/0,30-0,60 m şi adâncă de 0,36 m, iar marginile erau înconjurate la V, SV şi NV de o bordură lată de loess şi înaltă de aprox. 0,30 m.
În anul 2006 au fost continuate cercetările din interiorul turnului mic. Cu această ocazie s-a putut observa că locuinţa a perforat loess-ul până la ad. de -4,48 m (faţă de cota maximă a zidului de incintă a TA), ceea ce a provocat distrugerea totală a nivelului de călcare din interiorul turnului, în epoca romană bizantină. Locuinţa medievală a fost utilizată în perioada cuprinsă între sec. XIII-XIV, prezentând trei niveluri de locuire, respectiv resturi de podele de lut şi urme de refacere, la -3,86 - 4, 36 m, ultimele două; primul nivel situându-se sub cele două asize păstrate din elevaţia zidului de faţadă.
Turnul de Colt (TC)
V. H. Baumann, Laurenţiu Radu, Aurel Stănică şi studenta Andra Siriţeanu
Ca şi celelalte trei secţiuni din zona Turnului de colţ şi TC4, plasată în partea de V a secţiunii TC1, are 32 m L, 2,50 m l, cu caroul de 4 x 2 m. C. 1-5 cuprind zona turnului, iar c. 6-8 se găsesc în interiorul cetăţii, la N de zidul de incintă romano-bizantin. În această suprafaţă, nivelurile medievale şi bizantine s-au păstrat relativ bine, pe anumite porţiuni. În acest an, în c. 7 din TC4 s-a dat peste un nivel de locuire din sec. XIII-XIV, de pe care s-au recoltat două farfurii smălţuite (din care una aproape întreagă). Nivelul se află sub vegetalul actual, la adâncimi cuprinse între -0,25 -0,35 m, şi a fost perforat de un mormânt de copil orientat V-E, aparţinând unui front de înhumări care cuprinde numai înmormântări de copii, nivel plasat chiar la limita platoului cetăţii. Identificarea unui nivel de locuire medievală, nivel plasat pe zidurile turnului romano-bizantin, în c. 3 şi c. 4, a impus, în paralel cu adâncirea secţiunii TC4, şi eliminarea martorului de pământ dintre această secţiune şi secţiunea TC1. A fost astfel degajată pe o suprafaţă apreciabilă intrarea în interiorul turnului romano-bizantin, intrare care se făcea pe o scară din nouă trepte, zidită în grosimea zidului de incintă şi care cobora pe nivelul unui zid mai vechi încorporat turnului. Acest nivel a fost acoperit, cel puţin la baza scării de un strat de cocciopesto. În ultima perioadă de folosire a turnului romano-bizantin, interiorul său a fost nivelat cu un strat de aprox. 0,30 m gr. de pământ galben purtat, care conţine fragmente ceramice de amfore cu striuri de tip LR2, un opaiţ şi două monede din sec. IV - începutul sec. V. Presupunem că în epoca bizantină medie, în interiorul turnului a funcţionat o locuinţă bordei, probabil până în sec. al XII-lea. Aceasta a fost nivelată ulterior de cei care au construit o locuinţă de suprafaţă cu ziduri superficiale şi care, în sec. XIII-XIV, au folosit ca nivel de locuire nivelul păstrat al zidului anterior, utilizat drept pilon central al turnului (zid denumit de noi, convenţional, “zidul severian” pe baza unei monede descoperite în campania anului 2002). Acest zid, ridicat pe o substrucţie din epoca romanităţii timpurii, a fost şi el încorporat turnului romano-bizantin. În momentul construirii turnului de colţ, substrucţia “zidului severian” a fost nivelată cu un strat masiv de pământ galben adus din aşezarea civilă. Acest strat egalizator apare delimitat de arcuirea zidului de faţadă al turnului, zid demantelat în prezent până la nivelul solului actual în c.1. În acest strat s-au găsit fragmente ceramice din sec. II şi III p.Chr.
În final, cercetările arheologice din anul 2006 au evidenţiat în această zonă un turn de colţ în formă de potcoavă, cu laturile de E şi de V evazate şi cu frontul rotunjit, care îşi găseşte analogii în cadrul altor cetăţi din Dobrogea, cum ar fi la Capidava (turnul 2 şi 6)1, Dinogeţia (turnurile 1, 4 şi 10)2, Tropaeum Traiani (turnul 9)3, Ibida4 şi Troesmis- Cetatea de Est5 cu o structură interioară aparte, datorită refolosirii unor elemente arhitectonice anterioare.
Urmează ca în cercetările din 2007, să lămurim unele aspecte legate de acest turn în formă de potcoavă, dar şi cronologia şi etapele constructive ale zidurilor din această zonă.
Materialele arheologice descoperite sunt diverse şi acoperă din punct de vedere cronologic mai multe perioade, începând cu epoca romană timpurie şi terminând cu cea medievală. Se remarcă un fragment de opaiţ de epocă romană cu o reprezentare de Sylen (sec. al II-lea p.Chr.), numeroase fragmente de amfore dintre care se disting câteva cu dipinti (se evidenţiază un fragment cu inscripţia în limba greacă care îl aminteşte pe Eufronius), alte fragmente ceramice de terra sigillata de epoca romană, două fragmente de vas din sticlă cu decor faţetat de sec. IV p.Chr şi un număr relativ mare de fragmente de sticlă. Straturile medievale au furnizat un număr relativ mare de fragmente de brăţări din sticlă de diverse forme şi culori, un ac din os, un fragment de brăţară din bronz, o cute de gresie verzuie, ceramică smălţuită, remarcăm în principal două farfurii fragmentare din sec. XIII-XIV şi un număr mare de fragmente de dimensiuni mai mici, o cruce reliquar din bronz, fragmentară, datată în sec. XI-XII. Au mai fost descoperite fusaiole, un cârlig de pescuit, 10 monede tăiate (sec. XIII), la care am mai adăuga fragmente de pipe şi gloanţe de plumb din sec. XVIII-XIX etc.
Cercetări de teren
Aurel Stănică, Laurenţiu Radu, Niculina Dinu, studenţii Andra Siriţeanu, Ingrid Acatrinei Mihaela Donici, Adrian Hamzu
Colectivul de cercetare a efectuat mai multe cercetări de suprafaţă în hinterland pentru o localizare a nucleelor de locuire, a necropolelor etc. Cu această ocazie a fost localizată la aprox. 1 km SE de cetate, în punctul Groapa Cailor, o fortificaţie de perioadă otomană, cu val şi şanţ, care făcea parte dintr-un sistem de mai multe fortificaţii de acest tip. O fortificaţie asemănătoare, dar de dimensiuni cu mult mai mari, o întâlnim chiar în interiorul cetăţii Noviodunum. De asemenea, am continuat cercetarea şi în zona necropolei romane, unde au fost găsite monede, fragmente ceramice, un unguentariu din sticlă şi chiar fragmente de ceramica otomană.