Isaccea | Comuna: Oraș Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Isaccea, jud.Tulcea [Noviodunum] Punct: Cetate Turn de colț - intramuros
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bizantină; Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Necropolă;
Cod RAN:
| 159696.05 |
Județ:
TULCEA
Unitate administrativă:
ORAŞ ISACCEA
Localitate:
ISACCEA
Punct:
Cetate
Sector:
Turnul de Colț – Intramuros
Localizare:
| 159696.05 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stănică | Aurel | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Honcu | Ştefan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Munteanu | Lucian | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Baltag | Andrei | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Stănescu | Mădălina | participant | Muzeul Vrancei, Focşani |
Raport:
Cercetarea din anul 2021 s-a desfășurat în două puncte din zona Turnului de Colț Intramuros. Primul punct este reprezentat de suprafața denumită Turnul de Colț - Intramuros (TCI), unde au continuat săpăturile. Cel de-al doilea punct a fost deschis în partea de vest a suprafeței creată prin uniformizarea perimetrului cunoscut anterior - TC1-TC4 -, care în fapt reprezintă și o prelungire spre nord a fostei a secțiunii TC5. Această extindere a fost denumită convențional Ext 001, înspre Curtina A cu scopul de a investiga necropola medio-bizantină, ca urmare a identificării în campania anterioara, în profilul de vest, a două morminte de inhumație, dar și de a uni cele două puncte de lucru. Într-o primă etapă, s-a realizat înlăturarea pământului adus pentru conservarea primară a edificiilor, din sectorul Turnul de Colț - Intramuros, cercetate în campaniile anterioare. După finalizarea acestor operațiuni s-a hotărât să se realizeze o extindere în partea de vest a suprafeței de lucru, ca urmare a identificării în campania anterioara, în profilul de vest, a două morminte de inhumație. Astfel, a fost deschisă suprafața de lucru (Ext. 001) cu laturile de 10 x 3 m., orientată N-S menită să surprindă mormintele din necropola medio-bizantină din acest punct, dar și a nivelurilor datate în aceeași perioadă. Înregistrarea contextelor și structurilor descoperite a fost realizată prin intermediul fișelor MoLAS. Toate cotele au fost înregistrate cu un GPS georeferențiat Trimble R8s. Rezultate Ext 001 Deschiderea extinderii Ext 001 a avut ca obiectiv cercetarea nivelului arheologic atribuit necropolei medio-bizantine, dar și a celorlalte niveluri de locuire anterioare acesteia. Ext 001 a fost orientată N-S și are dimensiunile de 10 m x 3 m. Așa cum precizam mai sus, acest perimetru, reprezentă o extindere spre Nord a secțiunii TC5. Adâncimea maximă atinsă a fost de -0,60 m în partea de Sud a acesteia și de 0,30 m în zona de Nord. Extinderea Ext 001 a fost divizată în carouri de 3 x 3 m, numerotate 5-7 și un carou de 1 x 3 m numerotat cu cifra 8. Primul strat cercetat, US 0001, constă într-un pământ vegetal, identificat pe toată suprafața extinderii Ext 001, cu grosimea cuprinsă între -0,10 m / -0,20 m. Acest strat este compact, de coloare cenușie închis (7.5YR/5.1 brownish gray) amestecat cu resturi de ceramică medio-bizantină, romană-târzie, pietre, fragmente de cărămidă și tegulae. Stratul a fost puternic afectat de intervențiile recente în sol. US 0001 suprapune pe US 0002 și US 0003. Cel de-al doilea strat US 0002 a fost identificat pe aproximativ întreaga suprafață a Ext 001, are grosimea de -0,30 m în partea de Sud și -0,20 în zona de Nord. Acesta a fost deranjat/tăiat de US 0003, în partea de Sud. US 0002 are culoarea cenușie cu nuanțe de galben (2.5YR/5.1 yellowish gray), amestecat cu ceramică medio-bizantină (secolul al XIII-lea), romane târzii și romane, fragmente de blocuri din calcar mici și medii, nefasonate, fragmente de oase de origine animală și umană. Tot din acest strat, US 0002, au fost recuperate o serie de monede de epocă romană târzie (din secolul al IV-lea p.Chr. după modul), medio-bizantine și Hoarda de Aur. Au mai fost identificate fragmente de brățări din sticlă (datate