Isaccea | Comuna: Oraș Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Isaccea, jud.Tulcea [Noviodunum] Punct: Cetate - Așezare Civilă Sud
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană; Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Necropolă; Aşezare civilă;
Cod RAN:
| 159696.05 |
Județ:
TULCEA
Unitate administrativă:
ORAŞ ISACCEA
Localitate:
ISACCEA
Punct:
Cetate
Sector:
Așezare Civilă Sud
Localizare:
| 159696.05 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mocanu | Marian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Boţan | Sever-Petru | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
Raport:
Așezare Civilă Sud Cercetările arheologice din Așezarea civilă de la Noviodunum au început în anul 1990, fiind efectuate de Gh. Mănucu-Adameșteanu și F. Topoleanu. Cu această ocazie au fost trasate opt secțiuni stratigrafice amplasate între valurile I și II. Începând cu anul 1995, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a înscris în programul său reluarea săpăturilor arheologice sistematice la Noviodunum, astfel că în perioada 1995-1997, V.H. Baumann a secționat așezarea civilă practicând două secțiuni magistrale, perpendiculare, săpături în urma cărora a identificat o serie de complexe arheologice medio-bizantine, dar și locuințe romane cu material arheologic roman timpuriu[1]. O cercetare mai amplă a fost realizată în anii 2002, 2004 și 2005 în punctul „Cariera de Lut” (Lutărie 1). În anul 2003 sunt continuate săpăturile prin realizarea unei cercetări arheologice preventive, care completează datele cunoscute din campaniile anterioare[2]. Tot în așezarea extra-muros, la nord de secțiunile efectuate în anul 1990, o echipă, constituită pe baza unui consorțiu format de trei universități britanice, care derulau programul Noviodunum Archaeological Project (NAP), au deschis un sector de cercetare numit „Area 2”. Cercetările de aici au avut loc în campaniile dintre anii 2006-2008[3]. În campania anului 2011 F. Topoleanu a reluat săpăturile în așezarea civilă prin cercetarea unui cuptor de mari dimensiuni, datat larg în intervalul secolelor IV - VI[4]. În campania 2021, pe șantierul Noviodunum – Isaccea a fost deschis un nou sector de cercetare, denumit convențional Așezare civilă Sud. Acesta este localizat la aproximativ 250 m. Sud față de Turnul Mare al fortificației romane și imediat la sud față de valul exterior de apărare. Scopul demersului nostru este de a cerceta o suprafață de cel puțin 100 mp în vederea documentării și înregistrării tuturor complexelor arheologice, cu mijloace și metode moderne. Astfel, la baza inventarierii complexelor și obiectelor arheologice va sta modelul de înregistrare bazat pe unități stratigrafice. Pe lângă cele menționate anterior, scopul general al săpăturii este de a verifica limitele geografice și cronologice ale locuirii romane la sud de valurile de apărare și dacă este posibil, stabilirea unei relații cronologice între acestea. Pentru început, în anul 2021 a fost cercetată o suprafață rectangulară de 6 x 3 m, orientată pe axul N - S. Aceasta a fost împărțită în două carouri de 3 x 3 m, iar săpătura s-a oprit la cota de -1,16 m. Din punct de vedere stratigrafic au fost identificate următoarele unități: · US 1001 – acesta reprezintă actualul nivel vegetal și are o grosime de aproximativ 0,20 m, fiind constituit din pământ cenușiu cu aspect granulos. Pe lângă resturile vegetale contemporane prezente în acest strat, au mai fost identificate fragmente ceramice (atât romane cât și medio-bizantine), fragmente de țigle romane și au fost recuperate monede din bronz (atât monede romane specifice secolului al IV-lea cât și monede tăiate – stamena devalorizate. · US 1002 – strat de umplutură constituit din pământ cenușiu, poros, cu o grosime de aproximativ 0,40 m. Din acest strat au fost recuperate puține fragmente ceramice ce aparțin epocilor medievală și romană, dar și două monede din bronz datate în secolul XI, la care se adaugă monede romane specifice mijlocului secolului al IV-lea. Acestui strat, cât și următorului îi sunt asociate mormintele de inhumație. · US 1005 – nivel arheologic format