Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 159696.05 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
or. Isaccea
Localitate:
Isaccea
Punct:
Cetate
Sector:
Faleză
Toponim:
Noviodunum
Localizare:
| 159696.05 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Popescu | Adrian | participant | Fitzwilliam Museum, University of Cambridge, UK |
| Baumann | Victor-Heinrich | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Jugănaru | Gabriel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Bejenaru | Luminiţa | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Olariu | Cristian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Lockyear | Kris | participant | University College London, UK |
| Sly | Timothy | participant | University of Southampton, UK |
Raport:
La începutul lunii septembrie, nivelul scăzut al Dunării (cel mai scăzut din ultimii 30 de ani) ne-a permis să observăm un aliniament de pari în zona turnului 3 (conform planului publicat în Peuce 9, 1984 de I. Barnea şi Al. Barnea). Parii de lemn nu au fost surprinşi de săpăturile arheologice cu caracter de salvare de pe faleza Dunării, efectuate în anii 1955, 1956, 1970, 1971.
Am executat cercetări de salvare în zona turnului 3. A fost curăţată zona de depunerile de nisip şi s-a constatat că este vorba de un semicerc din pari (piloţi) de lemn de esenţă tare, care au fost bătuţi în solul nisipos. Aceşti piloţi de lemn erau dispuşi pe 2, 3 şi 4 rânduri şi erau mărginiţi sau încadrau la vest şi la est blocuri paralelipipedice din piatră şi pietre de dimensiuni mici.
La turnul 2 a fost observată aceeaşi structură din piloţi de lemn dispuşi pe 2, 3 sau 4 rânduri şi încadraţi de câte două blocuri de piatră, la E şi la V.
În urma sondajului efectuat în zona turnului 3, s-a putut constata că parii erau ascuţiţi la un capăt, aveau lungimea între 0,60 –0,90 m şi diametrul între 0,08 – 0,18 m.
Piloţii de lemn, au fost bătuţi în solul nisipos, partea superioară (capetele) a fost acoperită cu piatră şi mortar (cu mici bucăţele de cărămidă). Constructorii turnului au folosit piloţii de lemn şi platforma de mortar, ca soluţie tehnică pentru a stabiliza terenul în vederea ridicării construcţiei de piatră. Din platformă se mai păstrează o mică porţiune, ce se leagă de zidul de incintă. Şi, în interiorul semicercului, au apărut pari din lemn, fie grupaţi, fie câte unul, lucru care ne face să presupunem că la momentul construcţiei, pe întreaga suprafaţă a viitorului turn au fost bătuţi piloţi în solul nisipos, în vederea consolidării terenului.
În timp, datorită alternanţei nivelului Dunării şi a perioadelor de îngheţ – dezgheţ, pietrele şi materialul tegular purtat de ape au măcinat platforma de mortar şi au distrus piloţii din lemn.
În faţa presupusului turn de colţ (nr. 1), la aproximativ 2,5 m în faţa acestuia, se putea observa o porţiune dintr-un zid prăbuşit (?), din cărămizi (0,30 m) aşezate pe cant şi piatră, legat cu mortar de var, nisip, prundiş şi mici bucăţele de cărămidă. Zidul avea 2 m lăţime, 5 m lungime, continuând în apele Dunării încă 10 m, la capătul de SE.
La curăţarea turnului 3, au fost descoperite câteva obiecte fragmentare de metal, sticlă şi un număr mare de monede romano-bizantine.
În urma cercetărilor din 2003, putem confirma ipoteza colectivului condus de I. Barnea, cu privire la perioada construirii turnurilor 2 şi 3 ale cetăţii în epoca romano-bizantină.
Din păcate, creşterea rapidă a apelor Dunării a dus la întreruperea cecetărilor, fiindu-ne imposibil să înregistrăm şi să terminăm cercetarea în zona turnurilor 2 şi 1.
Rezumat:
În Sectorul Faleză s-au executat cercetări de salvare în zona turnului 3. În urma cercetărilor din 2003, putem confirma ipoteza colectivului condus de I. Barnea, cu privire la perioada construirii turnurilor 2 şi 3 ale cetăţii în epoca romano-bizantină.