preliminar în secolul al XIII-lea). US 0002 suprapune pe US 0004. US 0003 reprezintă un șant/tranșeu (?) cu lungimea de 3 m și lățimea de 1 m, identificat în partea de sud a Ext. 001, în caroul 5, orientat NV-SE. Adâncimea maximă atinsă este de -0,50 m. Acest strat este afânat, de coloare cenușie închis (7.5YR/5.1 brownish gray) amestecat cu resturi de ceramică medio-bizantină, romană-târzie, pietre, fragmente de cărămidă și tegulae, dar oase de origine animală și umană. Din US 0003 au fost recuperate mai multe fragmente de oase umane, bucăți de craniu, femur, coaste, tibie, probabil de la trei morminte deranjate, unul de copil (M1) și doi de la adulți (M2 și M3)[1]. US 0004 a fost identificat pe toată suprafața extinderii Ext 001 cu grosimea de 0,10 m. Acest nivel constă dintr-un pământ prăfos, de culoare cenușie (5Y/5.1 gray) amestecat cu ceramică, bucăți de cărămidă și tegulae, dar și fragmente din blocuri mici și medii de calcar. US 0004 este atribuit necropolei medio-bizantine, pentru a cărei cercetare au fost deschise mai multe casete pe latura de Vest a Ext 001. US 0004 suprapune pe US 0005, US 0006, US 0007, este tăiat de US 0008. Morminte cercetate în cadrul US 0004 M4 s-a conturat la adâncimea de - 0,40 m față de nivelul actual de călcare. Groapa are adâncimea de -0,20 m, forma este dreptunghiulară cu colțuri rotunjite (1,20 x 0,60 m). Din mormântul M4 s-a păstrat doar jumătate din schelet. Acesta este orientat V-E, depus în decubit dorsal. Starea de conservare a scheletului este bună, majoritatea oaselor au fost găsite întregi. După cum menționam, M4 a fost cercetat parțial deoarece o parte din membrele inferioare au fost cercetate odată cu cercetarea suprafeței TC - Intramuros. Craniul defunctului este ușor îndreptat spre partea stângă, este fragmentar - lipsește zona parietală, iar zona occipitală este fragmentară din cauza presiunii pământului. Membrele superioare au fost flexate pe piept, însă după descompunere au ajuns în zona pelvisului. Brațului stâng îi lipsesc carpienele, metacarpienele și falange. Ulna dreapta și osul sternului este fragmentar. Din membrele inferioare s-a recuperat doar femurul stâng. Umplutura gropii: Pământul este de culoare cenușie, foarte prăfos, amestecat cu bucăți de cărbune, ceramică, cărămidă, oase de origine animală și pietre. Din umplutura gropii au fost recuperate două fragmente de brățară din sticlă, un ac de păr din os și fragmente ceramice. Scheletul a fost depus în sicriu din lemn, fiind identificate fragmente mici de scândură și două cuie din fier. Din zona gâtului scheletului au fost recuperate trei mărgele, două cilindrice și una sferică. Acest mormânt poate fi datat, preliminar, pe parcursul veacului al XIII-lea[2]. M5 s-a evidențiat la adâncimea de - 0,40 m față de nivelul actual de călcare, însă pentru cercetarea acestuia a fost necesar practicarea unei casete (1,10 x 0,60 m) în profilul de Vest. Groapa are adâncimea de -0,15 m, forma este dreptunghiulară cu colțuri rotunjite (1,70 x 0,50 m). Acesta este orientat V-E, depus în decubit dorsal. Starea de conservare a scheletului este una bună, majoritatea oaselor au fost găsite întregi. Craniul defunctului este îndreptat spre partea dreaptă, este fragmentar - lipsește lobul temporal stâng, iar zona occipitală este fisurată din cauza presiunii pământului. Membrele superioare au fost flexate pe piept, însă după descompunere membrul superior drept a ajuns în zona pelvisului. Clavicula dreaptă lipsește. Umplutura gropii: Pământul este de culoare cenușie, foarte prăfos, amestecat cu bucăți de cărbune, ceramică, oase de origine animală și pietre. Din umplutura gropii a fost recuperat un fragment de brățară din sticlă. Scheletul a fost depus în sicriu din care s-au păstrat fragmente mici de scândură, două piroane aflate în zona craniului și alte două în zona pelvisului. Din zona toracică a scheletului a fost recuperată o mărgică din sticlă. Acest mormânt poate fi datat, pe parcursul veacului al XIII-lea. M6 s-a evidențiat la adâncimea de -0,40 m față de nivelul actual de călcare, însă pentru cercetarea