dintr-un strat de pământ de culoare galbenă, pigmentat cu pământ negru, cu o grosime de aproximativ 0,30 m. Din acest nivel au fost recuperate fragmente ceramice (aproape în totalitate romane) și fragmente de mici dimensiuni de materiale de construcție romane (țigle și cărămidă, dar și pietre fasonate de dimensiuni medii). Pe acest nivel au fost descoperite două brățări din bronz, care, pe baza analogiilor, au fost datate în secolul al IV-lea. Acest nivel a fost deranjat de înmormântările medievale, dar și de intervenții moderne, la extremitatea sudică a suprafeței, în profil, fiind vizibilă o groapă ce taie nivelul și pornește din stratul 1001. · US 1009 – nivel arheologic identificat imediat sub startul 1005, la cota de 0,90 m. Săpătura arheologică a fost oprită momentan pe acest nivel. Este constituit din pământ negru-cenușiu, pigmentat cu pământ galben murdar. De pe acest nivel am recuperat fragmente ceramice exclusiv romane (puținele fragmente tipice pot fi datate în secolul al III-lea și în primele decenii ale secolului următor). De asemenea, sub M 4, dar pe stratul 1009 a fost descoperită o monedă de bronz care ar putea aparține intervalului cronologic amintit anterior (moneda respectivă este supusă tratamentelor specifice în laboratorul de restaurare al ICEM Tulcea). · US 1011 – reprezintă un nivel de dărâmătură identificat la limita de V a suprafeței cercetate, în caroul 2. Structura este formată din blochete de calcar de dimensiuni medii și fragmente de țiglă și cărămidă. În stadiul actual al cercetării suntem tentați să asociem această structură cu US 1005, ceea ce ar data-o la jumătatea secolului al IV-lea, dar pentru lămurirea definitivă a situație va fi extinsă cercetarea arheologică către vest. În afara unităților stratigrafice descrise în rândurile de mai sus, în campania 2021 au fost cercetate șapte morminte de inhumație. Acestea se asociază cu US 1002 și 1005, fiind datate pe baza materialului arheologic și pe baza monedelor prezente în US 1002 la jumătatea secolului al XI-lea. Posibil, ca mormintele să fie datate mai lard, între a doua jumătate a secolului al XI-lea, mai exact spre finalul acestuia și în secolul următor. · M 1 - Schelet de copil (S1, C2), poziție decubit dorsal, orientare V-E. Datorită cotei la care apare (-0,50 m.) defunctul a fost deranjat. De asemenea se observă că acesta a fost depus cu o oarecare neglijență, deoarece piciorul stâng este peste cel drept. Nu s-a putut contura groapa mormântului și nu există elemente de inventar funerar. În umplutură au fost descoperite fragmente de țigle romane, ceea ce demonstrează că înmormântarea a deranjat un nivel roman. · M 2 - Schelet de copil (S1, C1), poziție decubit dorsal, orientare V-E. Defunctul apare la cota de -0,45 m, nu s-a putut contura groapa complexului nici în acest caz. Scheletul este într-o stare de conservare satisfăcătoare, iar în zona cutiei toracice a fost descoperit un nasture globular din bronz. Un al doilea nasture de același fel descoperit în US 1002 în zona mormântului se asociază cu acest complex. · M 3 - Schelet de adult (S1, C1), poziție decubit dorsal, brațele așezate pe piept, orientare V-E. Starea de conservare a scheletului este precară (mai puțin craniul și oasele mari). Complexul a fost identificat la cota -0,50 m. · M 4 - Schelet de copil depus odată și în aceeași groapă cu M 3. Față de scheletul adult, copilul se află în partea stângă, depus peste acesta. Scheletul de copil este într-o stare precară, păstrându-se craniul și o parte din oasele mari. În jurul gâtului avea un colier format din cinci mărgele de sticlă, sferice, de dimensiuni mari și de culoare albastră. Ambele schelete au fost depuse într-o groapă cu marginile rotunjite și ușor asimetrică în zona în care a fost depus copilul. Adâncimea gropii este de 0,68 m. Partea inferioară a acesteia a fost săpată în nivelul roman (US 1005), iar pentru a marca limitele gropii mormântului au fost folosite fragmente de țigle romane. De asemenea în umplutura gropii sunt prezente fragmente ceramice romane. · M 5 - Schelet de adult (S1, C1), poziție decubit dorsal, orientat V-E. Starea de conservare a scheletului este bună, cu excepția craniului. Nu a putut fi conturată groapa mormântului și nu sunt prezente elemente de inventar funerar. · M 6 - Schelet de adult (S1, C2), poziție decubit dorsal, orientat V-E. Starea de conservare a scheletului este mediocră. La picioarele defunctului sunt prezente două pietre din calcar așezate pe cant (posibilă marcare a limitei complexului funerar), cu toate acestea nu a putut fi conturată groapa mormântului. Nu sunt prezente elemente de inventar funerar. M 6 afectează nivelul roman (US 1005). · M 7 - Schelet de adult (S1, C1), poziție decubit dorsal, orientare V-E. Starea de conservare a scheletului este extrem de precară (în special oasele bazinului și cutia toracică). Nu s-a putut contura groapa și nu există inventar funerar. La fel ca și M 6 și acest mormânt afectează nivelul roman (US 1005). În încheierea prezentului raport vom formula unele concluzii preliminare, după cum urmează: La finalul secolului al XI-lea perimetrul cercetat este folosit ca necropolă. Aceasta se întinde către Sud, inclusiv în perimetrul actualei livezi, afectând necropola romană timpurie (atât morminte plane cât și morminte tumulare)[5]. Cel mai recent nivel de locuire atribuit epocii romane (US 1005) se poate data în a doua jumătate a secolului al IV-lea și suprapune o locuire romană mai timpurie, fapt atestat și de cercetările anterioare ale lui V.H. Baumann. Deși reprezintă doar o ipoteză de lucru, momentan, putem afirma că stratul 1005 reprezintă un terminus post quem pentru momentul construirii sistemului de valuri cu șanțuri de apărare de la Noviodunum. În campania următoare ne propunem (în funcție de finanțarea avută la dispoziție) să extindem suprafața cercetată către vest, tot cu 18 mp (6x3m), cu scopul de a cerceta mormintele medievale prezente în mod cert în acest perimetru și de a documenta modul în care se dezvoltă locuirea romană din secolul al IV-lea. Până la decopertarea întregii suprafețe propuse (10 x 10 m) săpătura se va opri pe stratul 1009, ulterior, în funcție de cele descoperite se va lua în calcul și posibilitatea investigării unor eventuale niveluri romane mai timpurii.
Bibliografie:
1. Baumann, V.H. (2010), Noviodunum. Șantier arheologic 1995 – 2009, Biblioteca Istro-Pontică, Seria Patrimonium, 5, Tulcea
2. Damian, O., Vasile, M., Samson, A. (2017), O necropolă medio-bizantină cercetată la Nufăru, jud. Tulcea, punctul Trecere bac. Consideraţii arheologice preliminare, Materiale şi Cercetări Arheologice (Serie Nouã), 13, p. 89-125.
3. Jervis, B., Lockyear, K., Popescu, A., Sly, T. (2011), The medieval ceramic sequence from Noviodunum, Peuce S.N. 9, p. 327-340.
4. Topoleanu, F. (2012), Așezarea civilă, CCAR Campania 2011, Târgu Mureș, p. 70.
5. Stănică, A.D., Honcu, Ș., Streinu, M. (2017), Turnul de Colț – Intramuros, CCAR Campania 2017, Cluj-Napoca, 2018, p. 50.
6. Stănică, A.D., Vasile, G. (2018), Date arheologice şi antropologice despre o necropolă medio bizantină de la Isaccea-Noviodunum (jud. Tulcea), sectorul Terenul Poliţiei de Frontieră, SCIVA, 69, 1-4, p. 49-119.
7. Vasiliu, I. (1984), Cimitirul feudal-timpuriu de la Isaccea, Peuce, 9, 107-141, 519-540.
2. Damian, O., Vasile, M., Samson, A. (2017), O necropolă medio-bizantină cercetată la Nufăru, jud. Tulcea, punctul Trecere bac. Consideraţii arheologice preliminare, Materiale şi Cercetări Arheologice (Serie Nouã), 13, p. 89-125.
3. Jervis, B., Lockyear, K., Popescu, A., Sly, T. (2011), The medieval ceramic sequence from Noviodunum, Peuce S.N. 9, p. 327-340.
4. Topoleanu, F. (2012), Așezarea civilă, CCAR Campania 2011, Târgu Mureș, p. 70.
5. Stănică, A.D., Honcu, Ș., Streinu, M. (2017), Turnul de Colț – Intramuros, CCAR Campania 2017, Cluj-Napoca, 2018, p. 50.
6. Stănică, A.D., Vasile, G. (2018), Date arheologice şi antropologice despre o necropolă medio bizantină de la Isaccea-Noviodunum (jud. Tulcea), sectorul Terenul Poliţiei de Frontieră, SCIVA, 69, 1-4, p. 49-119.
7. Vasiliu, I. (1984), Cimitirul feudal-timpuriu de la Isaccea, Peuce, 9, 107-141, 519-540.
Note:
1.
Baumann 2010, 17-24.
2.
Stănică, Vasile 2018, p. 53
3.
Jervis et alii 2011, p. 328.
4.
Topoleanu 2012, 70.