acestuia a fost necesar practicarea unei casete (0,70 x 0,70 m) în profilul de Vest. Groapa are adâncimea de -0,15 m, forma este dreptunghiulară cu colțuri rotunjite (1,80 x 0,60 m). Orientare V-E, iar defunctul depus în decubit dorsal. Starea de conservare a scheletului este bună, majoritatea oaselor au fost găsite întregi. Craniul defunctului este îndreptat spre partea stângă, fisurată din cauza presiunii pământului. Membrele superioare au fost flexate pe piept. Umplutura gropii: Pământul este de culoare cenușie, foarte prăfos, amestecat cu cărămidă, piatră și ceramică. Scheletul a fost depus în sicriu din care s-au păstrat fragmente mici de scândură, un cui fier aflat în zona craniului. Datare: secolul al XIII-lea. M7 s-a evidențiat la adâncimea de - 0,40 m față de nivelul actual de călcare. Groapa are adâncimea de -0,10 m, forma este dreptunghiulară (0,60 m x 0,50 m). Acest complex funerar prezintă o reînhumare în partea de nord a membrului superior stâng a scheletului M6. Din acesta se păstrează doar craniul și câteva oase de la membrele superioare și inferioare. Umplutura gropii: Pământul este de culoare cenușie, foarte prăfos, amestecat cu bucăți de cărbune, ceramică, oase de origine animală și pietre. Acest mormânt poate fi datat, pe parcursul veacului al XIII-lea. M8 a fost surprins la adâncimea de - 0,30 m față de nivelul actual de călcare, însă pentru cercetarea acestuia a fost necesar practicarea unei casete (1,20 x 0,80 m) în profilul de vest. Groapa are adâncimea de -0,15 m, forma este dreptunghiulară cu colțuri rotunjite (1,80 x 0,50 m). Acesta este orientat V-E în decubit dorsal. Starea de conservare a scheletului este bună, majoritatea oaselor au fost găsite întregi. Partea superioară a scheletului lipsește, aceasta a fost deranjată de o groapă menajeră medio-bizantină (US 0006) fiind recuperate doar membrele inferioare. Femurul drept al scheletului se păstrează în stare fragmentară în timp ce femurul stâng se păstrează în întregime. Umplutura gropii: Pământul este de culoare cenușie, foarte prăfos, amestecat cu bucăți de cărbune, ceramică, oase de origine animală și pietre. Din umplutura gropii au fost recuperate două fragmente de brățară din sticlă și un inel de bronz, care din nefericire nu fac parte din inventarul defunctului. Scheletul a fost depus în sicriu din care s-au păstrat fragmente mici de scândură. Acest mormânt poate fi datat, pe parcursul veacului al XIII-lea. M9 s-a conturat la adâncimea de - 0,30 m față de nivelul actual de călcare. Groapa are adâncimea de -0,20 m, forma este dreptunghiulară cu colțuri rotunjite (0,60 x 0,50 m). Din mormântul M9 au s-a păstrat doar jumătate din groapă, respectiv schelet. Acesta este orientat V-E, depus în decubit dorsal. Starea de conservare a scheletului este precară, majoritatea oaselor au fost găsite fragmentare. După cum menționam, M9 a fost cercetat parțial deoarece o parte din membrele inferioare au fost surprinse odată cu îndreptarea profilului de Vest pentru suprafața TC - Intramuros. Craniul defunctului este îndreptat spre partea stângă, fragmentar din cauza presiunii pământului. Membrele superioare au fost flexate pe piept. Umplutura gropii: Pământul este de culoare cenușie, foarte prăfos, amestecat cu bucăți de cărbune, ceramică, cărămidă, oase de origine animală și pietre. Scheletul a fost depus în sicriu din care s-au păstrat fragmente mici de scândură și două piroane. Din zona gâtului scheletului au fost recuperate 22 de mărgele din chihlimbar, de forme diferite, cilindrice și sferice. Datare: secolul al XIII-lea. Prezența inventarului permite o discuție privind datarea segmentului de necropolă surprins în zona Turnului de Colț - Intramuros. În general, mărgelele, reprezintă cea mai frecventă prezență în inventarele funerare. Mărgelele din chihlimbar sunt o prezență obișnuită în complexele funerare de la Noviodunum[3]. Analogiile pentru acest tip de descoperiri le găsim în cercetările recente de la Nufăru, punct Trecere Bac[4]. În anul 2017 a fost cercetat un mormânt de copil, care prezenta inventar. Acesta inventar este reprezentat din 570 mărgele din sticlă, o cruciuliță și medalion din bronz, plus un cercel[5]. La seria pieselor de inventar se adaugă două brățări din sticlă. Prin această extindere a cercetării în zona Turnului de Colț - Intramuros, dorim să obținem noi date, care să ne ofere posibilitatea de a restrânge datarea acestor morminte. Pe baza observațiilor și datelor noi obținute, asociate cu unele descoperiri din campaniile precedente, propunem o datare mai largă în secolul al XIII-lea[6]. Sperăm ca noile cercetări să fie asociate și cu investigații interdisciplinare, care să ne ajute la o cronologie mult mai exactă. US 0005 a fost identificat în caroul 6, 7 și parțial în 8 și reprezintă pereții căzuți ai unei locuințe. US 0005 este suprapus de US 0004 și tăiat de M4 și US 0006. În timpul avut la dispoziție nu am reușit să cercetăm această unitate stratigrafică. US 0006 reprezintă o groapă menajeră de formă circulară, cu diametrul de aproximativ doi metri. Aceasta nu a fost cercetară în campania de anul acesta. US 0007 reprezintă o groapă menajeră care a fost identificată și cercetată parțial odată cu cercetarea mormântului M8. Forma acesteia nu a putut fi stabilită. Umplutura gropii: Pământul este de culoare cenușie, foarte prăfos, amestecat cu bucăți de cărbune, ceramică, cărămidă, oase de origine animală și pietre. Din ea a fost recuperat un opaiț de tip „tăviță” întreg. Datarea acesteia, exclusiv pe baza materialul ceramic, poate fi făcută, eventual, către sfârșitul secolului XIII. US 0008 reprezintă probabil un zid/fundație din piatră (calcar) nefasonată, legată cu pământ. Structura este orientată NV-SE și măsoară 2,50 m x 0,30 m, cu o singură asiză păstrată. A fost identificată în caroul 7. Este posibil ca US 0008 să fie asociat cu US 0005. Este suprapus de US 0004. TC – Intramuros (TC4 - TC3) Cel de-al doilea punct de lucru s-a desfășurat în secțiunea TC - Intramuros, care se află în curs de cercetare de mai mult timp. Secțiunea a fost împărțită în mai multe puncte de lucru, în funcție de situația cronologică identificată. Într-o primă etapă, am conturat și cercetat o locuință medio-bizantină, de tip bordei, orientată S-E / N-V cu latura mare de 3,40 m și cea mică de 2,20 m. Aceasta a fost cercetată parțial întrucât continuă în profilul de Vest al secțiunii. În momentul în care aceasta a fost construită, latura de E a acesteia a deranjat zidul roman (pe o lungime de 2,20 m) și pavajul unui edificiu ridicat anterior. Grosimea stratului de umplutură a bordeiului este cuprinsă între 0,15-0,25 m. După materialul arheologic descoperit, putem afirma, ipotetic, că locuința se datează în secolul al XI-lea. Această datare este sprijinită de aflarea unor artefacte, a căror cronologie corespunde cu intervalul de timp menționat, precum: o buză de căldare peceneagă, fragmente ceramice smălțuite oliv și monede specifice perioadei (folles). Din interiorul bordeiului au fost recuperate foarte multe fragmente ihtiologice și osteologice de origine animală. Umplutura acestuia constă dintr-un pământ brun, afânat, amestecat cu cenușă și cărbune provenit de la arderea locuinței. În plus, au mai fost descoperite fragmente de lut cu amprente de la bârne. Bordeiul are o formă dreptunghiulară cu colțuri rotunjite și, până în acest moment, nu au fost identificate gropile de la stâlpii de susținere sau urmele unei instalații de ardere. O altă zonă în care ne-am concentrat atenția a fost colțul de N-V al secțiunii, unde, a fost cercetat un strat de nivelare pentru ridicarea bordeiului cercetat în campaniile anterioare. Acest nivel este alcătuit din pământ galben, tasat, cu mult material romano-bizantin și medio-bizantin aflat în amestec. Grosimea acestuia este cuprinsă între 0,40-0,50 m. Din acest strat a fost recuperată o monedă (folles anonim). Imediat sub acest nivel a apărut un strat de mortar (resturile unui pavaj), care se află în legătură cu pavajul investigat în campania din anul 2020. Această amenajare de pavaj a constituit podeaua edificiului roman aflat în curs de cercetare. În zona caroului 6, în colțul de N-E, lângă colțul edificiului roman-târziu, s-a surprins o altă porțiuni de pavaj, care, din punct de vedere cronologic, este ulterioară celui descris anterior. Cu siguranță, pavajul din caroul 6 (colțul de N-E) a fost construit în perioada împăratului Justinian, nu mai devreme de anul 539 p.Chr. Datarea ne este oferită de o monedă aflată în substructura pavajului, emisă de împărat în anul 539 p.Chr. Substructura (nivelul constructiv) are o grosime cuprinsă între 0,30-0,40 m. Acest nivel constructiv a fost afectat de un puternic incendiu care a avut loc în interiorul cetății și care se află în curs de cercetare. În proximitatea zidului cu contraforți a fost identificat un nivel masiv de dărâmătură ce este compus din cărămidă, chirpic, tegulae, piatră de calcar mică, nefasonată și mortar. Acest nivel de dărâmătură reprezintă pereții edificiului care au căzut dinspre S-V spre N-E. Probabil, temperatura de ardere nu a depășit 5000 C, deoarece chirpiciul este ars superficial (cu o grosime a arderii de până la 1 cm). Materialul aflat în nivelul de distrugere corespunde perioadei secolului VI p.Chr. și constă din fragmente ceramice (amfore – LRA4, LRA1, LRA2; farfurii de formă Hayes3 și oale de bucătărie). În campania anului 2021, a fost cercetat un bordei aferent sec. XI p.Chr. și atinse nivelurile datate în perioada romană târzie (sec. IV-VI p.Chr.), precum și nivelurile de distrugere a două edificii care au fost parțial investigate. De asemenea, în TC Ext001 a fost parțial cercetat nivelul atribuit necropolei medio-bizantine, fiind identificate cel puțin două orizonturi de înhumări. Dintre toate complexele funerare cercetate se remarcă, în mod deosebit, mormântul M9, în a cărui inventar s-a aflat un șirag de mărgele din chihlimbar.
Bibliografie:
1. Baumann, V.H.( 2010), Noviodunum. Șantier arheologic 1995 – 2009, Biblioteca Istro-Pontică, Seria Patrimonium, 5, Tulcea.
2. Damian, O., Vasile, M., Samson, A. (2017), O necropolă medio-bizantină cercetată la Nufăru, jud. Tulcea, punctul Trecere bac. Consideraţii arheologice preliminare, Materiale şi Cercetări Arheologice (Serie Nouã), 13, p. 89-125.
3. Jervis, B., Lockyear, K., Popescu, A., Sly, T. (2011), The medieval ceramic sequence from Noviodunum, Peuce S.N. 9, p. 327-340.
4. Topoleanu, F. (2012), Așezarea civilă, CCAR Campania 2011, Târgu Mureș, p. 70.
5. Stănică, A.D., Honcu, Ș., Streinu, M. (2017), Turnul de Colț – Intramuros, CCAR Campania 2017, Cluj-Napoca, 2018, p. 50.
6. Stănică, A.D., Vasile, G. (2018), Date arheologice şi antropologice despre o necropolă medio bizantină de la Isaccea-Noviodunum (jud. Tulcea), sectorul Terenul Poliţiei de Frontieră, SCIVA, 69, 1-4, p. 49-119.
7. Vasiliu, I. (1984), Cimitirul feudal-timpuriu de la Isaccea, Peuce, 9, 107-141, 519-540.
2. Damian, O., Vasile, M., Samson, A. (2017), O necropolă medio-bizantină cercetată la Nufăru, jud. Tulcea, punctul Trecere bac. Consideraţii arheologice preliminare, Materiale şi Cercetări Arheologice (Serie Nouã), 13, p. 89-125.
3. Jervis, B., Lockyear, K., Popescu, A., Sly, T. (2011), The medieval ceramic sequence from Noviodunum, Peuce S.N. 9, p. 327-340.
4. Topoleanu, F. (2012), Așezarea civilă, CCAR Campania 2011, Târgu Mureș, p. 70.
5. Stănică, A.D., Honcu, Ș., Streinu, M. (2017), Turnul de Colț – Intramuros, CCAR Campania 2017, Cluj-Napoca, 2018, p. 50.
6. Stănică, A.D., Vasile, G. (2018), Date arheologice şi antropologice despre o necropolă medio bizantină de la Isaccea-Noviodunum (jud. Tulcea), sectorul Terenul Poliţiei de Frontieră, SCIVA, 69, 1-4, p. 49-119.
7. Vasiliu, I. (1984), Cimitirul feudal-timpuriu de la Isaccea, Peuce, 9, 107-141, 519-540.
Note:
1.
Identificarea numărului de indivizi s-a realizat în funcție de numărul craniilor recuperate.
2.
Datarea a fost restrânsă, dar nu avem suficiente date pentru plasa în prima sau a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
3.
Vasiliu 1984, p. 114, pl. 8/3-4.
4.
Damian, Vasile, Samson 2017, p. 95-96.
5.
Stănică, Honcu, Streinu 2017, p. 50.
6.
În campaniile precedente optam pentru o datare mai largă, cuprinsă între secolele XIII-XIV.